Nici o lacrima pentru Philip Purcell

Furtuna de acuze indreptate impotriva lui Philip Purcell in ultimele doua luni a sfarsit prin a-l dobori din pozitia de director executiv (CEO) al puternicei banci de investitii Morgan Stanley.

Surprinzator pentru Wall Street, cel cunoscut drept un luptator si un tactician abil a ales sa se predea in fata corului de critici care ii cereau demisia. Luni, dupa reuniunea consiliului de administratie de la sfarsitul saptamanii precedente, Purcell a anuntat ca se va retrage imediat dupa numirea unui succesor, dar nu mai tarziu de martie 2006, cand este programata urmatoarea adunare anuala a Morgan Stanley.

Cautarea unui succesor va fi condusa de directorul Charles Knight, seful comisiilor de compensare, management-dezvoltare si succesiune din consiliul de administratie. Intre timp, functia de top va fi detinuta de Miles Marsh, aflat de multa vreme in conducerea Morgan Stanley.



Diversiunile il determina sa plece

Purcell si-a motivat decizia prin impactul negativ pe care criticile la adresa sa l-au avut asupra angajatilor si a activitatii firmei. Aceste critici au creat o "diversiune" care a distras compania de la urmarirea obiectivelor sale financiare. "A devenit evident ca, in lumina atacurilor personale continue la adresa mea, si a nivelului fara precedent al atentiei negative pe care firma noastra - si fiecare dintre voi - a trebuit sa-l indure, acesta este cel mai bun lucru pe care il pot face pentru voi, pentru clientii nostri si pentru actionarii nostri", a afirmat Purcell. Totodata, el a tinut sa sublinieze ca, din punctul sau de vedere, atacurile sunt nejustificate. "Din nefericire insa, nu par sa se tempereze. O simpla verificare a starii de fapt ne arata ca oamenii petrec mai mult timp citind despre animozitati si insuficient de mult timp citind despre realizarile exceptionale ale firmei noastre", a mai adaugat el.

Vestea retragerii a coincis cu un alt anunt important: Morgan Stanley a indicat ca se asteapta ca profitul pe actiune din trimestrul al doilea sa se situeze cu 15-20% sub nivelul profitului pe actiune din trimestrul secund al anului trecut, adica in jur de 88-94 de centi, din cauza deteriorarii conditiilor din piata fata de estimarile initiale. Rezultatele financiare ale Morgan Stanley din trimestrul al doilea vor fi comunicate saptamana viitoare. Cu toate acestea, perioada martie-mai a fost dificila pentru aproape toate firmele de pe Wall Street. Si JP Morgan Chase a lansat un avertisment legat de profitul din aceasta primavara.



Incotro merge Morgan Stanley?

Purcell si cativa membri ai consiliului de administratie au subliniat, in cadrul unei intalniri cu departamentele grupului, ca decizia de retragere a fost luata de comun acord de catre cele doua parti, potrivit unor surse din interiorul firmei. Charles Knight a precizat ca Morgan Stanley va cauta succesorul in afara firmei si nu va apela la executivii care au parasit banca in luna martie. Hotararea lui Purcell de a numi doi noi co-presedinti, pe Zoe Cruz si pe Stephen Crawford, a provocat demisia a cinci membri din comisia de management la finalul lui martie. In acelasi timp, Knight a precizat ca nu se gandeste sa accepte candidati dintre fostii executivi, precum fostul presedinte John Mack, care a plecat de la Morgan Stanley in urma unui conflict cu Purcell din 2001.

La o discutie cu analistii, Purcell a declarat si el ca este putin probabil ca membrii consiliului de administratie sa-i includa intre candidati pe cei cinci demisionari din martie, intrucat directorii si-au manifestat deja preferinta pentru Zoe Cruz si Stephen Crawford in raport cu directorii care au demisionat.

Conform unor observatori, decizia firmei de a pastra liber fotoliul de director executiv si de a nu numi nici macar un director interimar reprezinta un semn cum ca Morgan isi creste in mod intentionat atractivitatea pentru eventuali cumparatori. Cum era de asteptat, speculatiile privind o achizitie sau o fuziune nu au fost comentate de conducere, ceea ce nu a impiedicat insa ascensiunea actiunilor Morgan cu 4% in urma zvonurilor din piata. Totusi, locul ramas liber nu va ajuta prea mult stabilitatii firmei si nu va elimina incertitudinile din jurul sau.

Avand in vedere ca Purcell si-a numit vechii aliati in multe posturi din conducerea Morgan Stanley, analistii au apreciat ca membrii consiliului de administratie nu par dispusi sa schimbe cu adevarat directia firmei. Marsh a fost anterior membru in consiliul Dean Witter Discover & Co., firma pe care Purcell a condus-o inaintea fuziunii acesteia cu Morgan Stanley, si a intrat in consiliul Morgan la indemnul lui Purcell in 1997. In consecinta, daca Purcell s-a retras, si oamenii sai ar trebui sa se retraga, actiune care ar fi mult mai lina in cazul unei fuziuni a Morgan cu alta corporatie financiara, precum Bank of America, HSBC, General Electric sau Royal Bank of Scotland, considera analistii.

Modificarile survenite la nivel de top-management nu vor afecta cu nimic proiectul firmei, anuntat in luna aprilie, de a se separa de divizia de carti de credit Discover intr-un interval de trei pana la sase luni. Purcell a aprobat decizia de vanzare a Discover fortat de imprejurari, deoarece nu sustine ideea renuntarii la diviziile nerentabile. Discover are aproximativ 50 milioane de carduri emise si administreaza credite de 48 milioane de dolari (40 mil. euro). Conform The Nilson Report, Discover ocupa locul al saptelea intre emitentii de carduri din SUA.



Reputatie in cadere libera

Un grup de opt actionari disidenti, care detin actiuni Morgan evaluate la circa 11 milioane de dolari (circa 9 mil. euro) si porecliti "batraneii morocanosi", a starnit in ultimele luni un val de critici in jurul lui Purcell, prin declaratii publice si scrisori adresate angajatilor. Cererile lor au fost axate pe demiterea lui Purcell si reorganizarea Morgan Stanley. De la pornirea campaniei, un val de angajati aflati in pozitii importante, de la manageri la traderi si brokeri, si-au depus demisiile.

Dar consiliul de administratie a inceput sa aiba indoieli cu privire la Purcell abia in ultimele saptamani, cand au inceput sa se adune informatiile despre numarul tot mai mare de bancheri si brokeri aflati pe punctul de parasi firma. Plecarea a noua traderi din divizia responsabila de ofertele publice initiale a fost considerata intr-adevar ingrijoratoare, atat de consiliu, cat si de Purcell, data fiind profitabilitatea ridicata a diviziei si rolul sau esential in structura grupului.

Metodele lui Purcell au fost puse sub semnul intrebarii si de o hotarare judecatoreasca de luna trecuta care a dispus plata unor despagubiri de 1,45 miliarde de dolari (1,1 mld. euro) investitorului Ronald O. Perelman, care a sustinut ca Morgan Stanley a participat activ la o frauda comisa in 1998 de Albert J. Dunlap, care conducea firma Sunbeam la data respectiva. Morgan Stanley nu a reusit sa puna la dispozitia instantei toate probele cerute si a fost sanctionat cu plata de despagubiri, dar va introduce actiune in apel impotriva sentintei.

Saptamana trecuta, un alt caz a fost descoperit. NASD, care furnizeaza servicii de reglementare financiara pentru sectorul privat, a descoperit ca, in 1999 si 2000, Morgan Stanley a subscris oferte initiale de actiuni pentru companii unde era actionar, inainte ca acestea sa fie listate la bursa. Potrivit reglementarilor de la acea vreme, Morgan Stanley era obligat sa pastreze participatiile respective cel putin un an dupa oferta publica initiala, dar actiunile au fost vandute de traderi cu cateva luni mai devreme. Morgan Stanley a acceptat sa predea profiturile incasate din vanzare dupa ce erorile au fost descoperite de institutiile de reglementare. Ca si in cazul Perelman, acest caz a scos in evidenta managementul deficient din grup.



Tacticianul cu probleme de management

Purcell a urcat in fruntea Morgan Stanley la scurt timp dupa fuziunea acesteia cu Dean Witter Discover, incheiata in 1997. Cumpararea societatii de brokeraj in sectorul retail, pe care o conducea Purcell la momentul respectiv, nu a fost niciodata bine digerata de Morgan Stanley, cazand victima diferentei culturale dintre cele doua parti.

In anii ''80-''90, pe cand urca treptele ierarhice de la Dean Witter, Philip Purcell era vazut ca un vizionar ale carui strategii dadeau roade desi contraveneau tendintei de pe Wall Street. In loc sa tinteasca segmentul superior al pietei, Purcell a ochit clientii cu bugete medii, instruindu-si brokerii sa le vanda acestora titluri ale fondurilor mutuale.

In 1997, Morgan Stanley a identificat in Dean Witter compania de retail care putea sa-i distribuie produsele si serviciile catre un public mai larg. Initial, combinatia dintre tactica agresiva a brokerilor Dean Witter si oferta Morgan Stanley a parut sa functioneze, dar discordantele nu au intarziat sa apara intre banca de investitii elitista si operatiunile de brokeraj dedicate segmentului inferior al pietei. Mai ales ca brokerii lui Philip Purcell nu au avut nimic de-a face cu celelalte activitati ale Morgan Stanley. Pe masura ce actiunile au inceput sa scada, divizia de brokeraj a inceput sa aiba dificultati. Intre timp, divizia de titluri de valoare institutionale, unde lucrau bancherii si traderii cei mai buni ai grupului, genera peste 60% din profiturile firmei. Raporturile deficiente dintre Purcell si angajatii acestei divizii s-au transformat treptat intr-un dezavantaj important pentru directorul executiv.

Cu toate acestea, in exercitiul financiar trecut, incheiat in noiembrie 2004, cifra de afaceri a Morgan Stanley a crescut cu 13,2%, la 39,54 miliarde de dolari (31 mld. euro), iar profitul net a urcat cu 18,5%, la valoarea de 4,48 miliarde de dolari (3,56 mld. euro).

Deocamdata, Morgan Stanley continua sa ocupe pozitii de frunte in mai multe clasamente, printre care primul loc in domeniul consultantei pentru fuziuni si achizitii, conform Thomson Financial. Insa problemele sale sunt evidente daca se ia in calcul valul de demisii din ultimele luni.

Desi si-a atras multi inamici in interiorul firmei, Purcell a beneficiat, pana la inceputul acestui an, de intregul sprijin al consiliului de administratie. In ianuarie, Scott Sipprelle, un fost director al Morgan Stanley, a trimis o scrisoare consiliului de administratie in care critica abilitatile manageriale ale presedintelui si propunea vanzarea diviziilor neprofitabile. Scrisoarea a fost trecuta cu vederea, insa, in aceeasi perioada, un grup de opt fosti directori ai grupului si-a lansat propriul atac la adresa lui Purcell, pe care il acuza pentru rezultatele slabe ale Morgan Stanley din ultimii cinci ani. Consiliul de administratie a refuzat sa-i intalneasca pe protestatari, iar Purcell a numit in graba doi noi co-presedinti, pe Zoe Cruz si pe Stephen S. Crawford. Rezultatul a fost plecarea a trei figuri respectate la Morgan la finalul lunii martie - Vikram Pandit, John Havens si Stephan F. Newhouse. Retragerea lui Stephan F. Newhouse din functia de presedinte, in 29 martie, a impins firma in criza actuala.



Peste 60 milioane de dolari pentru drum

Fostul consultant de la McKinsey nu va pleca cu mana goala de la Morgan Stanley. Pachetul sau de compensatii financiare se ridica la peste 60 milioane de dolari (48 mil. euro) In plus, Purcell detine putin peste 2,9 milioane de actiuni Morgan Stanley, iar cresterea cu un dolar a actiunilor in urma anuntului subit de retragere, la 50,88 dolari (42 euro), i-a adus un castig suplimentar de aproape trei milioane de dolari.

In exercitiul financiar 2004, compensatiile financiare ale lui Purcell s-au ridicat la 22,46 milioane de dolari (18,5 mil. euro), fata de aproximativ 12,12 milioane de dolari in 2003 si de 9,47 milioane de dolari in 2002.

Pana la retragerea efectiva, Purcell inca mai are cateva sarcini pe agenda de lucru: temperarea criticilor care i-au provocat demisia, atenuarea efectului avut de scaderea profitului si stoparea exodului de profesionisti din Morgan Stanley.