Nu e nevoie de un atentat, ajunge si o pana de curent

Ieri au inceput lucrarile de conectare la reteaua de echipamente high-tech care vor impanzi capitala Greciei pe perioada Jocurilor Olimpice. Peste o mie de camere video de supraveghere, trei elicoptere si un zepelin urias prevazut cu camere video si senzori de substante chimice urmeaza sa scaneze toate zonele si drumurile de acces din jurul stadioanelor si al facilitatilor olimpice. Echipamentele vor trimite continuu informatii catre centrul de comanda si supraveghere - nucleul unui sistem de securitate in valoare de 255 de milioane de euro, dezvoltat de un consortiu condus de firma americana Science Applications International Corp. (SAIC).

Sistemul furnizat de SAIC ar fi trebuit sa fie gata la 28 mai, dar a fost declarat operational abia saptamana trecuta. Unii reprezentanti ai firmei americane au dat vina pe dificultatile legate de intarzierea lucrarilor de constructie la stadioane si la caile de transport, intarziere ajunsa principalul subiect de discutie in ultimele luni in toate articolele din presa internationala care s-au ocupat de Olimpiada.

Drept e ca in ultima saptamana s-au terminat lucrarile si la linia de metrou usor, si la pista de maraton ("Am invins!", a fost comentariul ministrului lucrarilor publice, de parca ar fi castigat chiar legendara cursa cu pricina), iar mult discutatul acoperis de sticla si otel al Complexului Olimpic din Atena a fost in cele din urma montat, desi pe sub el au mai ramas de facut indreptari si consolidari care ar putea sa dureze pana in ajunul ceremoniei de deschidere din 13 august. Singurul lucru care nu s-a putut face a fost un acoperis pentru complexul nautic; pana la urma s-a gasit solutia temporara a montarii unei prelate de plastic si a unor panouri, ca sa-i protejeze cat de cat pe inotatori de soarele fierbinte de august.

Cum insa proiectele de mai sus au fost mai tot timpul caii de bataie ai presei care a acuzat intarzierea lucrarilor, apropierea lor de sfarsit i-a mai calmat pe critici, mai nou preocupati de securitatea Olimpiadei. Sacaielile periodice ale anarhistilor greci cu bombe, dar mai ales amenintarea surda a teroristilor islamisti au ajuns - fapt fara precedent - sa-i sperie inclusiv pe cativa mari sponsori ai Jocurilor Olimpice, surse din companiile respective marturisind ca se feresc sa implice bugete prea mari de publicitate pentru un eveniment care ar putea fi asociat in memoria publicului cu eventuale atacuri teroriste.

In randul sportivilor, unii prefera sa-si asigure singuri paza, ca in cazul delegatiei israeliene si al celei americane, pe care le vor insoti la Atena conationali din cadrul serviciilor secrete. In sfarsit, mare parte din turistii care au ales sa evite anul acesta Grecia si-au motivat decizia prin teama de atentate teroriste: conform datelor firmei de cercetare a pietei ACNielsen, numarul turistilor britanici veniti la Atena in iunie si iulie a scazut fata de 2003 cu 70%, iar in insule cu 30%. Tinand cont ca, din cele 14 milioane de turisti care si-au facut vacanta anul trecut in Grecia, o treime au venit din Anglia si Germania, ingrijorarea oficialitatilor elene e justificata, iar asigurarile lor ca nimeni nu are de ce se teme pe perioada Olimpiadei au devenit tot mai staruitoare.

Pentru cine nu e dispus sa creada, argumentul cifrelor s-ar putea dovedi mai convingator: costurile totale cu securitatea JO de la Atena se ridica la suma record de 1,2 miliarde de euro (1,5 miliarde de dolari), iar in afara de futuristicul sistem al SAIC, autoritatile au mobilizat 70.000 de politisti, militari si forte speciale care sa apere ordinea publica. Enormul buget al acestei prime Olimpiade de dupa 11 septembrie 2001 reprezinta de cinci ori bugetul alocat in acelasi scop la JO de la Sydney din 2000 si de 50 de ori bugetul alocat la Atlanta, in 1996. Ramane insa intrebarea cand si cum va putea fi amortizat un astfel de efort financiar, mai ales ca nu numai bugetul pentru securitate a fost depasit, ci si cel pentru infrastructura: fata de cele 4 miliarde de euro prevazute initial, costul organizarii competitiei olimpice are acum toate sansele sa depaseasca 6 miliarde.

Ministrul adjunct de finante, Petros Doukas, a estimat ca este posibil sa fie nevoie de noua pana la 11 ani pentru amortizarea deficitului de 36 de miliarde de euro creat in mare parte de Olimpiada pentru finantele publice ale Greciei. Este, intr-adevar, foarte mult, dar cifrele suporta comparatie cu ceea ce s-a intamplat cu alte gazde de Jocuri Olimpice. Atena nu e singurul oras care ar urma sa iasa pe pierdere (JO de la Montreal, din 1976, aproape au falimentat orasul), iar desi Sydney, Atlanta, Barcelona sau Seulul au facut profit de pe urma intrecerilor olimpice, rar exista caz unde toate cheltuielile sa fi fost eficiente: chiar zilele trecute, ministrul sportului din New South Wales spunea ca va fi nevoie de un deceniu pentru amortizarea costurilor cu constructia Stadionului Olimpic si a Superdomului din Sydney pentru JO din 2000.

Iar aceasta tine de specificul industriei, ca sa spunem asa: JO sunt un domeniu economic special, rezervat celor care, pentru a obtine calitatea de organizatori, sunt dispusi sa liciteze la infinit - sa se lanseze in cheltuieli mai mari decat contracandidatii lor, sa se indatoreze excesiv si dupa consumarea evenimentului sa nu mai aiba ce face cu unele din stadioanele si centrele lor olimpice ultramoderne. Toata arta e fie de a avea construite din timp cele mai multe din facilitati, fie de a reusi o convergenta asa de ingenioasa intre scopurile sportive si cele extrasportive, comerciale ale unui complex olimpic, incat sa poata transforma ulterior zonele respective in destinatii predilecte pentru turismul de afaceri si conferinte, asa cum a facut Barcelona, de pilda. Oricat de mare ar fi ingeniozitatea insa, niciodata facilitatile olimpice nu-si vor gasi locul imediat in mecanismul economic al orasului respectiv.

Tocmai de aceea, singurele orase care profita realmente de pe urma JO sunt cele unde competitia e pretextul pentru investitii in lucrari de modernizare urbana de care ar fi fost oricum nevoie. Este cazul Atenei, unde traficul infernal facea de mult necesara o crestere a capacitatii de transport urban. Invers, o metropola ca New Yorkul ar gasi greu locul si folosul modificarilor de peisaj urban pe care le presupune un eveniment sportiv de asemenea dimensiuni; acesta este motivul pentru care acum sunt atatia protestatari fata de candidatura New Yorkului la organizarea JO din 2012. Cel mai bine o recunoaste implicit chiar viceprimarul din Big Apple, Dan Doctoroff: "Daca va veti uita peste cinci, 10 sau 20 de ani la ceea ce a realizat acum Atena, veti vedea ca Jocurile Olimpice au actionat ca un catalizator pentru niste schimbari istorice in infatisarea orasului. Aceste schimbari n-ar fi avut loc pe termen scurt sau mediu daca n-ar fi fost Olimpiada".

Pentru Comitetul International Olimpic, problema se pune insa intr-un singur sens. Seful CIO, Jacques Rogge, a declarat ca lectia care trebuie desprinsa din intarzierea lucrarilor la infrastructura pentru JO de la Atena e ca, pe viitor, calitatea de gazda a competitiei olimpice nu va mai fi acordata decat oraselor unde majoritatea facilitatilor necesare sunt gata construite. Privind lucrurile din alta perspectiva, Petros Doukas adauga insa ca, pentru greci, lectia principala e ca trebuie neaparat ca facilitatile pentru Olimpiada sa fie gata cu doi sau trei ani inainte, pentru ca autoritatile locale sa aiba timp sa le valorifice inainte de evenimentul sportiv si nu sa astepte terminarea JO ca sa se lamureasca daca au ce face cu ele.

Dar au ce face grecii cu ceea ce au cladit acum? Gregorios Papanikos, directorul Institutului pentru Educatie si Cercetare din Atena, a facut un studiu privind utilitatea stadioanelor si a centrelor construite cu ocazia Olimpiadei, in urma caruia a conchis ca multe din ele ar trebui sa fie pur si simplu inchise, pentru ca vor fi inutilizabile ulterior in alte scopuri. In alte cazuri, chiar daca e vorba de centre potential atractive pentru turismul de afaceri si conferinte, amplasamentul nu e atractiv: asa se intampla cu luxosul complex sportiv Faliro, care a costat aproape 230 de milioane de euro, dar ale carui sanse de a gazdui pe mai departe conferinte sau expozitii internationale sunt reduse de situarea lui in peisajul portuar cam sumbru din sudul Atenei, cu paduri de macarale. Totusi, una peste alta s-ar zice ca nu e foarte rau, dat fiind ca studiul in cauza considera ca doua treimi din facilitatile sportive construite acum au sanse sa fie folosite si dupa terminarea Olimpiadei.

In fine, comparatia cu alte orase gazda nu se poate face fara raportarea la marimea tarii. Impactul economic (pozitiv sau negativ) al JO asupra orasului gazda este cu atat mai sesizabil cu cat este vorba despre o tara mai mica: pentru Los Angeles in 1984 sau pentru Atlanta in 1996, castigurile de pe urma Olimpiadei au fost aproape neglijabile. Grecia, tara cu doar 11 milioane de locuitori, este cea mai mica tara organizatoare a JO de Vara, dupa Finlanda in 1952. Morritz Kraemer, director pentru ratinguri de tara la agentia Standard&Poor's, recunoaste ca asumarea unor costuri atat de mari pentru organizarea Olimpiadei este mai riscanta pentru Grecia pentru ca este vorba de o tara mica - tara cu cel mai scazut rating de tara din zona euro, cu un sistem al finantelor publice destul de opac si o datorie publica aproape echivalenta cu produsul intern brut. Este posibil chiar ca organizarea JO sa nu fi fost atribuita niciodata Greciei daca n-ar fi fost infuziile constante de fonduri de la Uniunea Europeana.

Estimarile oficiale sustin ca perspectivele de crestere economica si de aflux turistic vor putea aduce Greciei un plus de venituri de 10 miliarde de dolari in urmatorul deceniu. Numai ca totul depinde de felul cum elenii vor reusi sa gestioneze acum competitia olimpica. Ceea ce americanilor sau australienilor li s-ar ierta, grecilor nu li se iarta, tocmai pentru ca sunt o natiune mica si atat reusitele, cat si esecurile ies mult mai tare in evidenta in cazul natiunilor mici. Iar pentru imaginea Greciei, toate lucrurile care le vor iesi perfect organizatorilor vor cantari mai putin in balanta decat o greva a hotelierilor, o pana de curent de o ora sau o cadere de cateva minute a serverelor de la faimosul sistem american de securitate.
crenguta.nicolae@zf.ro