Nu e vorba de aluzii la criza din sistemul sanitar

De la pasiunea jocurilor pe computer pana la dorinta de a crea un joc nou nu e decat un pas. Cel putin asa sustine timisoreanul Alexandru Duta, cel care s-a incumetat, impreuna cu un coleg de scoala, sa programeze un joc inedit, in care toate elementele sunt romanesti, de la limba vorbita la armele folosite de personaje sau elementele de ambianta in care se desfasoara actiunea. Anii trecuti, Duta si colegul lui au dat o multime de interviuri in reviste de gaming de la noi si din strainatate, in care spuneau ca, dupa ce va fi gata, jocul va fi distribuit la un pret promotional in Romania, in raport cu cel pentru cumparatorii din strainatate. Acum, cei doi sustin ca isi vor distribui jocul gratuit, pe Internet, dupa ce acesta va fi gata.

In 1997, pe cand avea doar 11 ani, lui Alexandru Duta i-a venit ideea crearii unui joc pe computer cu totul original - unul care sa redea exact atmosfera din Romania, dar care sa fie si atractiv si usor de jucat. Actiunea trebuia sa se desfasoare intr-un spatiu inchis, iar jucatorul sa poata face cam tot ce-i trece prin cap. Ceva mai tarziu, lui Alexandru i s-a alaturat colegul de clasa Victor Blaga, impreuna cu care, anul trecut, au reusit sa programeze "Spitalul", un joc de tip FPS (First person Shooter) si primul 100% romanesc. Baietii au 17 ani si sunt elevi la Liceul "William Shakespeare" din Timisoara.

Nebunul de la etajul zece

Actiunea are loc, dupa cum spune si numele, intr-un spital. "Am ales un spital pentru ca de mic am umblat prin spitale, tatal meu fiind medic la Spitalul Judetean. Insa nu pot spune ca m-am inspirat numai de-acolo, fiindca toate spitalele arata la fel in Romania", declara tanarul.

Personajul principal din "Spitalul", botezat de creatori Dan Pistol, este pacient intr-un spital. Fiindca e internat acolo de vreo zece ani, "i s-au dezvoltat anumite instincte de omucidere", explica baietii pe site. Profitand de faptul ca asistenta s-a aplecat sa-i administeze niste medicamente, acesta pune mana pe cea mai apropiata bucata de otel si o ucide. Dupa ce se lupta cu gardianul care pazeste salonul si ii ia pistolul, Dan Pistol isi incepe aventura prin spital, in cautarea iesirii.

Totul este romanesc, de la armele utilizate (lista include si un pistol "Carpati") pana la afisele lipite prin spital, in mesajele carora baietii si-au dat frau liber imaginatiei. Convorbirile sunt in romaneste, tigarile care pot fi fumate de personaj, de asemenea, iar coloana sonora este compusa de o formatie din Timisoara.

"Jocul este facut de romani, pentru romani. Nu apare nici macar un cuvant in engleza. De ce? Pentru ca suntem patrioti! Cine vrea sa-l joace sa invete cat de cat romaneste", spune Alexandru Duta. Pana si atmosfera este tipica pentru cea dintr-un spital romanesc. Cateva detalii? Peretii toaletelor sunt scrijeliti cu tot felul de mesaje, unele cu tenta obscena, iar intr-una din bai pe jos se vad urme de urina.

Pana la urma va fi gratis

Actiunea jocului incepe la etajul zece, iar personajul trebuie sa coboare pentru a ajunge afara. Jocul are mai multe variante, in functie de actiunile pe care jucatorul alege sa le faca. De exemplu, daca omoara prea multi medici si asistente, pe holurile spitalului apar trupele antitero de care ii va fi mult mai greu sa se fereasca. Sunt, de asemenea, mai multe posibilitati de a termina un nivel: daca usa de la capatul coridorului, Dan Pistol poate opta sa sparga lacatul, sa-l ucida pe cel care are cheia sau sa gaseasca alta iesire.

Daca se intampla sa fie omorat, jocul trebuie reluat de la inceput. Insa daca a reusit sa ajunga afara din spital, surpriza! Dupa aventura prin holurile, saloanele si cabinetele spitalului, Dan Pistol este impuscat si ucis chiar in momentul cand iese din spital. "Pentru final nu sunt alte variante. Totul este de fapt o farsa pentru jucatorii inraiti", explica Alexandru Duta.

Duta si Blaga nu pot finaliza jocul deocamdata, fiindca le lipsesc banii pentru a cumpara un motor performant (motorul sau "engine"-ul este nucleul informatic al oricarui joc, care permite rularea acestuia). Daca ar avea banii respectivi, tinerii spun insa ca mai curand ar angaja alti tineri pasionati de informatica, pentru a-si crea singuri motorul de care au nevoie. In fine, cand jocul va fi gata, creatorii lui sustin ca va fi disponibil pe Internet gratuit.

Dificultatea de a finanta o echipa stabila care sa lucreze luni, uneori ani de zile la un joc, ca si dificultatea de a procura un motor bun sunt, de altfel, principalele obstacole in calea dezvoltatorilor romani de jocuri pe computer. Unii nu au suficienta experienta incat sa-si faca singuri un motor, dar si mai putini au banii necesari ca sa cumpere licenta de folosire a graficii sau a motorului unui joc consacrat, atata vreme cat pretul minim pentru o astfel de licenta depaseste 10.000 de dolari. Pentru dezvoltatorii fara resurse financiare exista si alternativa preluarii in sistem "open source" a unor "engine"-uri sau a altor elemente de constructie a jocului; dezavantajul este ca, de cele mai multe ori, ceea ce e disponibil in sistem "open source" nu e ultimul racnet in materie de programare, astfel incat cine alege un motor vechi se obliga sa piarda o parte din perioada de productie a jocului cu aducerea la zi a programului.

O alta solutie accesibila este cea pe care au avut-o in vedere pana nu de mult si creatorii "Spitalului": sa-si dezvolte jocul ca MOD al jocului "Serious Sam", respectiv ca o variatiune grefata pe conceptia acestuia. Nu sunt singurii care au procedat asa - chiar in Timisoara mai exista o echipa de dezvoltatori de jocuri, Defensive Games, care s-au folosit in mod similar de "Serious Sam" pentru jocul lor "Final Strike: The Cyber Menace" - insa aceasta solutie limiteaza si libertatea de actiune, si posibilitatea creatorilor de a castiga de pe urma muncii lor.

Doi sau mai multi tineri se intalnesc in pasiunea lor comuna pentru jocurile pe computer si decid sa creeze impreuna un joc nou, pe care sa-l poata vinde in tara, dar mai ales in strainatate. Gratie usurintei cu care produsele informatice pot fi popularizate si vandute pe Internet, tinerii respectivi pot ajunge foarte rapid sa castige bani vanzand fie jocuri mai simple, fie diverse aplicatii noi, pentru a-si finanta proiectul cel mare al jocului, care i-a adunat impreuna; spre deosebire de alte domenii, aici nationalitatea si varsta nu conteaza, ci doar creativitatea. Ulterior, daca lucrurile merg suficient de bine si suficient de repede incat echipa sa nu se destrame din lipsa de resurse financiare, echipa se transforma in firma - aceasta ar fi traiectoria ideala a unui grup de game developeri (dezvoltatori de jocuri pe computer). In alte situatii, grupul isi constituie propria firma producatoare de soft sau de multimedia, in speranta (uneori justificata) ca aceasta va putea sa asigure sustinerea financiara pentru dezvoltarea de jocuri, chiar daca oarecum in timpul liber al oamenilor ei. In fine, exista si cazuri unde proiectele de jocuri incepute din entuziasm nu ajung niciodata sa se finalizeze, echipa se sparge, iar programatorii pleaca sa se angajeze la companii mari, romanesti sau straine, ca sa-si castige existenta (cum s-a intamplat cu unii din actualii angajati ai UbiSoft Romania). Cum aceste din urma cazuri sunt si cele mai cunoscute, persista impresia ca nu exista jocuri pe calculator complet romanesti si ca singura atingere a softistilor romani cu aceasta activitate consta in contractarea unor "bucati" de jocuri in beneficiul marilor firme straine, cu sau fara activitate pe piata romaneasca. Exista totusi si o categorie de producatori romani independenti de jocuri, destul de instabila insa, dat fiind ca aici pot fi incadrate si micile grupuri experimentale de liceeni sau studenti care, vorba unui dezvoltator, "doar se joaca de-a jocurile pe calculator", dar si companii cunoscute, ca AMC Creation, FUN Labs, Solar Software sau exoSyphen Studios. (Crenguta Nicolae)