Orisicat, la noi e mai bine decat pe Titanic

Sticla de sampanie se sparge de peretele navei si incep uralele: din santierul naval de la Monfalcone al constructorului italian Fincantieri iese, la 25 octombrie 2002, "Carnival Conquest", un vas de croaziera cat trei terenuri de fotbal, de 110.000 de tone si cu o capacitate de aproape 3.000 de pasageri. Norocosii pasageri vor avea la dispozitie patru restaurante, patru piscine, 22 de baruri, terenuri de baschet, de volei, pista de jogging si sala de fitness, Internet cafA©, magazine de lux, biblioteca, discoteca, sali de spectacole si un cazinou. Toata distractia l-a costat pe proprietarul vasului 500 de milioane de dolari. Proprietarul, compania Carnival, este cel mai mare operator de vase de croaziera maritima din lume. Proprietarul vasului, compania Carnival, este cel mai mare operator de vase de croaziera maritima din lume. Are 43 de vase cu care transporta anual 2,5 milioane de pasageri spre Caraibe, Bahamas, Alaska, Mexic, Canada, Hawaii, Canalul Panama si Europa. Acum, dupa "Conquest", mai are de receptionat de la Fincantieri pana in 2005 inca trei vase de 110.000 de tone: "Glory", "Valor" si inca unul al carui nume n-a fost inca stabilit, plus "Miracle", de 88.500 de tone. Valoarea totala estimata a celor patru vase este de circa 1,8 miliarde de dolari.
Carnival nu mai e o afacere de familie din anii '80, cand a fost cotata la bursa, dar e condusa ca si cum ar fi: CEO si presedinte al Consiliului de Administratie este inca din 1979 Micky Arison, fiul fondatorului companiei; din 16 membri ai consiliului de administratie, 11 sunt membri ai familiei Arison, directori in Carnival sau oameni care fac afaceri cu compania ori cu familia. In plus, familia a ramas actionar majoritar, cu peste 40% din capital: cand fondatorul Theodore (Ted) Arison, un om cu o avere personala de aproape 6 miliarde de dolari, a murit in 1999, si-a lasat mostenire actiunile celor doi copii - fiul Micky si fiica Shari.
Moartea lui Ted a incheiat un deceniu fast pentru Carnival, tinand cont ca in perioada '89-'99, valoarea actiunilor companiei a crescut de noua ori, veniturile au crescut in medie cu 12% pe an, ajungand la 3 miliarde de dolari in 1999, iar profitul net a crescut in medie cu 33% pe an, atingand 836 milioane. Pe de o parte, nu e numai meritul sefilor Carnival: toata industria croazierelor a avut o evolutie buna. Analistii din domeniu au comentat ca performanta respectiva se datoreaza impunerii acestei forme de divertisment in constiinta americanilor la concurenta cu, de pilda, parcurile de distractii sau cazinourile. In plus, este vorba despre extinderea clientelei vaselor de croaziera, o data cu atingerea de catre asa-numitii "baby boomers", nascuti in anii '50, a varstei la care incep sa aprecieze acest mod de a-si petrece vacantele.
Pe de alta parte insa, e meritul Carnival ca a ajuns si a ramas pe pozitia de lider mondial al pietei croazierelor - in speta, meritul lui Micky Arison. Ted Arison a intrat in domeniu oarecum din intamplare, dar Micky a ramas in el din pasiune. Fiu al proprietarului unei companii de shipping, Ted s-a nascut in Palestina in 1924 si a studiat ingineria la Beirut, dar si-a intrerupt studiile ca sa lupte in al doilea razboi mondial in armata britanica. Dupa razboi a preluat compania tatalui sau, dar s-a intors sub arme in 1948, cand a luptat in razboiul pentru independenta Israelului. La inceputul anilor '50 a vandut tot ce avea in Israel si a emigrat in SUA, la Miami, unde a trait din afaceri cu diverse companii de shipping.
In 1972 a cumparat un vas de pasageri - "Mardi Gras" - cu care avea sa-si inceapa activitatea compania Carnival Cruise Lines. Dupa doar sapte ani i-a cedat fiului sau conducerea firmei, iar in 1990 s-a intors in Israel, unde s-a dedicat actiunilor caritabile si si-a facut numeroase relatii in mediul politic. La moartea sa, premierul Ehud Barak declara ca Ted "a servit drept model evreilor din lumea intreaga", iar fostul premier Netanyahu spunea ca Ariston "a fost cel mai modest israelian" pe care l-a cunoscut.
Lupta pentru mana printesei
In schimb, pentru Micky n-a existat altceva mai important decat compania familiei. Din 1982 pana in 1989 a triplat capacitatea de transport a Carnival Cruise Lines, a cotat compania la bursa din New York ca sa obtina bani pentru extinderea flotei si a intrat in afaceri hoteliere, ca sa-si extinda serviciile. In ultimul deceniu a preluat integral sau partial cateva companii de croaziera maritima, alegand pentru momentul tranzactiei cele mai proaste perioade ale companiilor respective, cand putea obtine cel mai bun pret; a fost cazul firmei italiene Costa Crociere si al celei americane Cunard Line, gratie carora a reusit sa patrunda in segmentul croazierelor de lux, pe care Carnival Cruise Lines nu-l acoperise pana atunci.
Strategia lui Micky Arison a fost una singura: reducerea costurilor prin orice mijloace. Compania este inregistrata in Panama si multe din vase au pavilion liberian, ceea ce i-a permis de-a lungul anilor sa eludeze o multime de taxe, inclusiv pe cele pentru bauturile alcoolice - cea mai mare sursa de venituri la bordul vasului. Carnival a scapat de impozitul pe profit la cele mai multe din operatiuni: intre 1997 si 1999 a platit impozit de 19 milioane de dolari la un profit operational de 2 miliarde de dolari. In acelasi timp, Carnival a mentinut preturi mari si si-a platit bine sefii: anul trecut, Micky Arison era al 23-lea pe lista Business Week a celor mai bine platiti 50 de manageri din SUA, cu o compensatie totala de 40.488.200 dolari.
Nu e de mirare ca, mai ales in sezonul 2000, cand incasarile pe ansamblul industriei au inceput sa scada o data cu primele adieri de recesiune, concurenta a inceput sa-i creeze lui Arison o presa foarte proasta. New York Times a scris de mai multe ori despre incendii izbucnite la bordul vaselor, despre membri ai echipajului care hartuiesc sexual pasagerele si nereguli in organizarea curselor. Anul trecut, cand lucrurile pareau sa se fi indreptat, au venit atentatele de la 11 septembrie, cand in cateva zile valoarea portofoliului lui Micky a scazut de la 4,6 miliarde de dolari la 2,6 miliarde.
Criza care a lovit industria turismului dupa 11 septembrie a afectat din plin sectorul croazierelor, iar Carnival n-a facut exceptie. Ca sa contracareze criza, principalii concurenti mondiali ai Carnival - compania americana Royal Caribbean Cruises si cea britanica P&O Princess Cruises au decis sa fuzioneze, ceea ce ar fi dus la crearea liderului mondial in domeniu si la detronarea Carnival.
Timp de aproape un an, din noiembrie anul trecut pana acum cateva zile, Carnival a incercat sa contracareze fuziunea, formuland mai multe oferte succesive pentru preluarea Princess in detrimentul Royal. Luni de zile a parut ca Princess considera mai atractivi termenii ofertei Royal, pana ce, in iulie, Comisia Europeana si-a dat acordul pentru o fuziune cu Carnival, considerata mai conforma cu normele europene de protectie a concurentei.
Carnival a castigat insa lupta vinerea trecuta, la 25 octombrie, cand consiliul de administratie al Princess a anuntat ca a acceptat propunerea de preluare din partea Carnival: 504 pence (32,51 dolari) pentru fiecare actiune Princess, ceea ce inseamna 5,4 miliarde de dolari, in conditiile in care Carnival va detine 74% din firma britanica - pret la care se adauga datorii preluate in valoare de 1,87 miliarde de dolari. Explicatia consimtamantului este ca firma lui Ariston a acceptat listarea si la New York, si la Londra a viitoarei companii rezultate din fuziune, ceea ce inseamna ca actionarii Princess isi vor putea pastra actiunile listate la Londra.
Nimic despre partaj
Totusi, fratii Arison nu-si datoreaza averea actuala numai companiei de croaziere. In topul Forbes al celor mai bogati oameni din lume pe 2002, Micky Arison figureaza cu 3,6 miliarde de dolari, iar Shari Arison cu 3,3 miliarde. In ceea ce il priveste, Micky Arison a mostenit de la Ted pachetul majoritar al echipei de baschet Miami Heat, careia i-a si construit un stadion (in forma de vas de croaziera); Forbes estima in primavara valoarea echipei la 248 milioane de dolari. Cat despre sora sa Shari, care locuieste in Israel, ei i-a lasat Ted Arison imperiul lui de afaceri din Israel, respectiv holdingul Arison Investments, cu investitii in valoare de peste un miliard de dolari in sectorul bancar, imobiliar, de comunicatii si de inalta tehnologie.
Shari, in varsta de 44 de ani, este presedintele Consiliului de Administratie si actionarul majoritar al holdingului. Desi experienta ei in materie de business e destul de limitata, e privita de analisti drept mai mult decat o mostenitoare bogata; conduce o fundatie filantropica, ce-i drept, dar a ajuns in acest an pe prima pagina a ziarelor in urma unor speculatii despre posibila ei intentie de a concura pentru cumpararea unei cote din capitalul Bezeq, operatorul national israelian de telecomunicatii, aflat in curs de privatizare.
Deocamdata, Arison Investments este actionarul majoritar al bancii Hapoalim - una din cele mai mari banci israeliene, cu venituri de peste 2 miliarde de dolari anul trecut - si al celui mai mare grup de constructii din tara, Housing&Construction Holding (printre companiile componente ale acestuia se afla si Solel Boneh International, care a castigat in Romania acum patru ani o licitatie pentru programul de alimentare cu apa la sate, in valoare de 220 milioane de dolari). Arison Investments detine si participatii mai mici de actiuni in conglomeratele Koor (21%) si Clal (20%). Tot firma familiei Arison are si pachetul majoritar de actiuni al grupului Eurocom Communications, cel mai mare furnizor privat de echipamente si servicii de telecomunicatii din Israel, din care fac parte Internet Gold, cel mai important furnizor de Internet din tara, respectiv Partner Communications, singurul operator national GSM. Ultima firma din imperiul Arison este Arison Technologies (ARTE), cu investitii in aproape 50 de companii producatoare de echipamente medicale, electronica, biotehnologie si soft.
Soarta acestei averi pare a se afla pe maini bune, atat in SUA, cat si in Israel, avand in vedere ca Ted Arison a lasat in urma doi fii, o fiica si noua nepoti, din care trei sunt copiii lui Micky si patru ai lui Shari. Totusi, nici paradisul nu e scutit de probleme. Daca "incantatoarea" Madeleine, sotia lui Micky, nu se da dusa de langa sotul ei nici la inaugurarea cate unui vas, nici la meciurile echipei Miami Heat, Shari nu se poate lauda cu o asemenea armonie familiala. Acum cateva luni a divortat de al doilea sot, Michael Dorsman, un fost antrenor de baschet cu care era casatorita din 1989 si cu care are trei din cei patru copii. Shari n-a declarat nimic in presa despre motivele divortului - dar nici despre modul cum se va face partajul averii.