Pana sa se vanda cartea, cineva trebuie mai intai sa-i cumpere textul

Infiintata in 1994 de Simona Kessler, International Copyright Agency este prima agentie literara independenta din Romania si reprezinta la ora actuala mai multe zeci de edituri si agentii literare straine. "In Europa de Est, agentiile care reprezinta autori si edituri din alte teritorii sunt de doua feluri: monopoliste - li se mai spune si <umbrele>, care isi au sediul intr-o tara din Vest, dar controleaza prin sucursale tarile din aceasta zona - si independente, asa cum este agentia mea, incepand din 1994", spune Simona Kessler.
"Pentru a desfasura o asemenea activitate, in primul rand trebuie sa iubesti cartile", spune Simona Kessler, fost redactor de carte la Editura Meridiane vreme de zece ani, inainte de Revolutie. Ideea de a infiinta o astfel de agentie i-a venit in 1990, in timp ce se afla pentru prima oara la Targul de Carte de la Frankfurt.  "Ma aflam acolo <an misiune>, trimisa de Editura Meridiane, unde lucram, sa ma cert cu un agent literar care solicita niste sume fabuloase". "Cearta" s-a soldat cu un joint-venture, respectiv cu infiintarea unei agentii literare romano-germane la Bucuresti, in 1991.
Ce inseamna sa conduci o agentie literara Simona Kessler a invatat din mers, "sarind in apa", dupa cum spune. Ceea ce este esential e sa dai dovada de o etica foarte stricta, crede ea: "Chiar daca la noi concurenta intre edituri nu este inca acerba, cum este in Vest sau in Statele Unite si chiar si in celelalte tari central-europene, trebuie sa-ti pastrezi intotdeauna echidistanta, nu poti sa favorizezi o editura in detrimentul celorlalte, nu poti sa dai titluri preferential. Trebuie sa acorzi tuturor editurilor sanse egale - ceea ce eu cred ca am reusit pana in prezent, in conditii destul de dificile, pentru ca majoritatea editorilor romani imi sunt prieteni, ii cunosc de peste 20 de ani". 
S-a despartit de partenerul german in 1994, atat din cauza unor neintelegeri - "eram mai nemtoaica decat el" - dar si pentru ca venise momentul in care putea lucra independent. "Multi dintre colegii mei din celelalte tari est-europene au urmat aceasta cale, unii mai devreme, altii mai tarziu. Era drumul firesc, nu vedeam de ce mai era nevoie de un intermediar intre mine si client".

Cum se vinde dreptul de autor
Majoritatea editurilor si a agentiilor literare straine din portofoliul International Copyright Agency  sunt reprezentate de aceasta exclusiv - "nu din rapacitate", explica Simona Kessler, ci in primul rand din cauza faptului ca piata romaneasca nu este deocamdata suficient de competitiva. "Dincolo de acest lucru, nici deciziile editoriale nu se iau in mod sistematic. ti se poate intampla sa dai o carte unei edituri si sa nu primesti un raspuns vreme de sase luni, cum la fel de bine o editura poate sa-ti solicite un titlu pe care l-a gasit pe Amazon si oferta sa-ti parvina in doua zile". In opinia ei, incercarile editurilor de a-si face portofoliile pe un an, un an si jumatate inainte sunt date peste cap adeseori, din cauza instabilitatii climatului economic actual.
In ceea ce-i priveste pe clientii sai, acestia trebuie la randul lor sa aiba incredere ca agentia care-i reprezinta in Romania este atenta atat la posibilele incalcari ale legii, cat si la calitatea editiei. "Activitatea unui agent literar nu presupune doar sa se asigure ca o editura isi plateste contractul de copyright. Daca, de exemplu, ai vandut drepturile de autor pentru o editie completa, o mare atentie trebuie sa acorzi si traducerii, traducatorului. Poti chiar sa refuzi o oferta pentru o astfel de editie in cazul in care consideri ca traducatorul pe care editura doreste sa-l foloseasca nu este potrivit pentru autorul respectiv".
Dreptul de autor nu este o marfa oarecare, explica Simona Kessler. Desi, ca in orice alt domeniu, iti trebuie si aici "talent" pentru a-l vinde, trebuie sa ai in vedere ca este vorba despre creatia unui om. Mai mult, in acest domeniu onestitatea trebuie sa depaseasca cadrul strict legal; un agent literar nu poate lucra precum un agent imobiliar. "Este vorba despre o lege nescrisa: un agent literar care se respecta nu ia comision decat de la cel pentru care vinde drepturile de autor. Eu castig un procent de 10% din valoarea contractului, deci din suma respectiva, nu peste aceasta suma".
Valoarea contractului constituie, de altfel, si diferenta intre o agentie de acest gen din Romania si una din Vest, adauga ea. "Atunci cand organizeaza o licitatie, o agentie din strainatate poate sa obtina si un milion de dolari; la noi un avans poate varia intre 300 de dolari si 1.500. Exista si oferte pentru dictionare care pot ajunge la 5.000-10.000 de dolari, dar acestea sunt exceptionale".
La ora actuala, concurenta pentru agentia Simonei Kessler o reprezinta o agentie literara de la Belgrad si reprezentantul in Romania al unei agentii literare din Londra.
Conform Simonei Kessler, a fi agent literar presupune mai intai de toate dezvoltarea unor relatii pe termen lung. "Initial, cea mai mare dificultate era lipsa legii dreptului de autor, exista doar un decret din '56 sau '58 care nu proteja autorul sub nici o forma. Astfel ca editorii particulari, nu atat din rea-credinta, cat din nestiinta s-au napustit asupra titlurilor celor mai bune aparute de exemplu in colectia Delfin, la Meridiane, sau la Editura Univers, care incepand cu '62 publicase tot ce fusese mai bun in literatura universala". A trebuit, asadar, sa le explice editorilor de ce trebuie sa respecte drepturile de autor si care este maniera de lucru. In cele din urma, cu majoritatea editurilor a dezvoltat de la bun inceput o relatie de incredere.

Piraterie de doua milioane?
Problema respectarii dreptului de autor, a proprietatii intelectuale este discutata in fiecare luna la Ambasada Americana de la Bucuresti, in cadrul unei intalniri intitulate Intelectual Property Rights.
Conform unui raport anual al asociatiei International Intelectual Property Alliance, intitulat Special 301, Romania se afla in momentul de fata pe o "lista neagra" de supraveghere, a tarilor in care pirateria este foarte ridicata. "Exista o <priority watch list>, pe care sunt incluse tari precum Brazilia, Argentina, Taiwan, China, Turcia, unde pirateria este de peste 80%, dar si o alta lista, pe care se afla tari unde pirateria exista, dar nu la cote atat de ridicate. Domeniile monitorizate sunt cartea, software-ul, muzica, filmul, video. La software si la muzica, pirateria este si la noi pe la 80-90% si de aceea ne si aflam pe aceasta lista".
In ceea ce priveste cartea, spune Simona Kessler, aceasta asociatie raporteaza in fiecare an ca Romania ar prejudicia Statele Unite cu doua milioane de dolari. "Am intrebat de unde a aparut aceasta cifra, pentru ca eu nu am raportat-o, Asociatia Editorilor din Romania nu a raportat-o si nici Oficiul Roman pentru Dreptul de Autor. Nu a stiut nimeni sa-mi spuna".
Un calcul simplu, explica ea, poate demonstra ca aceasta cifra nu corespunde realitatii. "Daca un avans mediu la un contract de copyright este de 500 de dolari si impartim suma de doua milioane de dolari la 500, ar insemna 4000 de titluri. In total, in functie de an, numarul titlurilor publicate este intre 10.000 si 13.000, dar dintre aparitiile noi, titlurile traduse anual nu trec de 2.000-2.500, din toate genurile". Dat fiind ca volumul pietei romanesti de carte se situeaza la 30-35 de milioane de dolari, daca cifra respectiva ar fi reala, ar insemna ca 7-8% este productie pirat de carte, ceea ce e neverosimil, conchide Kessler.
Peste cateva zile, la inceputul lunii februarie, va sosi in Romania o misiune americana interdisciplinara, care se va ocupa si de respectarea drepturilor de autor. Va avea loc o masa rotunda bilaterala intre reprezentantii guvernului roman si cei ai misiunii americane, iar scopul intalnirii este tocmai scoaterea Romaniei de pe aceasta lista de supraveghere.

Mai multe metode de a fura o carte
Simona Kessler intentioneaza sa le spuna americanilor care vor sosi pentru discutii despre copyright ca in Romania cazurile de piraterie in domeniul cartii sunt accidentale. "Nu as putea face o lista pe care sa trec multe edituri care practica pirateria in mod sistematic. Sunt exceptii, cum ar fi Editura Regis, care este in permanenta pe piata cu Kipling - Cartile junglei, i-a vizitat chiar si politia si nu s-a intamplat mai nimic". Cazuri de acest gen, de piraterie din rea-vointa sunt insa absolut singulare, crede ea.
Mai poate exista si pirateria accidentala, in care un editor a incearca sa obtina drepturile de autor, nu le gaseste si se hotaraste sa riste. "Un alt tip de piraterie este cea implicita, in care nu se raporteaza numarul exact de exemplare vandute, dar nici aceste cazuri nu sunt frecvente pentru ca tirajele sunt destul de mici".
In contractele pe care le incheie agentia de copyright cu editurile exista o clauza care da dreptul agentiei sa controleze tirajul titlului respectiv in contabilitate - verificare pe care, dupa cum marturiseste, Simona Kessler nu a facut-o niciodata. "Este vorba in primul rand de o chestiune de principiu: daca nu pot avea incredere in editorul respectiv, atunci nu lucrez cu el. Pe de alta parte, am relatiile mele in tipografii si, daca am cel mai mic dubiu, ma pot informa. tine de abilitatea personala. Si mai am o abilitate, aceea de a ma uita in ochii omului si de a vedea daca imi spune adevarul".
In urma cu doi-trei ani, isi aminteste ea, reprezentantul unei edituri pe care o stia de mai multa vreme venea, lua carti si le tiparea pe ascuns. "L-am prins cu prima, mi-a spus ca a fost o greseala, l-am prins si cu doua si am incheiat contracte retroactive. A fost singura solutie, pentru ca procedura juridica e mult prea complicata, dureaza prea mult, iar recuperarea banilor devine practic imposibila".
In activitatea pe care o desfasoara, cel mai dificil lucru il constituie urmarirea platilor, considera Simona Kessler. "Editorii recupereaza foarte greu banii de la distributie, nu atat pentru ca nu s-ar vinde cartile, ci pentru ca intr-un mod tacit acestia crediteaza distributia. Si atunci normal ca si la noi plata se face cu oarecare intarziere".
In schimb, de un an si jumatate incoace, a sesizat o crestere a tirajelor care, in opinia ei, se datoreaza extinderii retelei de librarii Diverta a companiei RTC, precum si deschiderii hipermarketului Carrefour. In medie, precizeaza ea, tirajul unui titlu este cam de 2.500 de exemplare, dar anumite carti au inceput sa fie publicate in 3.000 si chiar 5.000 de exemplare.

Cincizeci de edituri din doua mii
Din cele peste 2.000 de edituri inregistrate in Romania, active sunt circa 200, iar dintre acestea, numarul acelora care publica mai mult de 50-100 de titluri pe an se ridica doar la 50. "Numarul editurilor serioase din toate punctele de vedere, deci atat din punct de vedere editorial - care stiu sa faca o carte - dar si financiar, care isi platesc drepturile de traducere la timp, este destul de redus", este de parere Simona Kessler.
De aceea, oferta agentiei sale, de mii de autori si zeci de mii de titluri, este destul de dificil de plasat. "La noi exista si idei preconcepute, ca anumite carti nu se vand, nici nu se incearca. Pe de alta parte, de multe ori editorii imi motiveaza alegerea unei carti cu <simt eu ca o sa mearga>". Faptul ca multi editori lucreaza intuitiv, precizeaza ea, se intampla si din cauza faptului ca nu exista deocamdata un studiu de piata, realizat pe toate criteriile si sub toate aspectele.
In momentul de fata nu mai este nici o problema sa obtii drepturile de autor, nu mai este nici o problema sa tiparesti, majoritatea editurilor sunt profesionalizate; problema este la distributie, pentru ca aceasta nu s-a dezvoltat pe masura dezvoltarii editurilor, este de parere Simona Kessler. "In acest domeniu s-au facut multe greseli, reteaua nationala de librarii care a existat s-a spart, s-au desfiintat librarii. In prezent, distributia nu isi asuma foarte multe riscuri, nu exista en-gros-uri, care sa devina proprietare ale marfii, asa cum se intampla in Statele Unite. Diverta este o exceptie, este prima incercare de a face o retea nationala, dar sunt convinsa ca ar mai trebui cel putin inca un astfel de distribuitor".
Foarte important este si ca editurile sa-si promoveze cartile, mai spune Kessler. Inca mai aude, dupa 13 ani: "dar cartea este foarte buna, de ce nu se vinde?". "In marile edituri americane, numarul redactorilor este mult mai mic decat al celor de la marketing si vanzari, iar acestia din urma au ultimul cuvant. Asta spune foarte mult despre sistem", crede Kessler, in opinia careia totul se reduce pana la urma la comunicare. "Tot in Statele Unite exista si asa-numitele salesconferences, editurile isi trimit reprezentantii de vanzari sa vorbeasca cu vanzatorii de carte, au loc conferinte in care acesti reprezentanti isi prezinta programul editorial si se lupta sa obtina comenzi".

Daca unii s-ar abtine de la scris
Selectia titlurilor straine in cadrul agentiei se realizeaza in primul rand din perspectiva vandabilitatii acestora; este dificil de spus ce "merge" cel mai bine in Romania, crede Simona Kessler. Mai simplu este de spus ceea ce nu poate sa vanda agentia: western-uri, literatura erotica sau carti pe teme ale minoritatilor sexuale, poezie, carti foarte ilustrate, carti de sport, umor sau fantasy, carti despre actori celebri sau cantareti.
"In momentul de fata practic exista doua domenii care pot creste substantial: cartea de copii si cea practica sau motivationala. In categoria cartilor practice si motivationale, cererea este deocamdata mai mare decat oferta. In ceea ce priveste copiii, de la opt ani in sus ei nu mai frisoneaza la basme si povesti clasice, ii intereseaza Pokemon, Digimon... Harry Potter este un exemplu de exceptie pentru ca ii aduce inapoi la literatura, dar ei sunt foarte interesati de cartile care apar la personajele de desene animate".
Agenta spune ca si preferinta personala joaca un rol in selectia unui titlu sau a altuia. "Daca imi place o carte foarte mult, intr-o zi tot o voi vinde - dar daca ea <merge> sau nu pe piata e un lucru relativ. Inainte de '94, o carte care mergea insemna un tiraj de 100.000 de exemplare, daca ne referim la perioada '97-'99 insemna 2.000 de exemplare, iar acum se indreapta catre 5.000 de exemplare".
La sediul agentiei literare, biroul Simonei Kessler este de fapt o biblioteca; inconjurata de carti, de plante si arome de uleiuri esentiale, daca o intrebi, iti marturiseste ca este "absolut de acord cu Bernard Shaw, care spune ca daca unii oameni s-ar abtine de la scris ar fi mult mai bine pentru toata lumea". Vestea buna este insa revitalizarea literaturii de buna calitate in Romania, in ultimul an. Oamenii s-au saturat intrucatva sa schimbe canalele la televizor si sa vada productii hollywoodiene la cinematograf, presupune ea.
"Desigur, vinzi si istoria stiintei sau carti despre cum sa inaintezi in cariera, partea de self-help si motivationala are locul ei, dar este fabulos ca edituri mari, cu un brand bine impus pe piata, cum ar fi Polirom, Humanitas sau All, relanseaza literatura de fictiune".

Si aici bulgarii ne-au luat-o inainte
International Copyright Agency reprezinta in Romania edituri si agentii literare din Marea Britanie (Faber&Faber, Penguin UK, Random House UK, Time Warner Books, Harper Collins Publishers, Orion Publishing Group), SUA (Pearson Technology Group, Simon&Schuster Children's Publishing Division, Bloomberg, Doubleday, Crown Publishing Group si Random House Children - divizii ale Random House -, McGraw Hill Companies, Dearborn Financial Publishers, Hyperion/Talk Miramax, Penguin Putnam Inc.), Franta (Robert Laffont, Plon, Calman-Levy), Germania (Bertelsmann AG), Canada, Italia, Elvetia.
Cifra de afaceri a agentiei literare se ridica la aproape doua miliarde de lei anual. In 2002 a inregistrat o crestere a numarului de titluri vandute cu 30%, iar luna aceasta agentia a reusit sa-si acopere integral costurile. "In Romania piata de carte nu merge asa cum merge in Ungaria sau Polonia; colegii mei de-acolo se pot sustine numai din  activitatea de agenti literari. Chiar si colega mea din Bulgaria reuseste acest lucru. In mod paradoxal, in Bulgaria, desi sunt numai 8 milioane de locuitori, un best-seller se vinde in 15-20.000 de exemplare si chiar cartile de copii se vand in tiraje mult mai mari", spune Kessler.
Pentru directorul agentiei, Simona Kessler, vanzarea de drepturi de autor nu reprezinta deocamdata o activitate profitabila. De aceea, in timp si-a extins domeniul de activitate si la alte domenii de licentiere - licentierea de marci inregistrate, de personaje de desen animat pe branduri sportive. In acest sens, prin intermediul unei agentii de merchandising suedeze, Plus Licens, reprezinta Warner Bros, Lucas Film, Mattel, Universal Studios, Nintendo.