In varsta de 34 de ani, Petre Puscasu s-a nascut si a crescut pe malurile Bistritei, intr-o localitate situata intre Bacau si Buhusi, unde, in copilarie, a invatat de la batranii satului sa impleteasca juvelnice si plase pescaresti. "Ceea ce am invatat atunci pe malurile Bistritei nu mi-a folosit la nimic timp de peste 20 de ani", spune el acum. Pana la urma insa i-a fost util: stiinta pescareasca a impletiturilor l-a ajutat nu numai sa scape de stresul muncii zilnice, dar si sa schimbe un post de economist in administratia publica pe aventura unei afaceri pe cont propriu.
Puscasu a realizat primul sau hamac intr-un moment de suparare, in urma cu doi ani. Iesit cu nervii "la pamant" de la birou intr-o zi de vineri - "aveam o activitate foarte stresanta, cu multe reglementari de ordin legal si managerial" - adica lucra ca economist in administratia publica - a decis sa-si faca singur un hamac in care sa se relaxeze. A cumparat snurul de care avea nevoie din oras, la ora 4 dupa-amiaza a ajuns acasa si peste doua ore si jumatate hamacul era impletit.
La nici 48 de ore, in aceeasi zi in care a iesit pentru prima oara cu hamacul la iarba-verde in imprejurimile Bacaului, au aparut si primii doi clienti - doi prieteni.
O vreme, rezultatele noii afaceri nu au fost tocmai extraordinare; era spre finele sezonului cald, dar Puscasu hotarase deja ca nu va renunta la idee cu usurinta. Timp de cateva luni a facut numai probe de impletit si schite pentru asamblarea hamacurilor, in fiecare seara cand ajungea acasa, de la birou; ulterior, a inceput insa sa-si promoveze hamacurile printre prieteni, colegi de munca si rude. Tot un prieten i-a realizat si site-ul pe Internet, platit in sistem "barter", cu un hamac. Prima comanda "serioasa" - de patru bucati - a primit-o de la un grup de pescari din Cluj-Napoca. "Baietii au fost foarte hotarati, au vrut hamacurile in luna ianuarie", isi aminteste Puscasu despre momentul in care hobby-ul sau s-a transformat cu adevarat intr-o afacere.
Un loc de meditatie
Timpul petrecut intr-un hamac iti ofera o noua perspectiva asupra vietii, considera Petre Puscasu, care pana in prezent a vandut hamacuri celor mai diferite categorii de persoane, de la studenti caministi, care aveau nevoie de un loc de cazare in plus, hamacuri mai ieftine, de cateva sute de mii de lei, pana la hamacurile de 2.000.000 de lei, cele cu suporturi de lemn masiv, cumparate de oameni de afaceri, cu dare de mana si instalate pe terasele unor vile, pe timpul verii sau chiar in living, in fata semineului, iarna. De altfel, poti agata un hamac aproape oriunde, precizeaza Puscasu: ai nevoie doar de doua puncte de ancorare solide, la o departare de 3-5 metri si la o inaltime de 1,2 -1,8 metri de sol.
Una dintre primele piese de mobilier din istoria umanitatii, hamacul a fost inventat de Alcibiade, celebru student al lui Socrate, spune fabricantul. "De fapt, eu nu am inventat nimic. Modul de impletire, imbinarea tuturor celorlalte componente sunt cele obisnuite, folosite de cei care produc hamacuri in mod traditional", adauga el. "Rustika hamac", cum si-a botezat Puscasu produsul, este realizat in intregime manual, in functie de preferintele clientilor, care isi pot alege dimensiunile, culoarea si lemnul din care sa fie realizate sipcile laterale, lacuite sau nu.
"Hamacul realizat de mine este astfel conceput incat sa contina cat mai putine elemente metalice; un hamac poate fi realizat si fara astfel de intarituri, dar in general, clientii considera prezenta acestora ca un element de siguranta".
Hamacul este impletit pornindu-se de la un capat si se continua, fara ca firul sa se intrerupa, pana la incheierea lui, iar materialele folosite pot fi fire naturale - bumbac, canepa, in, iuta - sau artificiale, precum polipropilena sau nylonul. "Firele naturale dau un aspect cu adevarat rustic unui hamac, dar nu sunt foarte rezistente in timp", considera Puscasu, in opinia caruia, pana la urma, diferenta dintre cele doua tipuri de fire nu este atat de ordin estetic, cat tine de pretul la care se comercializeaza, pretul sforii de nylon fiind de 2 ori mai mare decat cel al celei de polipropilena.
Doua saptamani pentru un e-mail
Despre afacerea cu hamacuri, bacauanul spune ca este o activitate care consuma in primul rand timp; investitia in materiale nu este mare, dar nici veniturile generate. Este insa hotarat sa mearga mai departe. "Potentialul este considerabil, mai ales daca tinem cont de faptul ca foarte multa lume apreciaza obiectele realizate manual, atat pe piata interna, cat si pe cea vest-europeana", crede el.
Nu asteapta sprijin din partea statului, dar considera ca micii intreprinzatori sunt tinuti departe de "bataia pestelui" din mediul de afaceri si au sanse mici de dezvoltare reala. Una dintre cele mai mari probleme cu care s-a confruntat in cei doi ani de activitate, de pilda, a fost aceea de a-si gasi furnizori de snur de calitate, isi aminteste. "Daca nu cumperi fire macar in valoare de 100 de milioane de lei, majoritatea furnizorilor prefera sa nu se complice", a observat Puscasu.
La un moment dat a avut nevoie de fir natural pentru o comanda si a trebuit sa astepte doua saptamani pana sa primeasca un raspuns, si acela vag, la un e-mail pe care l-a trimis unei fabrici. "Daca trebuie sa astept doua saptamani pentru a primi un raspuns la o intrebare, atunci inseamna ca dureaza o luna pana sa reusesc sa cumpar ceva de la ei si in aceste conditii hamacul ar ajunge la client in cinci saptamani. In acest mod n-as mai avea nici o sansa sa mai vand pe Internet", mai spune intreprinzatorul bacauan. In momentul de fata, Puscasu sustine ca reuseste sa livreze un hamac in trei zile lucratoare, atunci cand clientul este din aceeasi localitate.
Cum sa-i intelegem pe paianjeni
Orice cautare pe Internetul romanesc dupa "hamacuri" sau "hamace" (ambele forme de plural sunt corecte) il conduce pe utilizator la o gramada de site-uri de prezentare a diverse pensiuni agroturistice sau facilitati de cazare din toata tara, cu pretentii de lux sau macar de confort deosebit si in tot cazul situate undeva in mijlocul naturii; mult mai putine insa sunt site-urile unde apare numele vreunui producator de astfel de articole. Pare o situatie ciudata, dar nu e deloc asa: daca oferta de servicii turistice devine mai variata, iar tendintele occidentale in materie de decoratiuni interioare si de gradina sunt asimilate din ce in ce mai evident de proprietarii autohtoni de vile si/sau pensiuni agroturistice, nu in toate cazurile aceasta se face pe seama vreunei specializari aparte a producatorilor sau a importatorilor de articole pentru casa si gradina.
La ora actuala, daca intr-o gradina romaneasca exista un hamac, inseamna ca proprietarul fie l-a facut cu mana lui, fie l-a cumparat cu un milion si ceva de lei dintr-un magazin de articole sportive sau de la o firma de mobilier de gradina, fie l-a adus din strainatate, fie l-a procurat cu vreo 200.000 de lei de la vanzatorii de artizanat de pe marginea soselelor ori de la un fabricant de plase pescaresti. Daca ne gandim ca se intampla ca inclusiv unii producatori de articole de pasmanterie sa aiba in oferta hamacuri, avem o imagine si mai limpede a lipsei de specializare a acestei nici macar nise de piata. Este posibil ca in urmatorii cativa ani, lucrurile sa evolueze insa, tocmai pentru ca este vorba de un produs care se adreseaza, de cele mai multe ori, unei clientele cu bani multi si pretentii mari, aflate la curent cu ideile in mare voga despre diverse tehnici cat mai exotice de relaxare. Catre ce soi de specializare ar putea deci sa tinda piata? Un prim raspuns l-ar da o vizita pe un site ca acela al firmei ungare Ipanema, specializata in importul de hamacuri din Brazilia si care le ofera la vanzare online, avand grija sa prezinte cat mai amanuntit diferentele de culoare si de constructie in care sunt livrate acestea; site-ul include si un forum unde cumparatorii sau potentialii clienti schimba pareri despre respectivele articole.
Ceva mai departe, peste Ocean, specializarea in materie de comert cu hamace pare sa-si fi atins deja punctul culminant, doritorii de relaxare in gradina explicandu-li-se ca au de ales intre mai multe stiluri de hamac, desi in principiu tot ce se fabrica in lume mai bun provine din America Latina, respectiv din traditia mestesugarilor mayasi, care au inventat de fapt acest soi de pat suspendat pentru a lenevi in mijlocul naturii si a se adaposti de serpi si insecte. Hamacurile mexicane ar folosi fibre mai subtiri, impletituri cu ochiuri mai rare si aproape deloc ornamente, pentru a asigura o aerisire mai buna a corpului, in timp ce hamacurile nicaraguaiene au fibre mai groase si dubluri textile decorative, pentru ca acelea provenite din Brazilia si Columbia sa semene mai curand cu niste paturi sau niste ponchos suspendate. Daca primele hamacuri erau facute exclusiv din fibe naturale (cabuya sau agave), din secolul trecut incoace, fabricantii din America Latina au adoptat bumbacul si apoi nylonul, fara a renunta insa la confectionarea manuala a hamacurilor lor, adica exact ceea ce e pretuit mai mult pe piata occidentala.
Acum, firmele din SUA sau din Europa care importa hamacuri marseaza cat pot mai mult pe popularitatea produselor realizate manual, incluzand in oferta, pe langa hamacuri propriu-zise, si diverse accesorii lucrate artistic, de la schelete de lemn sau metal pentru atarnarea hamacului pana la suporturi de sfoara pentru eventualele pahare sau cesti cu bautura ale celor ce sed in hamac sau pernute speciale pentru desavarsirea confortului. Iar daca un hamac poate trece de 200 de dolari, nu e nici un motiv pentru cumparator sa mai cheltuiasca inca vreo cateva zeci de dolari ca sa se diferentieze de alti posesori de hamacuri prin astfel de accesorii.
Pentru fabricantii latino-americani, in general sateni saraci, exportul de hamacuri in America si Europa a devenit o afacere destul de buna: in 1997, exporturile de hamacuri din Nicaragua pe piata germana au adus venituri de peste 210.000 de dolari; in acelasi an, Nicaragua exporta in America hamacuri in valoare de 130.000 de dolari, iar Brazilia de 51.000 de dolari. Acum cativa ani, Agentia ONU pentru Dezvoltare Industriala (UNIDO) a pus la punct in Nicaragua un proiect pentru protejarea mestesugului local si incurajarea posibilitatilor de export pentru comunitatile rurale din tara: cu asistenta agentiei, 11 mici intreprinderi din zona Masaya au constituit EcoHamaca, la ora actuala probabil cea mai cunoscuta asociatie de exportatori de hamacuri din tara. Precizare importanta: de cand cu proiectul UNIDO, toti mestesugarii din EcoHamaca au inlocuit cu alte esente lemnul de cedru folosit la cadrul hamacurilor, ca sa crute cedrii, iar vopselele chimice le-au inlocuit cu unele naturale. (Crenguta Nicolae)
cecilia.stroe@zf.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE