Si ei cred ca speranta noastra moare ultima

Dupa o sedinta de cinci ore si jumatate, consiliul de administratie al clubului AS Roma a aprobat luni o majorare de capital in valoare de 130 de milioane de euro, necesara ca aerul pentru supravietuirea economica a gruparii "giallorossa". Membrii consiliului n-au parasit inainte de 11 noaptea Villa Pacelli, resedinta presedintelui Franco Sensi. Nu mai era timp de pierdut: rusii de la Nafta Moskva tocmai anuntasera ca isi retrag oferta de a cumpara aclubul, iar termenul limita de inscriere pentru sezonul viitor al competitiilor organizate de UEFA a expirat si el la 29 februarie.

Comunicatul difuzat dupa sedinta spunea ca gruparea AS Roma va incepe "negocieri cu institutii financiare importante, in scopul de a crea un consortiu care sa garanteze operatiunea de majorare a capitalului", iar Roma 2000, firma lui Sensi, actionarul majoritar al AS Roma, "evalueaza modul cum isi poate indeplini angajamentele in aceasta privinta". Incercand sa traduca lemnosul comunicat, "Gazzetta dello Sport" considera ca ar fi vorba de fapt tot de tratative cu Capitalia, banca de investitii condusa de prietenul lui Franco Sensi, Cesare Geronzi, acum arestat in scandalul Parmalat. La finele anului trecut, presa italiana scria ca banca urmeaza sa acorde o finantare de 30 de milioane de euro clubului roman, prin intermediul companiei Italpetroli, controlata de aceeasi Roma 2000, pentru plata salariilor catre fotbalisti si a datoriilor clubului. Finantarea urma sa fie acordata in conditiile angajamentului lui Sensi de a restructura afacerile Roma 2000, adica de a mai vinde din active pentru a face rost de bani. Acum, "Gazzetta dello Sport" scrie ca o prima transa din banii pe care spera sa-i obtina Sensi, cam 80 de milioane de dolari, ar putea sa intre in conturile clubului in urmatoarele luni, dupa ce patronul AS Roma isi va vinde actiunile detinute la firma Aeroporti di Roma si cateva active imobiliare din patrimoniul familiei.

Oricat de bine ar merge programul de vanzari al lui Sensi, mai-marii clubului nu prea au insa motive de bucurie. In primul semestru al exercitiului financiar curent, incheiat la 31 decembrie, AS Roma a avut o pierdere de 47,8 milioane de euro la incasari de 49 milioane de euro, datorii la fisc de 103 milioane de euro si restante fata de angajati de 49,1 milioane. La randul ei, societatea Roma 2000, care detine aproape 64% din capitalul clubului, are datorii de 219 milioane de euro, din care 154 de milioane numai catre Capitalia.

Dupa Chelsea, "I Giallorussi"

Pana mai ieri, chiar si astfel de cifre ar fi fost, totusi, suportabile, atata vreme cat exista un potential cumparator de natura sa le suporte la randu-i - firma rusa de comert cu produse petroliere Nafta Moskva, salvatorul calare pe cal alb in care, in ciuda tuturor dezmintirilor lui Sensi, clubul roman isi pusese toate sperantele. Rusii se aratau gata sa ofere 400 de milioane de euro ca sa preia AS Roma. O astfel de posibilitate a fost comentata pe toate partile, incepand de la implicatiile picante de imagine, respectiv faptul ca ar fi fost vorba de un al doilea mare club european intrat in proprietatea unor rusi, dupa Chelsea, si terminand cu constatarea ca nu se poate trece de nivelul de zvon atunci cand e vorba de aflat amanunte despre oamenii din spatele Nafta Moskva.

Oricum ar fi fost insa, ca si in cazul lui Abramovici la Chelsea, spectacolul a primat si de data aceasta. Presa sportiva italieneasca a dat mai intai de "miliardarul" Anatoli Kolotilin, presedintele Nafta Moskva - un tip in varsta de aproape 70 de ani, fost adjunct al ministrului Petrolului si Gazelor pe vremea URSS si apoi consilier comercial al ambasadei Rusiei in Irak, pentru ca apoi sa traga cu ochiul prin ziarele rusesti si sa descopere ca de fapt nu el e fanul Il Calcio la Nafta, ci actionarul principal al companiei, mult mai tanarul si mai interesantul Suleiman Kerimov. Etichetat si el drept miliardar (de fapt, potrivit topului publicat luna trecuta de revista ruseasca Finans, are o avere estimata la 500 de milioane de dolari), Kerimov promitea mult material pentru jurnalele italiene de scandal: cu origine exotica, nascut in Daghestan in 1966, licentiat in economie, omul a ajuns deputat in Duma pe listele ultranationalistului Vladimir Jirinovski si e o prezenta destul de marcanta in cercurile mondene moscovite, inclusiv in calitate de iubit al fostei balerine Anastasia Volocikova de la Balsoi Teatr.

Pe urma, cand s-a aflat ca in delegatia de la Nafta care venise sa negocieze preluarea AS Roma s-a aflat si omul de afaceri israelian Pini Zahavi, acelasi care a intermediat in numele lui Roman Abramovici vanzarea Chelsea, unii ziaristi au venit cu alta teorie: tot Abramovici avea sa cumpere si AS Roma, de asta data insa indirect, dat fiind ca in cupele europene nu au voie sa participe mai multe cluburi apartinand unuia si aceluiasi proprietar. Altii au scris, in schimb, ca nu Abramovici ar dori AS Roma, ci Oleg Deripaska, magnatul aluminiului, care ar cauta astfel sa-si lase si el tara natala si sa se mute in Europa ca sa scape de o eventuala incarcerare la "Matroskaia Tasina" alaturi de Mihail Hodorkovski. Fapt e ca mai sus numitul Kerimov este si prieten, si partener de afaceri cu Abramovici si Deripaska: in urma cu trei ani a incheiat un acord de parteneriat cu Millhouse Capital, firma lui Abramovici, si cu Sibal, grupul industrial controlat de Deripaska, pentru cumpararea a trei companii extrem de valoroase - societatea de asigurari Ingostrah, banca Avtobank si combinatul siderurgic Nosta.

Aceste companii apartineau pe atunci unui anume Andrei Andreev, functionar superior in departamentul pentru criminalitate economica al municipalitatii moscovite, care ulterior s-a plans autoritatilor ca a fost nevoit sa-si vanda firmele pe mai nimic (cam 90 de milioane de dolari cu totul) in urma unor amenintari cu moartea primite de la mafia aluminiului. Ancheta asupra plangerii lui Andreev nu s-a incheiat; totusi, ideea ca o atare investigatie judiciara ar putea ridica intrebari asupra curateniei banilor oferiti acum lui Franco Sensi nu ingrijoreaza pe nimeni. Ce conteaza de unde vin banii in fotbal, daca investitia da randament pe teren? In fond, tot zilele trecute a aparut informatia ca alt miliardar care si-a adunat averea muncind cinstit, liderul libian Muammar Gadhafi, ar fi dispus sa dea aproape 40 de milioane de dolari pe un club din Premier League, ca sa creasca sansele tarii sale de a fi aleasa gazda a Cupei Mondiale din 2010. Gadhafi ar urma sa se decida intre Leeds, Aston Villa, Manchester (City, totusi!), Everton si Bolton, singurul lucru gata hotarat fiind inscaunarea fiului sau Al-Saadi, recent suspendat pentru dopaj de la Perugia, la conducerea clubului respectiv.

Perspectiva sapei de lemn

Revenind la soarta clubului roman, trebuie spus ca Sensi sperase din toata inima sa poata incheia targul cu Nafta Moskva inainte de 29 februarie, cand expira termenul de inscriere pentru sezonul competitional UEFA 2004-2005, ca sa se poata conforma noilor reguli ale forului fotbalistic european in materie de admitere a cluburilor. Potrivit acestora, cluburile care vor sa acceada in cupele europene din sezonul urmator trebuie sa prezinte situatii contabile auditate din care sa reiasa ca nu au datorii scadente catre jucatori ori ca taxe de transfer al jucatorilor. Or, cateva cluburi italiene de prima mana, inclusiv Lazio si Roma, au avut probleme in sezonul actual cu plata jucatorilor, ba chiar Roma a fost temporar scoasa din circuitul transferurilor internationale, vara trecuta, dupa ce n-a fost in stare sa onoreze la termen plata aferenta transferului lui Chivu de la Ajax. Acum, pana la 31 martie, Roma trebuie sa se prezinte la UEFA cu registrele contabile in ordine, altfel risca excluderea din editia urmatoare a Champions League.

Duminica, rusii au anuntat insa in termeni categorici ca abandoneaza tranzactia, dintr-un motiv care nu are legatura cu datoriile clubului, ci cu investigatia de proportii declansata saptamana trecuta de Garda Financiara italiana la 52 de cluburi din Serie A si Serie B, banuite de fraude contabile. O mie de oameni de la Guardia di Finanza au ridicat tone de documente de la cluburi, de la Federatia italiana de Fotbal si de la Liga, urmand sa fie analizate pe baza lor tranzactiile incheiate din 1999 incoace, inclusiv transferurile de jucatori, plata salariilor si plata impozitelor. Investigatia a fost declansata, oficial, de o declaratie a proprietarului clubului Bologna, Giuseppe Gazzoni Frascara, care a spus ca unele cluburi, intre care Lazio sau Roma, s-au bucurat de avantaje nemeritate in raport cu fiscul, neplatind impozit pe venit. El a comparat chiar situatia cu un soi de "dopaj administrativ" care a permis concurenta neloiala intre cluburi.

Dincolo de chestiunea impozitelor, investigatia se refera insa la modul cum proprietarii cluburilor au administrat finantele acestora, mai ales in contextul in care falimentul grupurilor Cirio (proprietarul Lazio) si Parmalat (proprietarul AC Parma) a indreptat interesul opiniei publice spre afacerile din Il Calcio. De aceea, exista deja voci care tind sa victimizeze cluburile calcate de Guardia di Finanza, considerand ca marea descindere nu e decat o operatiune de imagine, care in cele din urma nu va face decat rau fotbalului peninsular. Cel mai clar a zis-o premierul Berlusconi, patronul AC Milan: "Sper sa se ajunga pana la urma la o situatie de legalitate. Gasesc tare stranie o operatiune care se extinde la toate cluburile din Serie A si B. Ne indreptam cu voiosie spre un stat politienesc".

Stranie sau nu, operatiunea are de lamurit o situatie care dureaza de mult. In tot campionatul italian, profit au numai doua cluburi (Juventus si Empoli), iar pierderile numai pe ansamblul primei divizii s-au ridicat la 948 de milioane de euro in sezonul trecut. In 2001, chiar dupa ce a castigat Cupa Italiei, Fiorentina lui Cecchi Gori a fost nevoita sa-si vanda cei mai buni jucatori, dupa ce enorma gaura din conturile ei a iesit la iveala, iar ulterior sa pice in Serie C.

Nu mai e un secret pentru nimeni ca la radacina raului e decalajul dintre salariile tot mai mari platite de cluburi jucatorilor si veniturile din ce in ce mai mici de pe urma drepturilor TV si a vanzarii de bilete pe stadioane. Cluburile au devenit tot mai dependente de banii adusi de patronii lor, dar si de castigurile scoase din transferurile de jucatori. La sfarsitul anilor '90, in epoca de glorie a pietei transferurilor, o multime de jucatori mediocri au fost transferati intre cluburi pentru sume fabuloase, pentru a crea astfel false castiguri de capital in bugetele lor si a creste valoarea echipelor, cu unicul scop de a-si cosmetiza finanetele. Gabriele Paoletti, portarul adus de Roma acum doi ani pentru 22 de milioane de euro, se considera chiar un simbol al acestui mod de imbunatatire artificiala a finantelor clubului. "Imediat ce m-au transferat, m-au imprumutat la Palermo, iar cand m-am intors la Roma, m-au trimis intr-un cantonament amarat, impreuna cu alti cinci jucatori care au fost adusi tot pe sume mari, dar nu s-au antrenat niciodata cu echipa de baza". Cam toate cluburile au folosit sistemul acesta in ultimii ani: numai Milan cu Inter si-au pasat opt fotbalisti aproape anonimi, pentru sume mari.

La aceasta se adauga problema garantiilor bancare false: inca din august, magistratii din Roma au inceput sca investigheze acuzatiile dupa care patru cluburi, intre care AS Roma din Serie A si Napoli din Serie B, au folosit garantii bancare frauduloase pentru a-si castiga dreptul de a fi admise in sezonul competitional actual. Instanta care verifica sanatatea financiara a cluburilor este Covisoc, autoritatea de reglementare in domeniul sportiv; acum, insasi Covisoc a ajuns sa fie investigata, dupa ce s-a dovedit ca respectivele cluburi prezentasera scrisori de garantie din partea unei firme numite SBC, care ulterior a negat ca ar fi acordat garantiile, una din functionarele SBC declarand chiar ca semnatura ei a fost falsificata.

Vrabia malai viseaza

Pana acum, reactia autoritatilor la criza din Il Calcio a constat in faptul ca parlamentul a adoptat anul trecut legea cunoscuta drept "Salva-Calcio", care permite cluburilor sa amortizeze costurile implicate de contractele jucatorilor in zece ani si nu in trei ani, asa cum e peste tot in Europa. Legea a atras imediat criticile Comisiei Europene, care a apreciat ca aplicarea ei ofera un avantaj incorect cluburilor italiene, iar fostul sef al Covisoc a comentat ca singurul lucru pe care il salveaza sunt pierderile din bilanturile cluburilor.

Deocamdata, rezultatele investigatiei incepute de Guardia di Finanza sunt greu de anticipat, dar comentatorii spun ca ea ar putea avea doua consecinte importante: in primul rand, toate cluburile italiene vor avea dificultati sa intre in cupele europene la anul; in al doilea rand, ar putea inmulti actiunile in justitie pe tema configuratiei diviziilor valorice ale campionatului italian. In sezonul trecut au fost cateva cluburi care au facut apel in justitie impotriva retrogradarii din Serie A sau B; acum, daca se afla ca sunt cazuri de mentinere intr-o divizie in virtutea unor practici financiare ilegale, lucrurile se vor complica, sezonul actual s-ar putea prelungi, iar rezultatele finale sa fie decise mai mult prin tribunale decat pe teren.

In ceea ce ii priveste pe Sensi si echipa lui, ei continua sa astepte acum o intoarcere a rusilor salvatori. Cei de la Nafta au lasat sa se inteleaga, e drept, ca sunt deschisi pe mai departe la negocieri (desi nu neaparat cu AS Roma), iar argumentul principal de care se agata romanii e ca Nafta Moskva si-a anuntat intentia de a-l inlocui pe Salvatore Trifiro, avocatul care s-a grabit sa anunte suspendarea negocierilor. Pana nu se confirma nimic, totul ramane insa un simplu exercitiu de "wishful thinking" - sau, cum ar spune antrenorii nostri, chestiunea aceea cu speranta care moare ultima.
crenguta.nicolae@zf.ro