Unii ajung sa urce pe podium, dar nu castiga nici o medalie

Pana la Revolutie, in Romania n-a existat o industrie a modelingului. Singurele parade de moda erau organizate de fabricile de confectii si se desfasurau in decorurile cluburilor de sindicat ori pe scena caselor de cultura. Dupa 1989, lucrurile s-au schimbat radical: au aparut zeci de agentii, sute de designeri si mii de aspirante la statutul de top-model. Din pacate, aceasta evolutie n-a fost suficienta pentru mult-doritul profesionalism. Mii de adolescenti, baieti si mai ales fete, intra de la varste fragede, 13 sau 14 ani, in industria frumusetii, sperand sa faca o cariera in fascinanta lume a modelingului. Putini stiu insa ce-i asteapta intr-o afacere care arata adesea bine doar din exterior. Visand la podiumurile din Milano sau Paris, unii ajung sa se multumeasca, drept plata pentru participarea la un festival, cu nimica toata. Nu e de mirare ca in presa, subiectul a ajuns sa fie tratat doar pe fuga, in paginile cu stiri mondene.
Cei implicati in acest domeniu afirma ca exista putini creatori de valoare si putine agentii de calibru, iar festivalurile importante pot fi numarate pe degete. Mai grav este faptul ca unele companii de profil sunt doar paravane pentru afaceri cu iz de prostitutie.
"Acum 12 ani, totul a fost luat de la zero. Nimeni nu stia ce e modelingul. Fiecare s-a apucat de treaba asa cum a crezut de cuviinta", povesteste Lili Mihalcea, patroana firmei EuroModels - considerata cea mai importanta agentie din Cluj - si a atelierului de creatie Lili Fashion. EuroModels le-a lansat, printre altele, pe Cristina Rus, de la Blondy, si pe recenta vedeta Playboy Corina Tolan.
"Am inceput cu 500 de dolari. Si nu i-am scos pe toti o data, ci in cateva luni", isi aminteste Ligia Cosoi, managerul celei mai cunoscute agentii din Moldova, Academia Show, cu sediul in Iasi.
Catalin Ilie, patronul singurei firme de profil din Timisoara, Top Models, a avut mai putin: circa 120 de dolari, cat au costat aprobarile initiale.
Clujeanca Lili Mihalcea considera ca nu se poate porni la drum cu mai putin de 2.000 de dolari: "Ai nevoie, pe langa acte, macar de promovare media si de un sediu echipat cu un calculator unde sa-ti poti pune la punct baza de date".
Pe langa faptul ca nu e o afacere costisitoare, o agentie de modeling poate functiona, in principiu, oriunde. Spre exemplu, timisoreanca Mihaela Mingia, care are numai 17 ani, si-a infiintat firma intr-o fosta magazie, investind 40 de milioane pentru amenajare. In scurt timp, a putut organiza acolo cursuri de manechine, care costa 900.000 de lei pe trimestru, de persoana.

Profitul nu vine din cursurile de manechine
Totusi, aceasta firma este serioasa in comparatie cu altele. La Iasi, managerul agentiei Prince D'Armeny, Andrei Ratiu, a fost fotografiat cu o minora in pozitii indecente, iar pozele au aparut si in presa. El ii promisese fetei un contract de 100.000 de dolari.
"Imi pare bine ca s-a spart buboiul. Mi-l amintesc pe acest individ organizand concursuri pentru insuratoarea lui. Aberatia cu contractul de 100.000 de dolari mi s-a parut o dovada crasa de neprofesionalism. Din nefericire, nu este singura pseudoagentie care profita de visele adolescentilor. E bine sa se puna punctul pe i si moda autentica sa nu mai fie atinsa de astfel de putregaiuri", spune creatorul Catalin Botezatu. Dar profitul nu se obtine din cursuri de manechine, iar investitia unei agentii serioase nu se limiteaza la spatiu. Pentru o companie importanta lucreaza o mica armata - stilisti, instructori, medici, psihologi. Ei sunt platiti cu salarii de sute de dolari sa transforme o fata frumusica intr-un top-model. Acesta presupune ore de fitness, de miscare scenica si chiar de comportament in societate, adica bunele maniere. Tot agentia plateste si albumul foto al fetei, care costa, in medie, 50 de dolari la Cluj, 65 de dolari la Iasi si 200 de dolari la Bucuresti.

Lenjerie in loc de bani
"Din o suta de fete care vin la selectie, aleg una sau doua. Cand pot alege cinci, sunt fericita. Ele se pot numi modele abia dupa doi ani de pregatire. Apoi, cele mai bune pot castiga sume frumoase daca ajung sa reprezinte imaginea unei companii mari", explica Lili Mihalcea. Asa s-a intamplat cu ieseanca Monica Barladeanu, unul dintre cele mai solicitate modele pentru campaniile publicitare. "La inceput am facut de toate, pentru orice suma de bani. Am stat ore in sir in frig, impartind pliante", marturiseste Monica, femeia despre care se spune ca acum castiga lunar peste 10.000 de dolari.
Dupa ce a investit in pregatirea unei fete, agentia incheie cu ea un contract de exclusivitate. Ulterior, primeste 25% din incasarile fetei. "Practic, castigam din inchirierea fetelor pe care le-am descoperit si promovat. Exista si agentii care percep un comision de 40%, ceea ce este jaf la drumul mare", spune Daniela Pusta, patroana agentiei Ella Mode din Oradea.
Prin comparatie cu promovarea unei firme, castigurile din prezentari de moda sunt modeste. "Stiu cazuri in care, dupa o prezentare la Botezatu, un manechin a primit recompensa o pereche de chiloti. Si asta in cadrul unui festival. Pentru doua-trei aparitii scenice, un manechin poate primi intre 300.000 si 700.000 de lei", declara Marius Scovronschi, de la agentia ieseana Fargo.
Nici premiile nationale nu aduc prea multi bani. "In Romania, industria frumusetii este la inceput. Sumele platite pentru inchirierea unui fotomodel sunt confidentiale, dar variaza de la 300.000 de lei, pentru o manifestare intreaga, pana la cateva sute de dolari pe ora. Depinde, bineinteles, de model", afirma Nanette Parvu, patroana casei Nanette din Iasi, care, spre deosebire de agentii, plateste pentru serviciile manechinelor.

In strainatate, prin Bucuresti
Cel mai bine se castiga la prezentarile de moda din strainatate, dar acestea sunt rare. De exemplu, timisoreanca Anda Balota a venit acasa cu 40.000 de dolari, dupa un contract de un an in Italia. Aici, insa, ea nu castiga mai mult de 1000 de dolari pe luna.
"Un manechin de top, cum este Diana Varnav la noi, poate castiga in Japonia 7.500 de dolari in doua luni", spune ieseanul Marius Scovronschi de la Fargo. Primul contract al Dianei in tara Soarelui Rasare, incheiat pe 4 luni, in 2001, s-a ridicat la 12.000 de dolari. Din acestia, 1.200 au revenit agentiei japoneze, iar 3.000 au intrat in conturile firmei Fargo.
In majoritatea cazurilor, contractele cu strainatatea sunt incheiate de companii din Bucuresti, precum MRA Models. in aceste cazuri, manechinele sunt "impartite" intre agentia din provincie si cea din Capitala. Un exemplu este cel al Gabrielei Rosu de la Academia Show din Iasi, care a ajuns imaginea samponului "Wash&Go" dupa ce a semnat si cu MRA Models. Tot de la Academia Show din Iasi provine Nina Morosanu - imaginea Harley-Davidson in Canada si a concernului Revlon in Italia.

Deocamdata nu sunt finantatori
Totusi, putine manechine si creatori reusesc sa-si faca un nume in afara tarii. "Faptul ca nu exista o promovare externa este determinat in primul rand de lipsa banilor, dar si de mentalitate. Oamenii cu bani nu investesc in moda, desi ar castiga foarte mult la capitolul imagine. Iar in lipsa finantarii, nici creatorii nu pot face nimic. Paco Rabanne a trebuit sa faca o pauza cand finantatorul sau nu i-a mai putut da bani. Dar lucrurile evolueaza si la noi. In doi-trei ani vor exista si finantatori", crede creatorul Catalin Botezatu.
"In Franta, pentru fiecare contract incheiat cu un manechin, agentia plateste statului un impozit care variaza intre 15% si 35%. Modelul este angajat cu carte de munca si poate aduce unei companii serioase intre 24.000 si 50.000 de dolari pe luna", explica directorul de relatii internationale al agentiei Roxane Models Paris, Claude Assier, aflat luna trecuta in Romania, in cautare de modele.
"In Europa de Est sunt si multe agentii ciudate. De exemplu, la selectia la care am participat recent in Lituania, fetele au fost obligate de organizatori sa plateasca cinci dolari pentru inscriere. In Romania nu se poate vorbi inca de o industrie a modelingului, a carei dezvoltare depinde de industria publicitatii. Daca nu se face reclama in Romania, atunci nici manechinele nu pot avea un job serios, care sa le aduca bani. in plus, sunt prea multe agentii neserioase", adauga Claude Assier.
Modelele sunt selectate, de obicei, la varsta de 14 ani. Patronii agentiilor spun ca nu va dura mult timp pana cand romancele se vor impune si pe plan international, mizand pe orientarea tot mai clara a marilor companiilor straine spre piata estica. "Se cauta <new faces> (fete noi) in Europa de Est. Romancele sunt foarte curtate, dar rusoaicele se afla in top, pentru ca sunt puternice si se lupta pentru contracte. Ale noastre sunt obisnuite sa astepte, au un caracter mai slab", mai spune Ligia Cosoi.
Saptamanalul electronic models.com a intocmit un clasament al celor mai bune top-modele in ascensiune. Pe acest podium al tinerelor sperante, de care cei mai multi dintre romani nici n-au auzit, se afla, in ordine, Karolina Kurkova (Republica Ceha), Carmen Kass (Estonia) si Erin Wasson (SUA).

Deocamdata, hostingul se plateste cel mai bine
Numarul fetelor si al baietilor care fac modeling in Romania este relativ ridicat. Dupa estimarile sefilor de agentii din Cluj, Iasi, Oradea si Timisoara, in Romania exista peste 2.500 de fete si baieti care se pot numi modele, dintre care jumatate, adica 1.000, sunt A‚"inrolate" la agentii din Bucuresti.
Numeric, Iasiul, unde se organizeaza un puternic festival, este a doua capitala a modei din Romania, cu peste 500 de manechine. Urmeaza Clujul, cu aproape 300 de modele (si acolo organizandu-se, anual, festivaluri din ce in cemai serioase), Oradea si Timisoara, cu cate 200-250 de modele "cu acte-n regula".
"Numarul nu coteaza chiar atat de mult, cat calitatea. in baza mea de date se afla sute de fete. Dar pot spune ca modelele mele sunt doar zece. Cele de calitate nationala si internationala", explica Lili Mihalcea, sefa EuroModels Cluj.
Hostingurile - care implica participarea manechinului la petreceri private, cocteiluri sau receptii - sunt o importanta sursa de venit pentru manechine. "Spune <Buna seara!> si ia 30 de dolari" - astfel se poate rezuma "filozofia" hostingurilor. Lili Mihalcea spune ca nu-si lasa manechinele la petreceri private, deoarece acestea ar putea ascunde altceva. "Nu vreau sa fac prostitutie, ci modeling", explica ea.
Exista si indivizi care sustin ca reprezinta agentii de modeling si reusesc sa dea "tunuri" importante. La Timisoara, agentia Dream Models s-a folosit de numele unei vedete de televiziune pentru a efectua selectii. A organizat o perioada cursuri de pregatire, sefii promitand si promovarea modelelor pe Internet. Spre stupoarea parintilor, aceasta s-a dovedit un site porno. Patronii Dream Models au disparut fara urma, cu banii parintilor.

Una la zece mii
Fascinate de stralucirea podiumului, multe adolescente isi doresc sa devina manechine. La orice selectie organizata in tara se prezinta zeci de fete, iar la Bucuresti, in unele cazuri, se ajunge la mii de pretendente. Dar foarte putine reusesc sa ajunga departe. Poate o singura adolescenta din 10.000 devine top-model. Celelalte se multumesc cu experienta. Sau constata ca si-au irosit, fara folos, cativa ani buni din viata.
In general, cu toate neajunsurile, putine fete renunta la modeling dupa ce au urcat o data pe scena ori au facut o reclama. "De obicei, motivele pentru care pleaca sunt extrem de precise: s-au ingrasat, au terminat scoala si lucreaza sau s-au casatorit", spune Lili Mihalcea, patroana EuroModels Cluj.
Exista numeroase cazuri in care manechinele renunta din cauza barbatilor. "Baietii de 17-18 ani sunt incredibil de posesivi. Unele fete pleaca din cauza geloziei lor", explica patroana agentiei Ella Mode din Oradea. "Anca Amarandei, mireasa de la Schrotter, este cel mai bun exemplu. A avut parte de un prieten gelos si a trebuit sa aleaga intre el si lumina reflectoarelor. L-a ales pe el", afirma Ligia Cosoi, de la Academia Show.