Urmeaza un nou episod din "Lege si ordine"

Procesul de mai bine de sase luni al fostului director executiv al companiei Tyco International, Dennis Kozlowski, si al directorului financiar Mark Swartz a fost anulat, vinerea trecuta, din cauza incapacitatii juratilor de a se pune de acord asupra verdictului. Totusi, dupa declaratiile celor mai multi din jurati, este mai mult ca sigur ca, la viitoarea reluare a procesului, cei doi fosti directori ai Tyco vor fi declarati vinovati, pentru ca exista probe suficiente pentru condamnarea lor.

Expertii judiciari care comenteaza cazul sunt de parere ca intervalul pana la redeschiderea procesului va fi folosit de procurori ca sa instrumenteze mai bine cazul, considerand ca principala greseala a acuzarii a fost pana acum legata de insistenta in a prezenta probe despre modul de viata opulent al lui Kozlowski, in loc sa se concentreze asupra dovezilor despre obtinerea ilegala a sumelor cu care si-a finantat luxul.

Ziarele au relatat pana la saturatie despre "lacomul care si-a insusit banii companiei cu amandoua mainile", asa cum l-a numit acuzarea, cumparand cu banii sustrasi de la Tyco nu numai iahtul, avionul, apartamentele si tablourile de rigoare pentru un CEO rapid imbogatit in gloriosii ani '90, dar si o multime de articole de mare lux pentru propriile locuinte - un suport de umbrele de 15.000 de dolari, un cos de gunoi de 2.200 de dolari, un cosulet pentru cusut de 6.300 de dolari, o trusa de toaleta pentru voiaj de 17.000 de dolari, umerase de 2.900 de dolari si, probabil cea mai notorie extravaganta, o perdea pentru dus in valoare de 6.000 de dolari. Ca si cand aceste mostre de kitsch crunt n-ar fi fost de ajuns, acuzarea a prezentat inregistrarea video a vestitei petreceri date de Kozlowski in 2001, in Sardinia, cu ocazia zilei de nastere a celei de-a doua sotii. Petrecerea a costat 2 milioane de dolari; acuzarea sustine ca nota de plata a fost achitata integral de companie, desi avocatii lui Kozlowski spun ca acesta a platit in cele din urma un milion.

Au devenit arhicunoscute pentru publicul american imaginile de la petrecere, unde invitatii costumati in togi romane erau luati in primire de tineri si tinere aproape goi, isi umpleau paharele cu vodca tasnita din penisul unei statui de gheata imitandu-l pe David al lui Michelangelo, se bucurau de un video cu Elvis care ii ura viata lunga nevestei lui Kozlowski si aplaudau extaziati sosirea unui tort imens, tinut de o femeie gonflabila ai carei sani au explodat in momentul asezarii tortului pe masa. Cum era si de asteptat, presa s-a grabit sa comenteze ca astfel de mostre de prost-gust scump platit ilustreaza decadenta unei Americi corporatiste asemanatoare cu Roma antica in declin, mai ales ca ele se adaugau altor dezvaluiri prezentate de acuzare cu scopul evident de a-i influenta pe jurati, ca de pilda existenta celor doua amante recrutate de Kozlowski din randul angajatelor Tyco, dintre care una a fost chiar cea care s-a ocupat de organizarea petrecerii de pomina din Sardinia.

Culmea este insa ca tocmai aplecarea excesiva a acuzarii asupra extravagantelor lui Kozlowski a servit mediatizarii cazului, care in lipsa relatarilor picante despre viata privata a directorilor Tyco ar fi ramas doar o abstractie buna de insiruit pe lista fraudelor corporatiste descoperite in ultimii ani in SUA. Ba inca una mai plicticoasa decat celelalte: Tyco s-a dezvoltat prin achizitii succesive oarecum la intamplare, ca un conglomerat producator de bunuri industriale de tot felul, de la valve chirurgicale, fese si tampoane pana la cabluri de fibra optica pentru telecomunicatii si echipamente de stingere a incendiilor. Plus ca acuzatiile in urma carora Kozlowski si Swartz au demisionat in 2002 nu au de-a face cu existenta in sine a companiei; aceasta n-a pierit o data cu ei, asa cum s-a intamplat in cazul Enron sau al WorldCom, ci dimpotriva, sub un nou management care a mai redus din datorii, Tyco a mers foarte bine anul trecut si a facut profit. Kozlowski si Swartz au fost acuzati exclusiv de furt din banii companiei, nu de un faliment al acesteia.

Kozlowski a fost actionat in judecata in 2002 de consiliul de administratie, pentru a fi luat de la firma credite fara dobanda in valoare de aproape 70 de milioane de dolari, din care n-a mai rambursat decat 22 de milioane, autorizand apoi de unul singur stergerea unor datorii de 19,4 milioane de dolari. In plus, Kozlowski a folosit banii spre a-si procura bunuri de folosinta proprie, in conditiile in care reglementarile interne ale Tyco spuneau ca astfel de credite nu se pot da angajatilor sau directorilor decat pentru a-si amortiza plata impozitelor datorate pentru castigurile de capital aferente pachetelor de actiuni detinute la Tyco. Tot Kozlowski ar fi luat de la firma credite de 100 de milioane de dolari pe care le-ar fi distribuit unui numar de 51 oameni cu functii importante la Tyco, intre care directorul financiar Mark Swartz si consultantul principal Mark Belnick.

In afara de creditele cu cantec, Kozlowski si Swartz au fost acuzati de frauda cu valori mobiliare in valoare de 430 de milioane de dolari, reprezentand bani castigati intre 1995 si 2002 din vanzarea unor actiuni Tyco, in conditiile in care cei doi au actionat cu buna stiinta pentru supraevaluarea actiunilor. Acuzarea a adus in discutie aici cazul lui Phua Young, un analist al Merrill Lynch care s-a ocupat de Tyco incepand din 1999. Faptul ca toate rapoartele intocmite de el au fost favorabile pentru companie si au dus la umflarea artificiala a valorii de piata a Tyco a fost explicat de acuzare prin relatia cu Dennis Kozlowski, care i-a platit analistului din banii sai o multime de cheltuieli importante, intre care serviciile unui detectiv particular angajat de Young sa-i spioneze viitoarea nevasta, pentru suma de 20.000 de dolari. In esenta, procurorii si-au intemeiat pledoaria pe ideea ca lacomia l-a facut pe Kozlowski sa-si doreasca din ce in ce mai mult, pana acolo incat a inceput sa foloseasca si banii companiei, lucru cu atat mai condamnabil cu cat pachetul sau salarial, ca al atator altor manageri de mari corporatii americane, era cat se poate de generos.

In replica, avocatii apararii au declarat ca totul a fost de fapt o chestiune de incredere din partea consiliului de administratie, care i-a aprobat directorului executiv creditele tocmai pentru ca intotdeauna comportarea lui a fost ireprosabila si toate actiunile lui au fost spre binele firmei. Intr-adevar, Kozlowski a lucrat inca din 1976 intr-una din firmele ce aveau sa compuna conglomeratul Tyco, a urcat pas cu pas pe scara ierarhica, iar din 1992, cand a fost numit CEO, a inceput epoca de maxima glorie a Tyco, un grup care a crescut gratie celor peste 100 de achizitii de companii intreprinse de Kozlowski. Unul din avocati a amintit chiar ca a existat un moment cand consiliul i-a oferit lui Kozlowski o prima constand intr-un pachet de actiuni in valoare de 75 de milioane de dolari, iar el a considerat ca e prea mult si a acceptat numai 43 de milioane. In fine, avocatii au folosit si argumente complet neserioase, invinuind acuzarea ca are ceva impotriva lui Kozlowski si a lui Swartz din cauza originii lor etnice (Swartz este evreu, iar Kozlowski, exact la fel ca proaspat condamnata Martha Stewart, provine dintr-o familie de polonezi imigranti, din New Jersey).

Tendinta opiniei publice de a simplifica lucrurile si de a retine doar detaliile colorate a impins in prim-plan cearta dintre juratii favorabili condamnarii si cea care a crezut de la inceput in nevinovatia lui Kozlowski, profesoara pensionara Ruth Jordan. Aceasta a ajuns pe primele pagini ale ziarelor dupa ce a facut in instanta niste gesturi care au fost interpretate drept semne discrete de incurajare catre boxa acuzatilor. Ulterior, jurata Jordan a devenit nu numai tinta ironiilor, ci si a unor amenintari telefonice pentru opozitia fata de condamnarea oamenilor de la Tyco, juratii au inceput sa se certe intre ei si sa iasa in presa cu diverse declaratii, iar atmosfera a ajuns cu totul nepropice unui verdict corect, astfel incat procesul a fost suspendat. Acum insa, cand spiritele incep sa se linisteasca, iese la iveala ca n-a fost vorba de o unanimitate a tuturor celorlalti 11 jurati impotriva lui Jordan, ci de o situatie destul de confuza, in care vreo cinci jurati erau indecisi in privinta vinovatiei acuzatilor.

Ca si multi comentatori din presa ai procesului, nu toti juratii au izbutit sa iasa din cercul vicios logic, formulat de procurori (de ce a luat Kozlowski din banii companiei, daca tot era atat de bine platit?) si intors pe dos de avocatii apararii (de vreme ce era atat de bine platit, de ce ar mai fi avut nevoie sa ia din banii companiei?). Iar de vina pentru acest impas este o acuzare preocupata prea mult sa arate extravagantele lui Kozlowski, sugerand astfel ca el n-ar fi avut dreptul la ele nici daca le-ar fi platit exclusiv din leafa lui de CEO; or, o asemenea concluzie este inacceptabila pentru morala unei societati capitaliste. Judecand din perspectiva estetica, probabil ca Dennis Kozlowski ar merita ani grei de inchisoare pentru kitschurile din locuintele lui. Cum justitia nu se ocupa insa de stilul de viata al sefului Tyco, de asa ceva au ramas sa se ocupe realizatorii serialului "Lege si ordine", care au anuntat deja ca au de gand sa turneze un episod inspirat de cazul Tyco. Echipa de la "Lege si ordine" a mai facut un episod inspirat din cazul Enron, presarat cu ironii subtile, de genul aparitiei unui caine numit Ebidta; acum insa, fie si numai ceea ce s-a intamplat la petrecerea din Sardinia e suficient ca sa tina locul oricarei fictiuni cu succes la public.
crenguta.nicolae@zf.ro