Analiză

Afacerea Columna

28.06.2000, 00:00 237



"Cartelul Eurocolumna" a fost rasturnat de un marunt functionar de la Oficiul Concurentei care a sesizat ca acest trust incearca sa obtina monopolul pe piata romaneasca in producerea si comercializarea ingrasamintelor chimice, a afirmat procurorul inspector Carmen Popa, de la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti, in cadrul unui seminar ce se desfasoara in zilele de 26-28 iunie la Mangalia. Unul din cazurile lantului infractional Eurocolumna se afla in cercetare la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti, persoana vizata fiind cetateanul elvetian Joseh Fassler, care, in 1994, a infiintat in Elvetia firma Manel Finanz, la care el detine 99% din actiuni.



Inceputurile afacerii

Dupa doua saptamani de la infiintare, firma Manel Finanz constituie in Romania Banca Columna, la care detine tot 99% din actiuni. Acelasi Josef Fassler este actionar cu 98% si la firma elvetiana Aledo Commerce.

In 1995, Aledo Commerce (prin Josef Fassler), firma nerezidenta in Romania, obtine un credit de cinci milioane de dolari, girant fiind Eurotrading Chemicals (actionar majoritar la firmele de ingrasaminte Amonil Slobozia si Turnu). Potrivit lui Popa, creditul a fost acordat de Banca Columna, fara stiinta si acordul Bancii Nationale a Romaniei, incalcandu-se legislatia bancara. Creditul de cinci milioane de dolari a fost folosit de Aledo Commerce pentru cumpararea de ingrasaminte de pe piata din India.

Pentru ca firma elvetiana nu a restituit integral creditul, cu acordul Bancii Columna Eurotrading Chemicals si, implicit, Amonil Slobozia si Turnu, au preluat partial datoria, desi intre cele doua societati romane de ingrasaminte si firma straina nu exista nici o relatie economica, financiara sau comerciala. Astfel, societatile romane au suportat dobanzile, spezele bancare, precum si o parte a ratelor nerestituite de debitorul elvetian.



Cartelul Eurocolumna si spalarea banilor

Cartelul Eurocolumna a avut ca scop spalarea de bani, pe teritoriul Romaniei consumandu-se doar o parte a lantului infractional, sumele ilicite fiind transferate ulterior peste granita, a afirmat procurorul inspector Carmen Popa.

"Conglomeratul" Eurocolumna cuprinde peste 40 de firme rezidente, nerezidente, in participare romana si straina, precum si o fundatie, careia legea romana ii creaza facilitati financiare si o banca prin care se deruleaza aproape exclusiv toate operatiunile economico-financiare, a spus Popa.

Actionarii tuturor societatilor care fac parte din trustul Eurocolumna sunt aceleasi persoane, grupate insa diferit si cu procentaje diferite de actiuni. Cele mai active firme pe teritoriul Romaniei au fost Eurotrading Chemicals, Eurotrading 2000, Fundatia Columna, Eurohouse 2000.

Principalul domeniu interesant pentru aceste firme a fost cel al producerii si comercializarii ingrasamintelor chimice.

In 1996, Eurotrading Chemicals a devenit actionar majoritar la Amonil Slobozia si Turnu, fiindu-i respinsa oferta de a cumpara pachetul majoritar si la Azomures.

Prima operatiune de spalare de bani importanta s-a produs cu ocazia privatizarii SC Turnu SA din Turnu Magurele.

Astfel, pentru a cumpara pachetul majoritar de actiuni, actionarii Eurotrading Chemicals trebuiau sa plateasca suma de 105.800.000.000 de lei, din care 42.300.000.000 de lei in decurs de o luna, dupa care, esalonat, trebuia sa realizeze investitii de o anumita valoare.



Eurotrading nu vrea sa plateasca

Eurotrading Chemicals nu dispunea sau nu era interesata sa plateasca pentru aceste actiuni nici o suma de bani, a spus Popa. Totusi, actionarii firmei stiau ca legislatia le permitea anumite facilitati pentru privatizare, in anumite conditii. Astfel, actionarii l-au determinat pe directorul SC Turnu sa notifice statului, in mod nereal, existenta unor datorii de zece milioane de dolari catre o firma germana. Aparent, Banca Columna a acordat un credit de zece milioane de dolari catre Turnu pentru a plati falsa datorie, invocandu-se un contract de asociere in participatiune intre Eurotrading Chemicals, Banca Columna si Turnu.

De mentionat ca Turnu nu a dispus de suma de zece milioane de dolari. Potrivit procurorului Popa, din proprie initiativa si fara a avea ordinul debitorului (beneficiarul creditului) Banca Columna a transferat cele zece milioane de dolari intr-un cont al Bancii AWT International Viena, constituind un depozit in nume propriu. Acest transfer s-a realizat inainte de incheierea conventiei de credit cu SC Turnu, adica inainte de a se sti daca societatea accepta sa contracteze acest credit si sa-l foloseasca in acest mod. Doua zile mai tarziu de la constituirea depozitului, tot Banca Columna transmitea catre Credit Anstall ordinul de plata pentru zece milioane de dolari, prin Banca AWT International, in contul firmei germane Metallgeselschaft. Abia dupa derularea acestor operatiuni s-a incheiat conventia de credit intre Banca Columna si Turnu, potrivit careia suma de zece milioane de dolari era destinata acoperirii datoriei invocate.



Se falsifica documente

Falsificand documentele contabile la SC Turnu, directorii acestei societati au primit de la stat suma de 25 de miliarde de lei cu titlu gratuit, conform Legii 55/1995, care acorda facilitati financiare pentru privatizare.

Banii primiti de la stat au intrat in contul Bancii Columna cu titlu de restituire a creditului de zece milioane de dolari.

Cu acesti bani, Eurotrading a cumparat pachetul majoritar de la stat a SC Turnu. Cu alte cuvinte, folosindu-se de documente contabile false, Eurotrading Chemicals a cumparat pachetul majoritar de la stat al SC Turnu cu banii statului roman.

Prin contractul de asociere in participatiune incheiat intre Banca Columna, Eurotrading Chemicals si Turnu, firma Eurotrading Chemicals a obtinut un profit de 300 de milioane de lei din operatiunile de export de ingrasaminte produse de combinatul Turnu.

Concomitent, pentru fiecare act de export derulat, Eurotrading si Turnu au incheiat contracte care prevedeau ca Eurotrading sa incaseze comisioane in valuta.

Astfel, pentru fiecare activitate, Eurotrading Chemicals a incasat ilegal sume cu titlu de profit si comisioane de 300 de milioane de lei si 2,3 milioane de dolari, bani folositi sa isi onoreze obligatiile impuse de stat in momentul in care cumparase pachetul majoritar de actiuni, respectiv obligatia de investitii, creind de altfel aparenta ca aceste investitii au sursa de finantare proprie. Dupa ce a devenit actionar majoritar la Turnu, Eurotrading a introdus in circuitul relational de afaceri si alte societati ale trustului, cum ar fi Eurohouse 2000, Fundatia Columna si Banca Columna, a afirmat Popa.



Sponsorizari la fundatia Columna

Eurotrading s-a folosit de relatia cu conducerea SC Turnu, pe care a determinat-o sa acorde Fundatiei Columna o sponsorizare de 300 de mii de dolari, desi, potrivit legislatiei privind sponsorizarea, o asemenea activitate era ilegala, mai ales ca societatea romana avea probleme financiare. Primind sponsorizarea, Fundatia Columna a incheiat un contract de antrepriza constructii cu o firma "sora", Eurohouse 2000, careia i-a comandat si platit contruirea de locuinte in beneficiul angajatilor SC Turnu. Astfel, Fundatia a creat impresia ca isi realizeaza scopurile umanitare, conform statutului, iar Eurohouse 2000 a obtinut un profit, lasand sa se inteleaga ca SC Turnu a primit "cadou" locuinte de serviciu pentru angajati, cand in realitate chiar beneficiarul actelor de caritate a platit. Directorii SC Turnu au primit din partea Fundatiei Columna autoturisme de lux, pentru uz propriu, drept rasplata pentru sponsorizare, a spus procurorul Carmen Popa.

Grupul Eurocolumna, prin actionarii sai, a pus la care sa obtina sume importante de bani pe care sa-i scoata afara din Romania, a adaugat Popa. Astfel, Eurotrading Chemicals a determinat societatile Amonil Slobozia si Turnu sa-i vanda integral ingrasamintele chimice pe care le produceau, in perioada 1995-1997, prin incheierea unor contracte care impuneau exclusivitate.

Pretul vanzarii era mult sub cel al pietii interne si internationale, fapt ce a generat reactii antidumping din partea unor producatori externi. Acest pret era chiar sub pretul impus de Oficiul Concurentei.

Mai departe, Eurotrading vindea in regim de export produsele chimice unor firme "surori" (Fert Invest sau Aledo Commerce), cu preturi mai mici chiar decat cele cu care le cumparase de la cei doi producatori romani. Aceste vanzari la export sub pretul de achizitie aveau ca scop neinregistrarea de profit de catre exportatorul nerezident Eurotrading Chemicals si, in consecinta, sustragerea de la plata impozitului pe profit si a unor taxe vamale, la valoarea reala, catre statul roman.

Abia dupa ce marfa era exportata aceasta era vanduta de firmele Fet Invest sau Aledo Commerce la preturile reale, pe piata internationala, asa incat profiturile sale sa se realizeze in strainatate.

Pentru Eurotrading Chemicals era lipsit de importanta ca nu obtine profituri in tara, intrucat profitul se realiza in strainatate la valori mari de catre firme care au aceeasi actionari, a spus Popa.

In aceste cazuri, sumele obtinute ilegal prin vanzarile la intern si, respectiv, extern, cu incalcarea legislatiei romane se legitimau prin vanzarea la preturi reale pe piata internationala, a declarat procurorul Carmen Popa, subliniind ca, in aceasta situatie, banii nu se mai intorceau in tara. Mediafax

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO