Anuarul Energie - ediţia 2024

Acum pentru 2030

Ediţia actuală a Anuarului ZF Energie continuă proiectul editorial pornit anul trecut prin care inserăm o colecţie de interviuri, cu unii dintre cei mai buni specialişti din piaţă, tema comună a acestor dialoguri fiind anul 2030 şi paşii pe care România trebuie să îi facă pe calea decarbonizării. La nivel european, tema decarbonizării este comună, dar modul de implementare pe care fiecare stat îl alege începe să arate tot mai diferit, în funcţie de particularităţile locale, cu scopul de a nu ”deşertifica” economiile pe calea tranziţiei către verde.

România, în ciuda refrenului privind regenerabilele, a ales să continue proiectele majore de gaze, semnificativ fiind Neptun Deep din Marea Neagră, unde lucrările încep chiar anul acesta. Este un pas. Mai departe, se fac investiţii în extinderea infrastructurii de gaze, deşi în celălalt capăt al Europei se închid câmpuri de resurse care au alimentat economii-lider şi se trece la hidrogen. Părerile sunt împărţite, dar este bine aşa, dezbaterea există, vedem cine va avea dreptate, dar accentul pus pe resursele locale este o schimbare de paradigmă faţă de anii în care România doar a ascultat ce s-a dictat de la Bruxelles.

Anul acesta va fi cu siguranţă mai bun în ceea ce priveşte proiectele de energie verde, schema de CfD fiind un pas major. Există determinare şi pentru proiectul reactoarelor nucleare şi înţelegerea, cel puţin la nivel declarativ, că aceasta investiţie este strategică pentru România prin prisma industriei nucleare pe care o are deja. Dar sunt totuşi câteva probleme, iar cea mai delicată este evoluţia consumului. Fără consum, miile de MW la care România visează nu îşi vor găsi locul. Desigur, electrificarea economiei va duce la noi oportunităţi, dar faţă de ritmul în care avansează proiectele de energie verde, trecerea de la fosil la energie pe anumite ramuri economice merge cu frâna de mână trasă. Acest decalaj pune presiune pe preţuri, iar dacă preţurile nu sunt bune, marile proiecte, cum este cazul reactoarelor de la Cernavodă, cu greu îşi vor găsi finanţarea. La fel şi centralele pe gaze, dar pe de altă parte este destul de cert că din 2027 din Marea Neagră va începe să curgă noi volume. Dacă nu va exista cerere aici, gazul acela va pleca. Undeva va fi cerere. Unul dintre cele mai bune interviuri din dosarul de anul acesta a Anuarului ZF Energie este cel cu George Vişan, directorul direcţie pieţe de energie din Transelectrica.” Să nu trecem de la măsuri menite să protejeze consumatorii la cele care vizează salvarea producătorilor  care asigură stabilitatea şi fiabilitatea sistemului energetic”, spune Vişan, primul care pune problema în acest fel. Este un semnal de alarmă major pentru că tranziţia energetică nu se va face doar cu energie verde în exces, preţuri de dumping şi consum istoric de mic. Stocarea, despre care nimeni nu vorbea anul trecut, a devenit critică. Lucrurile încep să se mişte, dar ritmul contează. Gazul din Marea Neagră trebuie să-şi găsească centralele pregătite să îl folosească, iar economia trebuie să ajungă din nou să consume energie, convenţională şi verde pentru a fi evitate dezechilibrele. Iar dacă totuşi acestea vor exista, atunci stocarea trebuie pusă la punct. Timingul e totul, la fel ca în afaceri. De aceea, pentru a doua ediţie a Anuarului ZF Energie avem dosarul Energia 2030. Şi poate îl continuăm şi la anul, pentru a întreba şi a obţine puncte de vedere. Unele sunt diferite de altele şi este bine să fie aşa, dar scopul este de a avea, la un moment, o viziune clară.

Piesele de puzzle trebuie să se aşeze.