Discutiile ce au fost purtate la conferinta anuala a directorilor de companii din sectorul otelului, care a avut loc in Buenos Aires, au fost dominate de o intrebare importanta: cum va fi schimbata aceasta industrie de noua afacere uriasa a lui Lakshmi Mittal?
Arcelor Mittal, care a luat nastere in urma preluarii in valoare de 26,9 miliarde de euro de catre Mittal Steel a companiei luxemburgheze Arcelor, va inregistra vanzari anuale de aproximativ 70 de miliarde de dolari, producand in jur 120 de milioane de tone de otel pe an, adica 10% din productia globala. In cadrul unui interviu acordat Financial Times in interiorul modestului sediu din Londra al Mittal Steel, vorbind pentru prima data despre eforturile de integrare a celor doua companii dupa incheierea tranzactiei in luna iunie, Mittal se declara entuziasmat de perspective.
"Avem un nou management, alcatuit prin reunirea celor mai buni oameni din cadrul celor doua companii, adica cei mai buni din industrie. Ceea ce am realizat prin aceasta preluare ne propulseaza mult in fata rivalilor. Reprezentam un nou punct de referinta pentru industrie si as dori sa vad si alti jucatori avansand prin propriile eforturi de consolidare".
In cazul in care Mittal va reusi sa fuzioneze cele doua afaceri sub forma unei organizatii viabile, compania cu 320.000 de angajati va juca un rol central in cadrul unei industrii a otelului care ani de zile a generat castiguri mult mai reduse decat alte industrii globale, cum ar fi cea a produselor chimice sau telecomunicatiilor. Arcelor Mittal va avea o productie anuala mai mare decat productia combinata a urmatoarelor trei companii din industrie: Nippon Steel si JFE din Japonia si Posco din Coreea de Sud, fiecare dintre acestea avand o productie de numai 30 de milioane de tone.
Intreprinzatorul indian, pe care revista Forbes il plaseaza pe locul cinci in topul celor mai bogati oameni din lume, si-a dorit de mult timp sa demonstreze ca sectorul otelului poate urma alte mari sectoare pe calea unei consolidari de succes. In opinia lui Mittal, un grup mai restrans de jucatori globali ar fi capabil sa controleze preturile intr-un mod mai riguros prin modificari atent gandite ce tin de oferta, reducand in acelasi timp costurile si imbunatatind vanzarile.
Michael Shillaker, analist in cadrul Credit Suisses, spune ca "Mittal are cea mai solida experienta in industria globala a otelului. In anii '90, acesta a aparut drept primul sustinator recunoscut al consolidarii in cadrul sectorului si primul intreprinzator real care a adoptat un mod diferit de operare a afacerii globale". El spune ca urmatoarele 6 pana la 12 luni vor fi cruciale in a arata daca pariul facut de Mittal va da roade.
Din punctul de vedere al preturilor actiunilor companiilor din sectorul otelului, eforturile lui Mittal par sa fie fructificate. In ultimii cinci ani, sustinute nu numai de tranzactia Mittal Steel-Arcelor, ci si de o serie de fuziuni si achizitii anterioare la care cele doua companii au participat, actiunile companiilor din sectorul siderurgic au depasit performantele indicelui FTSE World cu peste 240%. In aceasta perioada, capitalizarea de piata combinata a companiilor siderurgice listate a crescut de peste patru ori, conferindu-le acestora putere pentru a incheia noi tranzactii, dar si de a realiza noi investitii in modernizarea fabricilor.
Ca parte a eforturilor de integrare a Mittal Steel-Arcelor, aproximativ 35 de echipe de manageri de la cele doua companii au incercat sa vina cu cele mai bune idei. Echipele, ce au analizat zone diferite cum ar fi marketingul, cercetarea si dezvoltarea si achizitiile, sunt presate sa vina cu solutii. "Nu putem pierde timpul, trebuie sa avem rezultate imediat", spune Mittal, invocand promisiunea facuta investitorilor, si anume de a atinge reduceri ale cheltuielilor de cel putin un miliard de dolari pe an pana in 2009 prin unirea celor doua afaceri.
Mittal incearca sa sublinieze ceea ce el vede drept valori comune ale celor doua companii pe care vrea sa le combine. "Am fost placut surprins sa vad cat de complementare s-au dovedit a fi Mittal Steel si Arcelor. I-am intalnit aproape pe toti top managerii Arcelor, cred ca 35 in total si am fost foarte impresionat aproape de toti".
Aceste cuvinte nu pot sterge totusi amintirea luptei dure de preluare, care a durat cinci luni. Oferta lui Mittal a starnit proteste, in primul rand din partea lui Guy Dolle si a lui Josef Kinsch, CEO-ul si, respectiv, presedintele Arcelor, care au argumentat ca Mittal are o cultura diferita de cea a Arcelor si orice fuziune ar fi sortita esecului. In timp ce Mittal isi crease imperiul siderurgic in ultimul sfert de secol in principal prin achizitionarea de active cu valoare scazuta din tari ca Polonia, Kazahstan si Mexic, sustineau acestia, Arcelor, care isi desfasoara majoritatea operatiunilor in Europa Occidentala, produce tipuri de otel cu o valoare mai mare pentru clienti mai sofisticati din punct de vedere tehnologic. Aceasta parere a fost permanent respinsa de Mittal, care a scos in evidenta pozitia solida a companiei sale pe piata americana, unde aceasta este unul dintre cei mai mari furnizori de otel.
Totusi, exista in continuare temeri legate de managementul multor entitati preluate pe piete aflate in dezvoltare. Problema sigurantei a reaparut tragic la suprafata in aceasta luna, cand 41 de persoane au murit intr-un accident la mina de carbune detinuta de Mittal in Kazahstan. Acesta a fost al doilea incident de acest gen produs in aceasta tara in mai putin de doi ani, 23 de persoane pierzandu-si viata in cazul primului.
In acelasi timp, lupta prelungita pentru Arcelor a atras criticile unor politicieni europeni, in special din Franta si Luxemburg, ei sustinand ca aceasta batalie va distruge o importanta companie europeana. Apoi, a aparut pe scena Severstal, cel mai mare producator de otel al Rusiei, care, impreuna cu managerii Arcelor, s-a gandit la o alianta prin care ar fi putut fi indepartat Mittal.
Acest plan a fost abandonat numai dupa ce Mittal a cazut de acord sa-si majoreze oferta cu 44%, prezentand in acelasi timp alte propuneri legate de guvernarea corporatista. Cel mai remarcabil a fost faptul ca Mittal a renuntat la insistenta sa privitoare la detinerea controlului asupra unei majoritati in cadrul noii companii, optand in schimb pentru o participatie minoritara, totusi una care-l face cel mai mare actionar in cadrul companiei. Ca parte a eforturilor sale de a incheia aceasta tranzactie, Mittal a fost de acord cu crearea unui grup de management alcatuit din sase persoane pentru noua companie, trei din partea Mittal si trei din partea Arcelor, spunand ca el se va multumi cu o pozitie non-executiva, ca membru al boardului ce se va ocupa de strategie al noii companii, alcatuit din 18 membri.
Mittal va deveni totusi presedinte in momentul in care Kinsch se va retrage anul viitor.
In pozitia de CEO a fost ales Roland Junck, un veteran in cadrul Arcelor, in fata altor doi candidati, Michel Wurth, CEO adjunct al Arcelor sub conducerea lui Dolle si fiul de 30 de ani al lui Mittal, Aditya, care este director financiar. Intrebat in legatura cu propriul sau rol, Mittal spune ca din pozitia de presedinte non-executiv va contribui la "a stabili strategii, analiza oportunitati de dezvoltare, va discuta cu angajatii si investitorii strategici si va supraveghea si contribui la procesul de integrare".
Mittal adauga ca-l va asista in acelasi timp pe Junck. "Nu sunt CEO. Insa Roland are multe de facut in ceea ce priveste organizarea noii companii si atingerea tintelor. Eu il voi ajuta".
Impresia ca acesta este un rol activ este intarita de opiniile unor oameni care i-au urmarit cariera. Mitch Hecht, director al Hampshire Steel Investments, un fond de hedging specializat in actiunile din sectorul siderurgic, spune ca "Lakshmi mananca si respira otel. Este greu de imaginat ca va renunta la companie".
Un bancher spune ca "ideea ca Lakshmi accepta un rol secundar este o prostie. In noua companie, top managerii se intalnesc, discuta si apoi Lakshmi si Aditya ies pe coridor si se intorc spunand ce cale va fi urmata".
Unii observatori spun ca Aditya Mittal, care in ciuda tineretii sale i-a impresionat pe multi, este pregatit pentru a prelua pozitia de CEO in aproximativ doi ani.
Majoritatea actionarilor par sa nu fie ingrijorati in legatura cu faptul ca Mittal pare sa detina controlul efectiv.
Totusi, temerile s-ar putea intensifica in cazul in care industria otelului ar suferi un declin in viitorul apropiat, ceea ce Mittal considera putin probabil sa se intample, sau daca Arcelor Mittal incepe sa dea semne ca integrarea nu a fost eficienta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
