Problemele cu care se confrunta cotidianul national francez cu cele mai mari vanzari scot in evidenta o situatie generala mai ampla care-i ingrijoreaza chiar si pe politicieni, scrie Financial Times.
Astfel, jurnalistii de la Le Monde trebuie sa faca o alegere inevitabila in aceasta vara: sa-si ia adio fie de la un sfert din colegii lor, fie de la independenta.
Cotidianul de centru-stanga a fost aruncat in cea mai dura criza din momentul in care a fost creat, in 1944, la ordinele lui Charles de Gaulle. Acesta pierde 2 milioane de euro pe luna, pierderile accumulate din 2001 ridicandu-se la 167 de milioane de euro.
Le Monde, ziarul elitei franceze, reprezinta un punct de referinta jurnalistic si cultural. Totusi, independenta sa editoriala, o trasatura definitorie intr-o industrie prea des afectata de interventiile proprietarilor, este amenintata. Le Monde reprezinta o raritare pentru ca angajatii sai detin o participatie majoritara si drept de veto cu privire la editor si CEO.
Acum, insa, aceasta structura este pusa sub semnul intrebarii. Un plan ce prevede eliminarea a 129 de locuri de munca s-a soldat cu trei zile de greva in aprilie si mai, o premiera in istoria ziarului.
Daca nu-si va putea reduce costurile, Le Monde risca sa intre sub administratie si sa fie supus unei recapitalizari de urgenta. Astfel, actionarii sai externi, printre care Lagardere si Prisa, grupurile media francez si spaniol, ar avea sansa de a prelua controlul.
Problemele cu care se confrunta Le Monde sunt in parte individuale si in parte comune cu cele ale altor ziare din lume. Acestea releva insa in acelasi timp dificultatile carora trebuie sa le faca fata industria ziarelor din Franta. Situatia periculoasa in care se afla ziarele franceze a devenit un subiect de dezbatere politica atat de aprins, incat presedintele francez Nicolas Sarkozy anunta luna trecuta organizarea unui summit al directorilor din presa, radio si televiziune in acest an. "Democratia nu poate functiona cu o presa aflata permanent la marginea unui abis economic", spunea Sarkozy.
Ziarele nationale franceze, asemeni celor din intreaga lume, incearca din rasputeri sa faca fata scaderii tirajului, a veniturilor din publicitate, cresterii costurilor si inaspririi competitiei venite din partea internetului si ziarelor gratuite. Presa franceza porneste insa de pe o pozitie de relativa slabiciune. Tirajul total al titlurilor nationale se ridica la 8 milioane de exemplare, comparativ cu 16,5 milioane in Marea Britanie si 24 milioane in Germania.
Le Monde este cotidianul national francez cu cele mai mari vanzari. Totusi, in 2007 s-au vandut numai 359.000 de exemplare, mai putin de jumatate din tirajul Ouest France, best-sellerul tarii si dovada a relativei soliditati a presei regionale.
Publicitatea din ziarele nationale reprezinta 0,08% din productia nationala, un sfert din cea din Marea Britanie, iar preturile de coperta sunt printre cele mai mari din Europa. Drept rezultat, ziarele nationale franceze depind de sustinerea statului.
Patrick Eveno, istoric in cadrul Universitatii Pantheon-Sorbonne, estimeaza ca presa nationala beneficiaza de 1,5 miliarde de euro sub forma de taxe postale subventionate si facilitati fiscale. "Nivelul redus al veniturilor din publicitate obtinute de presa cotidiana franceza nu poate fi pur si simplu legat de anemia pietei de publicitate", spune acesta. "Acesta este si rezultatul incapacitatii presei nationale cotidiene de a anticipa tendintele sociale si culturale si al faptului ca aceasta a recurs la stat si politicieni pentru a-si rezolva problemele comerciale."
In acelasi timp, ziarele nationale franceze se confrunta cu o crestere a costurilor de productie din cauza structurilor introduse dupa razboi. Numai membrii sindicatului Le Livre pot lucra in imprimeriile carora li se permite sa produca ziarele nationale.
Intre timp, distributia este controlata de o cooperativa creata in 1947 care trateaza toate ziarele egal. Vanzarile cu amanuntul sunt de asemenea reglementate cu grija. Recent, ziarele nationale nu au aparut pe standuri dupa ce lucratorii din distributie au intrat in greva pentru a protesta fata de planurile de restructurare.
Din cauza veniturilor reduse si a numarului mare de ziare si reviste ramase nevandute, din ce in ce mai multi distribuitori intra in faliment. Chioscul parizian de ziare devine rapid o specie pe cale de disparitie. In Franta, numarul punctelor de distributie se situeaza la jumatatea celui din Marea Britanie si la un sfert din cel din Germania.
Pe langa veniturile reduse si costurile ridicate cu care se confrunta, industriei nationale franceze a ziarelor ii lipseste consolidarea si in plus este subcapitalizata.
Nu exista grupuri de presa franceze importante in afara de Lagardere, care se concentreaza in principal pe reviste si new media. Titlurile izolate sunt vulnerabile in fata preluarii de catre persoane fizice sau grupuri inclinate sa le influenteze continutul editorial.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
