Business sportiv. Cum îşi protejează Bucureştiul infrastructura sportivă? 130 de baze sportive au fost construite în perioada comunistă, dintre care un sfert sunt demolate şi încă pe atâtea abandonate

♦ România se află pe ultimele locuri la practicarea sportului în Europa, iar cei mai mulţi fac sport acasă, potrivit unui Eurobarometru pentru sport ♦ Pentru încurajarea sportului de masă, din care derivă ulterior şi sportul de performanţă, este necesară dezvoltarea unei infrastructuri în proximitatea zonelor rezidenţiale.

Bucureştiul are cea mai dezvoltată infrastructură sportivă din ţară, însă raportat la alte oraşe din Europa, Capitala, şi în general România, stă foarte prost la acest capitol. Cu toate acestea, numărul bazelor sportive s-a redus în ultimii 30 de ani, potrivit unui studiu realizat prin proiectul Stadion de Cartier, iniţiat de CS Sportul Est-European.

Până la căderea comunismului, Bucureştiul număra 130 de baze sportive amplasate în diferite cartiere ale oraşului. Astăzi, numărul bazelor funcţionale mai reprezintă doar o treime din cele 130 de baze sportive, restul fiind demolate şi abandonate în ultimii 30 de ani. Mai mult, în locul unor foste baze sportive s-au construit complexuri rezidenţiale sau supermarketuri. „Bazele funcţionale, abandonate şi demolate reprezintă fiecare câte o treime. În categoria bazelor abandonate am inclus şi acele baze sportive cu activitate de subzistenţă, dacă e un teren care în mare parte a fost demantelat şi mai e cineva acolo care se chinuie să-l ţină în funcţiune, îl punem în categoria bazelor sportive abandonate”, spune Andrei Mihail, unul din cei trei iniţiatori ai acestui proiect.

Andrei Mihai, Andrei Răzvan Voinea şi Ileana Szasz sunt fondatorii proiectului Stadion de Cartier, prin care au cartografiat bazele sportive din Bucureşti construite din anii 1930  până la căderea comunismului. Harta realizată de cei trei arată că o bună parte din ele nici nu mai funcţionează astăzi.

„Dacă excludem bazele mari precum Lia Manoliu, Steaua, Dinamo, Rapid, cele mari, marea calitate a bazelor sportive era că au fost amenajate în cartiere, între blocuri. Pentru sportul de masă, dar chiar şi pentru sportul de performanţă, este nevoie de proximitate. Este foarte important să ai terenul de sport aproape, la care copilul să meargă pe jos. Ca prim pas să facem sport este important să le avem în cartier”, spune Andrei Mihail.

România se află pe ultimele locuri la practicarea sportului în Europa, iar cei mai mulţi fac sport acasă, potrivit unui Eurobarometru pentru sport. Pentru încurajarea sportului de masă, din care derivă ulterior şi sportul de performanţă, este necesară dezvoltarea unei infrastructuri în proximitatea zonelor rezidenţiale.

Toate cele 130 de bazate construite în perioada comunistă au fost amenajate de stat, însă Agenţia Naţională pentru Sport nu are o evidenţă a acestora. Cei trei fondatori au lansat proiectul Stadion de Cartier pentru a salva o parte din aceste baze. Următorul pas, după cartografierea bazelor sportive, a fost lansarea petiţiei Apăraţi bazele sportive bucureştene, pentru a putea salva o parte dintre acestea. În toamna acestui an, iniţiatorii proiectului vor lansa şi un inventar al bazelor sportive, cu statusul lor, pe care urmează să îl transmită autorităţilor locale.

Legea sportului interzice schimbarea destinaţiei bazelor sportive, însă unele autorităţi locale nu au ţinut cont de acest aspect şi în lipsa unei documentaţii a fostelor baze sportive au eliberat autorizaţii de construire a unor centre comerciale sau blocuri. „În ultimii patru ani nu s-au mai dat PUZ-uri care să înlocuiască baze sportive, e şi acesta un pas înainte. Acum avem un Plan Urbanistic General, care va fi votat anul acesta sau anul viitor, care va cuprinde şi amenajările sportive conform declaraţiilor autorităţilor. Acest lucru va certifica faptul că sunt zonele astea din Bucureşti unde va trebui să se facă sport. Noi am contribuit cu studiul nostru, a fost trimis celor de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism, care se ocupă de noul plan urbanistic. Noi le-am trimis studiile noastre şi vor fi încorporate în documentaţia care va sta la baza PUG-ului”, spune Andrei Mihail.

Proiectul îşi propune să salveze bazele care au mai rămas în picioare şi nu au fost demolate, însă până la a redeveni funcţionale mai este o cale lungă.