#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Maria Smaranda, 15 ani, patinaj artistic: Deşi poţi fi talentat la un sport, doar prin muncă poţi ajunge acolo unde îţi doreşti

♦ De la 5 ani, Maria Smaranda practică patinajul artistic, iar la 7 ani a participat la primul său concurs. În prezent, ea participă la competiţii atât pe role, cât şi pe gheaţă ♦ Maria Smaranda îşi doreşte să concureze la campionatele europene, la mondiale şi la olimpiadă.

 

1. Ce îţi place cel mai mult la patinajul artistic?

Pentru mine, patinajul artistic este mai mult decât un hobby, este o parte din mine, ca persoană. Aceasta mă ajută să mă relaxez şi mă învaţă disciplina şi autodeterminarea. Fiecare zi este o nouă provocare, iar asta îl face să fie interesant, alături de faptul că mă simt liberă pe gheţă, de parcă plutesc.

Patinajul este locul unde mă regăsesc, mă simt în largul meu. Patinajul îmi dă o stare de bine şi totodată adevărate lecţii de viaţă. Patinajul este pasiunea mea, viaţa mea, e ceea ce mă face să zâmbesc în fiecare zi. De-a lungul anilor acest sport m-a învăţat mai mult decât să patinez. Încerc zi de zi să devin mai bună în tot ceea ce fac. Am învăţat să am răbdare, de fapt, încă învăţ asta, să insist, să fiu organizată, să nu cedez şi să încerc să obţin mereu tot ceea ce e mai bun. Am alături de mine o echipă de oameni dedicaţi care mă ajută pas cu pas.

2. Cum ai defini patinajul într-un singur cuvânt?

Patinajul este, în sine, un sport dificil, care necesită multe ore de antrenament pentru a ajunge la rezultatele dorite. Pentru a putea excela în acest sport este necesar că sportivul să fie atât graţios, cât şi puternic. Aşadar, nu cred că pot defini patinajul într-un singur cuvânt, ci mai de grabă l-aş numi o frumuseţe complexă.

3. Ce înseamnă, din punctul tău de vedere, patinajul de performanţă?

Sportul de performanţă necesită sacrificii, precum antrenamente la ore matinale sau drumuri multiple până la locul unde se ţine antrenamentul. Pentru a performa într-un sport de genul acesta este nevoie atât de implicare din partea sportivului, a antrenorului, cât şi a părinţilor. Sportivul trebuie să fie determinat , să-şi depăşească propriile obstacole şi să îşi dorească în fiecare zi să devină mai bun şi să muncească. Este un sacrificiu fizic şi de timp, sacrificiu pe care sunt bucuroasă să îl fac deoarece îmi aduce bucurie atât în procesul de îmbunătăţire personală, cât şi prin obţinerea rezultatelor dorite.

4. Cum ai ajuns în punctul în care să faci sport de performanţă?

Am ajuns în acest stadiu datorită antrenoarei mele, dar şi a părinţilor. Atunci când m-am apucat de patinaj am simţit de la început o pasiune pentru acest sport, astfel încât antrenoarea mi-a văzut potenţialul şi m-a îndrumat pe această cale.

5. Cum te-ai apucat de patinaj artistic?

M-am apucat de acest sport la 5 ani, atunci când am văzut o serie de cursuri de patinaj şi am rămas fascinată de fetele care pluteau pe gheaţă. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo, să fac ceea ce făceau şi ele, şi în timp am ajuns să descopăr sportul în toată frumuseţea lui.

6. De ce ai ales patinajul şi nu un alt sport?

Am ales patinajul deoarece m-a atras de la prima vedere, mi s-a părut interesant şi complex, existau multe aspecte la care trebuie să fii bun. Deşi este dificil, patinajul este foarte frumos, mă face să mă simt liberă şi mă împinge să-mi depăşesc limitele la fiecare antrenament. Fiind ambiţioasă de mică, am vrut mereu să devin mai bună.

7. La ce vârstă te-ai apucat de patinaj?

M-am apucat de patinaj la vârstă de 5 ani şi am participat la primul concurs la 7 ani. La început nu ştiam să patinez deloc. Părinţii m-au dus la cursurile Şcolii de Patinaj EduSport din Bucureşti sperând că o să-mi găsească un mod plăcut şi sănătos de petrecere a timpului, dar a fost mai mult de atât. A fost un hobby care a crescut într-o pasiune şi acum în dorinţa puternică de a ajunge în vârf.

8. La ce club eşti înscrisă?

Sunt înscrisă la „Clubul Sportiv Edu Sport“.

9. Cât reprezintă muncă şi cât reprezintă talent în acest sport?

Patinajul este un sport complex, care necesită muncă pentru a deveni mai bun. Talentul reprezintă o anumită afinitate pentru sportul respectiv, care, dacă nu este cultivat prin exerciţiu, nu duce prea departe. Aşadar, deşi poţi fi talentat la un sport, doar prin muncă poţi ajunge acolo unde îţi doreşti.

10. Cum reuşeşti să faci faţă cu şcoala şi cu sportul?

Eu sunt de felul meu o fire competitivă. Sunt elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti. Au fost momente dificile. Un astfel de moment a fost pentru mine examenul de Evaluare Naţională din clasa a VIII-a. Să fii elev în clasa a opta, să ştii că se apropie Evaluarea Naţională, să nu ai unde şi când să te antrenezi, să încerci să te menţii la un nivel înalt, nu am avut timp să iau parte la toate competiţiile. A trecut cu bine şi acum am parte de un colectiv care mă sprijină şi pot spune că am ocazia să evoluez atât la şcoală, cât şi la patinaj, la un nivel înalt. De cele mai multe ori, îmi sacrific timpul liber pentru a putea face faţă ambelor activităţi. Pot exista perioade în care vreau să cedez, dar de fiecare dată mă gândesc cât de mult înseamnă pentru mine atât sportul, cât şi cunoştinţele şi rezultatele bune de la şcoală şi astfel reuşesc să merg mai departe.

11. Cum arată o zi din viaţa ta?

Of, obositoare! O zi din viaţă mea de sportiv începe la ora 5:40, atunci când mă trezesc şi mă pregătesc pentru a pleca înspre patinoarul Allianz-Ţiriac Arena , din Otopeni. Da, momentan, îndrăznesc să mă gândesc că doar momentan, nu avem un patinoar în Bucureşti şi ne antrenăm în afară Bucureştiului. Antrenamentele încep la ora 7.30 până la maxim 9.30. În jurul orei 11 ajung acasă unde mă pregătesc pentru a pleca la liceu. Orele de curs încep la 12:30-13.30 şi se termină în jurul orei 18. În zilele în care orele de curs încep mai târziu, la 13:30, mai am un antrenament pe patinoarul din centrul commercial Afi Cotroceni, înainte de a pleca spre liceu. În AFI, din păcate, nu pot să exersez programele de concurs din cauza dimensiunilor reduse ale acestui patinoar. Să nu mai zic de faptul că mă antrenez  la AFI printre oamenii care patinează în acel moment pe patinoar, printre foci, jaloane şi alte obstacole.

După liceu am alte activităţi legate de sport. Aşa cum ziceam, patinajul este un sport complex şi nu e suficient doar să mergi la antrenamentele pe gheaţă. În fiecare zi, seară, merg la dansuri, gimnastică, kinetoterapie, sală de forţă, pregătire mentală şi agilitate. Am alături de mine o echipă de oameni dedicaţi care mă ajută, mă încurajează şi mă îndrumă pas cu pas.

Ajung acasă în jurul orei 20:00, mănânc şi încep să-mi fac temele  şi mă pregătesc pentru ziua următoare cu trezire la 5:40AM.

Este necesar să termin tot şi să mă culc înainte de 22.30 în fiecare seară pentru a-mi putea parcurge programul. Din cauza programului încărcat week-end-urile sunt dedicate  majoritar temelor. Evident, pe drumul înspre şi dinspre antrenament, mai învăţ în măşină.

Tot în week-end, în general, ajung la kinetoterapie. Dacă nu ar fi aceşti oameni pricepuţi cred că aş fi întâmpinat şi obstacole de ordin medical. Până în momentul de faţă sunt fericită că nu am avut astfel de probleme.

Mi-aş dori să am timpul necesar să ies cu prietenii sau să mă joc pe calculator, din păcate printre picături sau inexistent. M-a întrebat cineva câte ore mă antrenez pe săptămâna. Răspunsul m-a mirat şi pe mine, 30 de ore ce includ antrenament pe gheaţă, pe uscat, kinetoterapia, dansuri, gimnastică, pregătirea mentală agilitate şi sala de forţă.

Deşi este o rutină obositoare, m-am obişnuit cu acest stil de viaţă şi sunt fericită să depun acest sacrificiu pentru sportul pe care îl practic .

12. Ce te-a învăţat patinajul? Cum te-a ajutat să te dezvolţi?

Pe lângă aspectele fizice ale sportului, adică patinajul în sine, acesta m-a învăţat disciplină şi m-a învăţat lecţii importante de viaţă precum aceaa de a nu renunţa. M-a ajutat să mă dezvolt atât că sportiv, cât şi că persoană, m-a ajutat să fac faţă situaţiilor stresante, şi mi-am demonstrat mie că dacă îmi propun să fac ceva, pot obţine rezultatele dorite prin muncă. De altfel , patinajul m-a ajutat să mă dezvolt fizic , să fiu puternică şi graţioasă.

La începutul carierei mele de sportiv au existat câteva momente de cumpănă. Cu timpul, am învăţat să nu renunţ, să merg înainte, să fiu optimistă, cred că asta ne învaţă acest sport pe fiecare în parte. Da, apar schimbări atât fizice, cât şi mentale datorită vârstei, da, trebuie să reiei totul de la început, da, poate părea că nimic nu îţi iese, dar avem momente de stagnare, avem momente de creştere, şi e greu să le iei că atare. Există momente mai grele, accidentările, de care nu prea am avut parte şi sper nici să nu am prea des în viitor, unele concursuri în care nu am realizat ceea ce mi-am propus, lipsa antrenamentelor, mai ales în pandemie, dar, în general, au fost momente fericite.

 13. Care este costul practicării patinajului într-un an?

Această este o întrebare pentru părinţii mei care susţin toate costurile practicării acestui sport. În România, aşa cum va spuneam, sportivul, părinţii, de fapt, susţin toate costurile practicării acestui sport. Avem de achitat costul gheţii, al antrenamentelor, patinele, pe care le schimbăm anual, al costumelor, două în cazul meu pentru că la Juniori avem două programe de concurs, al deplasărilor, al transportului între diferitele locaţii unde au loc antrenamentele, casă şi liceu. Mi-aş dori să pot să îmi susţin pregătirea în această carieră pentru o perioada cât mai lungă de timp. Pe lângă orele de patinaj sunt necesare multe alte ore adiţionale de uscat, dans, gimnastică, înot, kinetoterapie, pregătire mentală, forţă, agilitate etc. ‚Äì toate plătite de părinţi.

Pentru a putea participa în competiţiile mari e necesar să ne deplasăm peste hotare. Când eram mică mă însoţea mama, acum merg singură împreună cu antrenoarea mea.

14.  Ce titluri ai obţinut până acum?

Particip la competiţii atât inline, adică pe role, cât şi pe gheaţă. De-a lungul timpului, am obţinut titlul de campioană mondială la perechi pe role, doi ani la rând, alături de partenerul meu, Anelin Enache, cât şi cel de vice-campioană mondială la individual, tot pe role. Pe gheaţă sunt campioană naţională la categoria „Novice“ şi de două ori vice-campioană naţională la categoria „Novice Advanced“.

15. Ce titluri îţi doreşti să mai obţii?

În viitor doresc să concurez la Grand Prix-ul de juniori şi să ajung în primii 10 concurenţi. De altfel aş vrea să obţin titlul de campioană naţională la categoria „Junior“. Pe termen lung, vreau să concurez la Campionatele Europene, Mondiale şi la Olimpiadă.

16. Cine te-a sprijinit să mergi pe acest drum?

Am fost sprijinită de părinţi şi de antrenoare. Părinţii m-au susţinut emoţional şi financiar şi mi-au asigurat necesităţile materiale pentru a mă antrena, iar antrenoarea m-a sprijinit de-a lungul anilor în ciuda perioadelor mai dificile prin care am trecut şi a fost alături de mine în drumul meu spre a deveni ceea ce-mi doresc.

17. De ce ar trebui să ţină cont un copil care ar vrea să se apuce de patinaj? Ce ar trebui să ştie înainte?

Un copil care vrea să se apuce de patinaj ar trebui să ţină cont de faptul că acesta nu este un sport uşor şi poate deveni extrem de solicitant mai ales dacă vrei să performezi la un nivel ridicat. De altfel, acesta trebuie să fie dispus să facă sacrificii , precum şi să îşi asume privarea de timp liber sau a unei vieţi sociale abundente. Pe lângă toate acestea, trebuie ca părinţii să fie de accord, să poată susţine financiar pasiunea sportivului - acesta fiind unul dintre motivele principale al retragerii sportivilor. Cu toate acestea, deşi pare extraordinar de dificil, patinajul este o artă care merită încercată şi care are frumuseţile ei. Recomand patinajul oricărui copil care ar vrea să încerce libertatea, este o experienţă extraordinară apropiată zborului, care merită tot efortul.