#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Nicolas Mihăilescu, tenis, 11 ani: Tenisul m-a învăţat că fără muncă nu se poate şi că totul se poate, dacă crezi în tine, chiar şi atunci când îţi este foarte greu într-un meci

♦ Nicolas Mihăilescu a urmat primele antrenamente de tenis la 5 ani, fiind o pasiune moştenită în familie, însă recunoaşte că şi sportivul său preferat, Rafael Nadal, l-a inspirat să meargă mai departe în acest sport. Unul dintre visurile sale este să câştige un turneu de grand slam la dublu cu fratele său, David.

 

1. Cum te-ai apucat de acest sport?

Cred că am ţinut o rachetă în mână de la 3 ani, mă uitam la fratele meu mai mare care făcea antrenamente. Abia de la 5 ani am început să fac antrenamente mai serioase.

2. Care au fost motivele pentru care ai dorit să mergi mai departe în acest sport?

M-am apucat de tenis pentru că fratele meu juca cu tatăl meu şi voiam şi eu. A mai fost şi Nadal. Da, el m-a inspirat să mă ţin de tenis şi să încerc să devin tot mai bun. Însă, curajul îl am de la David, fratele meu. El munceşte foarte mult pentru tenis şi asta mă motivează şi pe mine.

3. Ce te-a învăţat tenisul?

Tenisul m-a învăţat că fără muncă nu se poate şi că totul se poate, dacă crezi în tine, chiar şi atunci când îţi este foarte greu într-un meci.

4. Ce titluri/medalii ai câştigat până acum?

Nu prea ţin socoteala medaliilor, dar sunt unele care sunt mai importante pentru mine. De exemplu, cupa de vicecampion naţional la 10 ani şi locul 1 la Trofeul McCann Erikson unde am reuşit să câştig finala în faţa unui adversar care avea câteva victorii împotriva mea şi voiam să îmi iau revanşa.

5. Cum reuşeşti să faci faţă cu şcoala şi cu sportul? Cum arată o zi din viaţa ta?

O zi din viaţa mea este simplă: şcoală, antrenament de tenis, uneori pregătire fizică, acasă ajung seara şi deja trebuie să mă culc. Cu şcoala este în regulă, încerc să recuperez ce s-a studiat când mai lipsesc din cauza turneelor. Profesorii sunt înţelegători şi mă ajută.

6. Cum a fost evoluţia ta în acest sport?

Nu ştiu ce să zic, că abia sunt la început.

7. Care au fost cele mai grele momente şi cum ai reuşit să treci peste ele?

Momente grele sunt multe, când nu îmi iese ce îmi propun, când parcă nu simt mingea cum trebuie, când mă supar pe teren şi îmi pierd concentrarea. Un moment tare greu, dar şi fericit până la urmă, a fost ultimul turneu Tennis Europe de la Iaşi U12. În meciul din calificări eram condus în maxi, setul decisiv, cu 9/5, la 10/5 pierdeam. Am reuşit să întorc meciul, să mă concentrez pe fiecare punct. Am fost foarte fericit că am reuşit să ajung pe tablou. Dar recunosc că am şi plâns la final.

8. La ce club eşti înscris?

Mă antrenez la Champion Club şi antrenorul meu principal este Paul Franciuc. Aici e ca o mică familie, suntem mai mulţi copii şi suntem prieteni. Antrenorii de aici îmi cer să fiu serios şi să muncesc, dar mă şi sustin foarte mult, mai ales când am meciuri grele.

9. Ce titluri sau medalii doreşti să mai obţii? Unde îţi doreşti să fii peste câţiva ani?

Visul meu este să ajung numărul 1 în lume şi neapărat să câştig cel puţin o dată turneul de la Roland Garros. Este turneul favorit al lui Nadal şi abia aştept să joc pe zgura de acolo.  Mai vreau ceva şi anume să câştig un turneu de grand slam la dublu cu fratele meu.