Cea mai mare îngrijorare privind Europa Centrală şi de Est este retragerea finanţărilor din partea băncilor din Vest, situaţie care ar afecta puternic creşterea economică şi ar forţa unele state să ceară sprijinul FMI, potrivit unei analize Reuters.
Cei mai mulţi membri estici ai UE nu au adoptat încă euro, dar perspectiva recesiunii pentru principalii parteneri economici produce încordare chiar şi în economii precum Polonia, care a trecut peste criza financiară din 2008 fără a înregistra contracţie economică.
Legăturile bancare sunt punctul vulnerabil. Impactul este mai dificil de estimat decât cel prin intermediul comerţului, dar ar putea fi mai sever penru o regiune care face eforturi să-şi revină după criza din 2009.
De la prăbuşirea Lehman Brothers la sfârşitul anului 2008, băncile din Vest şi-au redus expunerea pe Europa Centrală cu aproximativ 100 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor Bank of America-Merrill Lynch.
Această retragere s-ar putea accelera, întrucât băncile se confruntă cu o ştergere de 50% a datoriei Greciei şi cu presiuni pentru o consolidare a capitalului. Retragerea marilor grupuri financiare ar pune presiune pe sistemele bancare locale, ar determina băncile centrale să crească dobânzile şi ar putea chiar conduce la dificultăţi în finanţarea datoriei publice.
Cele mai vulnerabile sunt ţările în care băncile elene au o prezenţă substanţială, precum Bulgaria, Macedonia, Serbia, Albania şi România, însă state precum Croaţia, cu legături strânse cu Italia, încep să fie de asemenea îngrijorate.
Marile bănci europene au nevoie de 109 miliarde de euro pentru a atinge o rată de adecvare a capitalului de 9%, potrivit unei analize a grupului nipon Nomura, iar 5-20 de miliarde de euro ar putea veni din Europa emergentă.
O consecinţă mai puţin drastică ar fi îngheţarea pieţelor interbancare, încă o problemă pentru băncile locale care depind de liniile de finanţare de la grupurile-mamă pentru rostogolirea datoriilor pe termen scurt.
"Ne aflăm pe margine, dar nu suntem prea siguri pe marginea a ce ne aflăm. Cel mai pesimist scenariu este o criză bancară, în care instituţii de credit precum UniCredit, Erste sau Raiffeisen să oprească finanţarea pentru subsidiare. Cred că în final aşa ceva ar forţa cele mai multe ţări să se întoarcă la FMI", a declarat Neil Shearing, analist la Capital Economics.
Monedele, obligaţiunile şi acţiunile se află în scădere de mai multe luni. Zlotul polonez şi forintul ungar au pierdut fiecare peste 10% în aceast an, iar ultimul s-a depreciat chiar la un nivel record în această săptămână.
Randamentele Ungariei sunt la peste 8%, iar guvernul a renunţat la o vânzare de titluri de trezorerie după ce două agenţii de rating au avertizat în privinţa unei posibile retrogradări. Bursa de la Praga a pierdut circa o treime din aprilie, notează Reuters.
Rezistanţa unor ţări ca România - unde randamentele chiar au scăzut în această săptămână - şi Serbia, cu o apreciere a dinarului de 3% faţă de euro în acest an, sugerează că pieţele nu au luat în considerare încă impactul unei crize bancare sau că au încredere în autorităţi să limiteze aceste efecte.
Autorităţile din toate ţările Europei Centrale şi de Est afirmă că băncile sunt bine capitalizate şi că pot suporta un astfel de şoc, însă nu se poate şti cu siguranţă până nu sunt testate.
"În primul rând, este uimitor", a declarat guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei referitor la înrăutăţirea perspectivei Moody's pentru sectorul bancar al ţării. "Dacă ar trebui să căutăm motivele unei astfel de măsuri, atunci ar fi binenţeles legată de situaţia sistemului bancar din Europa", a spus el.
Bulgaria pare vulnerabilă, notează Reuters, întrucât băncile elene controlează circa o treime din sistemul bancar, iar Italia aproape 20%. Nomura estimează că vânzările de active bancare ar putea atinge 3,5% din PIB, maximul în regiune.
"Chiar dacă aceasta ar fi una dintre căi, cota de piaţă pe care o vor vinde, luând în calcul că o vor vinde unei bănci mai puternice, înseamnă că efectul asupra economiei Bulgariei nu ar trebui să fie negativ", a declarat şeful Asociaţiei Băncilor din Bulgaria, Levon Hampartzoumian.
Iniţiativa de la Viena a fost lansată în toiul crizei financiare pentru a opri o retragere dezordonată şi la scară mare din regiune. Băncile-mamă s-au angajat să-şi menţină expunerea şi să recapitalizeze subsidiarele.
Iniţiativa nu mai este activă şi chiar dacă se ia în calcul reînoirea acesteia, natura voluntară ar însemna că nu ar putea stopa ieşirile de capital. Letonia, România, Serbia şi Polonia au încă diverse forme de acord cu FMI.
Ungaria, asupra căreia s-a concentrat atenţia investitorilor în ultimele luni, a renunţat la asigurarea suplimentară oferită de FMI, iar băncile prezente în ţară suferă din cauza deciziilor politice care au ca scop susţinerea populaţiei cu împrumuturi ipotecare în valută prin forţarea băncilor să accepte pierderi mai mari pe cursul de schimb.
Unele state au anunţat deja măsuri de a se izola de extinderea inertitudinii.
România intenţionează să introducă un program pentru preluarea de active şi pasive ale băncilor insolvente, iar Albania analizează acordarea de atribuţii băncii centrale pentru a putea cere ca băncile-mamă să-şi transforme subsidiarele în entităţi locale.
Autorităţile poloneze şi române au introdus, de asemenea, restricţii pentru limitarea transferurilor de capital de la subsidiare către băncile-mamă.
Eficienţa acestor măsuri de control nu a fost testată, iar creditorii din Vest îşi pot reduce, însă, expunerea pe regiune într-un mod mai treptat prin decizia de a nu reînoi liniile de finanţare ajunse la maturitate.
"În cel mai pesimist scenariu, trebuie să presupunem că Ungaria va fi nevoită să revină la FMI. România, Serbia şi Bulgaria, care au expuneri considerabile faţă de băncile elene, ar putea fi nevoite să naţionalizeze subsidiarele acestor bănci", a avertizat David Hauner, analist la BofA Merrill Lynch Global Research.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
