Într-o sută de ani, între 1913 şi 2013, PIB-ul pe cap de locuitor al României a crescut mai repede decât al Chinei sau al Japoniei, în contextul în care spaţiul de creştere era unul mult mai mare. În 1913 România se afla, din punctul de vedere al PIB per capita, la 10% din media SUA, iar acum ne situăm la 40%, a spus la ZF Live Liviu Voinea, viceguvernator al Băncii Naţionale a României.
„Raportat la SUA, în 1918 eram la 10% din PIB-ul lor pe cap de locuitor, iar astăzi suntem la 40%. Într-o sută de ani, până în 2013, România a avut o creştere mai rapidă decât China sau Japonia. Pe de altă parte, nu este surprinzător pentru că am pornit de la un nivel foarte scăzut şi a fost spaţiu de creştere, iar aceasta s-a realizat prin transfer de tehnologie şi nu prin dezvoltare proprie“, a spus la ZF Live Liviu Voinea.
Economistul Liviu Voinea va lansa marţi cartea „Un veac de sinceritate. Recuperarea memoriei pierdute a economiei româneşti“, carte care oferă o serie unitară de date statistice macroeconomice ale României ultimilor 100 de ani. Este o lucrare coordonată de Liviu Voinea şi alţi şapte economişti ai BNR: Alexandra Cojocaru, Brânduşa Costache, Veaceslav Grigoraş, Horaţiu Lovin, Camelia Neagu, David Orţan şi Andrei Tănase. Cartea a apărut la editura Publica şi de marţi va fi disponibilă în librării.
Astăzi România se află, din punctul de vedere al PIB per capita, la cel mai înalt nivel din istoria sa, de 22.000 de dolari. De asemenea, economia românească prezintă astăzi multe aspecte favorabile, iar principalele riscuri în cazul unei crzie vin din exterior.
„Se acumulează şi tensiuni în economie, dar principalele riscuri vin din exterior, criza datoriilor suverane din Europa, Brexit şi problema economiilor emergente în sensul în care se poate deteriora brusc încrederea investitorilor în ele. De altfel, aceste riscuri sunt exact cele evidenţiate şi de banca centrală din SUA, care a publicat săptămâna trecută raportul de stabilitate pentru prima dată şi chiar îşi pun problema că o eventuală criză a economiilor emergente s-ar răsfrânge asupra SUA prin faptul că nu ar mai cumpăra suficient şi ar afecta exporturile americane.“
România este mai bine echipată în cazul unei crize decât era acum 10 ani, în contextul în care datoria externă nu este un factor decisiv, ci capacitatea de plată a acesteia: „Ne uităm în primul rând la finanţarea externă, de acolo vin crizele în general, de la contul curent, de la plecarea masivă a capitalului străin. Dacă ne uităm, raportat la anul 2008, datoria publică este de trei ori mai mare, dar nu este atât de relevant acest indicator, pentru că nu contează atât de mult datoria, faţă de cât îţi poţi permite să plăteşti şi când trebuie să plăteşti. Nu este vorba atât de mult de mărimea datoriei, ci de scadenţa acestei datorii“.
