Din multe puncte de vedere, criza actuala a actionat atat asupraeconomiei si companiilor romanesti, cat si asupra companiilorinternationale sub forma unui "stress test" foarte necesar.Vizualizati un pod nou construit peste care nu a trecut niciomasina. Poate arata extraordinar, dar nu poti fi sigur ca esteriguros din punct de vedere structural decat atunci cand primamasina il va trece in siguranta. Din pacate, multe companiiromanesti au realizat ca nu pot "sustine greutatea masinilor" in2009. Putem invata multe lucruri doar analizand situatiacompaniilor care au supravietuit si a celor care nu au reusit satreaca de aceasta criza.
Multi ar arata cu degetul spre conducerea acestor companii inambele cazuri, pozitiv si negativ, drept cheie a succesului sauesecului. In unele cazuri acest lucru poate fi adevarat. Mai intaisa privim sumar cazurile in care conducerea nu a fost factoruldeterminant.
Cred ca in cele mai multe cazuri, nu conducerea a fost cea carea dus in mod direct la succesul sau esecul respectivelor companii.Din ce in ce mai des diferentierea este data la nivelul companieide: 1) cunoasterea clientului; 2) cunoasterea pietei; 3)cunoasterea propriilor produse si servicii; 4) competentaangajatilor de a sustine aceste componente. Astfel, in acestecazuri, cheia supravietuirii in 2009 nu a fost modul in care aureactionat fata de criza, cat mai degraba stabilitatea companieianterioara instaurarii crizei.
Deci, mai lasa acest lucru loc pentru un "leadership" puternicla carma companiilor in perioade de criza?
Trebuie sa recunosc in primul rand ca nu sunt un fan altermenului "lidership" in contextul intrebuintarii sale actuale inlumea de afaceri… sau poate ar trebui sa spun, mai degraba, al"excesivei sale intrebuintari". Termenul a fost atat de de folositincat a devenit un cliseu gol de continut decat o caracteristicaimportanta. De obicei, cand aud cuvantul "leadership", vorbitorulvrea de fapt sa spuna "carisma", "management", "influenta" sau, pursi simplu, "competenta".
Cu toate acestea, cred inca in necesitatea indeplinirii roluluide "Lider" adevarat in timpuri de criza. Cartile par sa confirme caeste nevoie de o cu totul alta gama de aptitudini pe timp decriza.
In mod traditional, asemenea 'lideri' sunt mai degrabadogmatici, directi si autocrati. Angajatii asteptandu-se la unasemenea lidership si acceptandu-l bucurosi. Daca acesti "lideri decriza" nu-si vor putea revizui stilul odata ce criza va luasfarsit, se vor gasi in situatia de a nu mai fi in gratii si faraslujbe (luati in considerare cazul lui Winston Churchill).
Cealalta caracteristica importanta a 'liderului de criza'' esteaptitudinea de a fi rapid si categoric. Traditional, termenul"criza" inseamna un lucru brusc si neasteptat; de exemplu uncutremur, pierderea unui client important, prabusirea guvernului.In aceste situatii, o companie isi pierde temporar fundamentul,atat la propriu, cat si la figurat. "Liderul" adevarat isi asumaraspunderea, ia decizii, isi pastreaza calmul si le insuflaincredere angajatilor.
Asadar, din aceasta perspectiva de intelegere a crizei, apareintrebarea: Am folosit oare terminologia corecta in 2009? Se pareca adjectivele au evoluat in ultimul an. Prima data ne-amconfruntat cu "criza subprime", apoi cu "criza bancara" si in finalcu "criza financiara mondiala". Eu as sugera sa inlaturam cuvantul"criza" folosit gresit in cazul acestor denumiri, si in mod corectsa le redenumim "Colapsul", "esecul bancar" si "ajustareafinanciara mondiala". Eu as evita cuvantul criza, deoarece pentrumine criza implica ceva care apare brusc si fara avertisment.
O situatie care se dezvolta in curs de cativa ani, nu catevaluni, saptamani sau zile, nu pare a se potrivi cu definitia crizei.Si in concordanta directa, nu pare sa justifice aptitudinile uniceale unui "lider de criza".
Consider ca situatia actuala a multor afaceri romanesti care daufaliment nu este rezultatul unei lipse de leadership, ci al lipseiunei gandiri sanatoase de afaceri. Prea multe afaceri si prea multioameni de afaceri din prima jumatate a primului deceniu din acestmileniu au avut succes in mare parte datorita unui exces delichiditati pe piata (Multumim bancilor!) si cererii mari (Multumimconsumatorilor!). Pentru majoritatea acestor afaceri, criza ainceput cu mult inainte de 2009, a devenit insa evidenta abia candconstrangerile actuale au fost aplicate modelului de afaceri. Acumbancile si-au inchis seifurile, iar consumatorii stau acasa. Niciautoritatea, nici concludenta actiunilor sau rapiditate in luareadeciziilor nu vor aduce inapoi investitorii sau clientii. Pe dealta parte, acele afaceri care navigheaza cu succes in 2009 suntacelea care isi cunosc clientii, cunosc piata si isi cunoscprodusul sau serviciul oferit.
Pentru aceasta nu este nevoie de "leadership de criza", ci pursi simplu de "leadership competent". Exista insa nevoia pentruacele skill-uri pe care le poseda un "lider de criza" - cuprecadere pentru abilitatea de a-i reasigura pe ceilalti ca iiasteapta un viitor stralucit. Dar si mai importanta este nevoia delideri si manageri, care sunt pregatiti sa inceapa constructiaviitorului propriilor lor companii pe baza noilor realitati deafaceri. Din pacate, acest tip de leadership este in stoc redusastazi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
