„Fondul de rezoluţie se va constitui din taxarea băncilor în avans pe baza unui mecanism de bail-in, care presupune salvarea băncilor cu propriile resurse. Fondul se va constitui neliniar, în opt ani. Se constituie compartimente naţionale de rezoluţie, gradual, pe perioada de opt ani şi când ajung la maturitate se unesc în fondul european de rezoluţie. Contribuţia de la buget pentru constituirea acestui fond nu va fi obligatorie. Impactul ar fi fost prea mare pe termen prea scurt“, a explicat Voinea.
România a participat în calitate de negociator, şi nu de simplu observator, la discuţiile desfăşurate la Bruxelles privind acordul care detaliază constituirea fondului de salvare pentru băncile cu probleme. Ministrul bugetului a explicat că România a insistat foarte mult pe eliminarea ideii de folosire obligatorie a banilor publici pentru salvarea băncilor, care ar fi dus şi la hazard moral. „Acţionarii băncilor trebuie să plătească în primul rând. Nu cum s-a procedat în ultimii ani nu doar în Europa, ci şi în lume, când băncile au fost salvate direct cu bani de la buget.“
Miniştrii de finanţe din statele membre ale Uniunii Europene au finalizat săptămâna trecută la reuniunea Ecofin propunerea de regulament privind Mecanismul Unic de Rezoluţie în cadrul Uniunii Bancare, mecanism care va guverna restructurarea băncilor neviabile din zona euro, precum şi din statele din afara eurozonei care decid să se asocieze la proiectul uniunii bancare. În urma negocierilor s-a decis că nu va fi obligatorie folosirea banilor publici pentru salvarea băncilor cu probleme, această soluţie fiind opţională.
Nicolae Dănilă, membru în consiliul de administraţie al BNR, şi-a exprimat recent temerea că vom asista la situaţia în care finanţarea pentru „bank resolution“ va fi acoperită în principal şi prioritar de către sectorul bancar local (fond de garantare a depozitelor, fond naţional de rezoluţie) şi din bugetele statelor respective. „Consider că statul şi băncile sunt chemate în acest sens să facă unele calcule referitoare la costurile potenţiale din perioada următoare legate de aderarea României la Uniunea Bancară pentru a stabili soluţiile de urmat pentru implementarea cerinţelor participării la această uniune“, a susţinut oficialul BNR.
Cu cât va trebui să contribuie băncile la crearea acestui fond? Deocamdată se fac calcule. „Dacă România va decide să adere, suma destinată acestui compartiment, acestui fond nu va fi mare, mai ales pe opt ani. Nu s-a stabilit încă un procent privind contribuţia sectoarelor bancare. S-a stabilit mecanismul. Depinde câte ţări vor participa, în afara celor din zona euro, şi se va ţine cont de ponderea sistemului bancar naţional în total“, a susţinut Voinea.
Până acum s-a ştiut că suma de care va dispune Fondul Unic de Rezoluţie va fi de 55 mld. euro, fără să fie clar modul în care va fi constituit acest fond, cum şi cine va contribui la el, unde şi de către cine va fi administrat.
România şi-a prezentat oficial dorinţa de a fi parte din Uniunea Bancară. Această uniune are trei piloni, respectiv mecanismul unic de supraveghere (MUS), mecanismul unic de rezoluţie (MUR) plus fondul unic de rezoluţie (FUR) şi scheme de garantare a depozitelor care să fie finanţate ex-ante.
Forma finală a mecanismului de rezoluţie va fi obţinută în urma negocierilor cu Parlamentul European. Elementele cheie ale mecanismului sunt reprezentate de Consiliul de rezoluţie (braţul decizional) şi Fondul de rezoluţie (braţul financiar).
Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluţie prezintă o importanţă deosebită şi pentru statele din afara zonei euro, deoarece decizia de participare la uniunea bancară a acestor state depinde în mare măsură de modul cum va arăta acest mecanism. Parlamentul European ar putea să ia o decizie în legătură cu acest mecanism în luna aprilie.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.03.2014
