ZF Agropower. Ştefan Gheorghiţă, Triagroexim: Toţi ştim că este bine să păstrezi producţia. Problema apare atunci când pentru a depozita marfa un fermier trebuie să aibă resurse financiare

Spaţiile de depozitare a cerea­lelor, fie ele silozuri, baze ori silobaguri, sunt importante în economia unei ferme, pentru că pot genera venituri mai mari prin păstrarea unei părţi din materia primă după recoltare şi vânzarea sa iarna, când preţurile cresc pe Bursă, însă construcţia şi întreţinerea lor este principala problemă de care se lovesc fermierii, în special cei care lucrează până în 300 de hectare şi nu sunt capitalizaţi, consideră Ştefan Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, companie ce lucrează circa 600 de hectare în Brăila.

„Teoretic, toţi ştim că a păstra producţia este bine. Problema apare atunci când pentru a depozita marfa un fermier trebuie să aibă resurse financiare cu care să îşi poată gestiona costurile şi obligaţiile curente până la momentul când decide să vândă şi are două variante: ori este capitalizat şi poate investi, ori are o relaţie bună cu banca şi îl ajută. Dar, cred că pentru a-ţi face un spaţiu de depozitare, trebuie să lucrezi 300 de hectare, ca să îţi permiţi să ţii o cantitate mai mare şi să se justifice investiţia“, a spus Ştefan Gheor­ghiţă în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Profi. El este doctor în ştiinţe agronomice şi a ocupat timp de cinci ani funcţia director general pentru Europa de Est al Caussade Semences, unul dintre cei mai mari producători de seminţe. În ceea ce priveşte fermierii mai mici, el crede că ar trebui să se asocieze şi să inves­tească la comun ori să depună prin coope­rativă proiecte pentru a accesa fonduri europene pentru o astfel de investiţie. În plus, în această perioadă, fermierul susţine că este greu să faci o investiţie singur, pentru că preţurile îngrăşămintelor s-au triplat, preţul motorinei a trecut de 7 lei/litru, pesticidele şi seminţele, la rândul lor, sunt mai scumpe, iar, în aceste condiţii, presiunea este mai mare. 

„Nu putem să negăm faptul că şi preţurile cerealelor sunt altele faţă de acum trei ani, dar este prematur să spunem ce va fi în vară sau în toamnă la recoltat, pentru că lucrurile sunt volatile.

„Astfel, acum fermierul trebui să-şi facă un calcul: cât poate depozita şi cât trebuie să vândă, dar să ţină cont că depozitarea trebuie să reprezinte un procent substanţial din activitatea fiecărei ferme pentru a genera venituri mai mari“, a explicat Gheorghiţă.

Capacitatea totală de depozitare a României este de circa 26 de milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii, însă jucătorii din domeniu afirmă că multe spaţii sunt învechite ori greu accesibile, astfel că ea nu poate fi folosită în totalitate.

„Avem foarte multe spaţii de depozitare vechi, care sunt mai puţin utilizate sau în zone, care, pe vremuri, se depozita de stat. Este greu acum să îi spui acum statului să creeze o proprie structură de depozitare, dar cred, totuşi, că trebuie să o aibă. (...) Spaţiile de depozitare a cerealelor sunt necesare şi obligatorii. Situaţia din aceste zile ne arată că nu putem să tratăm cu superficialitate stocurile tampon din rezerva de stat“, a adăugat acţionarul Triagroexim, referindu-se la conflictul dintre Rusia şi Ucraina.

Gheorghiţă a mai spus că depozitarea din România a fost dimensionată înainte de Revoluţie în funcţie de anumite principii, dar după aceea, multe judeţe nu au mai cunoscut o creştere a capacităţii de depozitare. De exepmplu, Brăila, Ialomiţa şi Călăraşi nu au cunoscut o creştere puternică a capacităţii de depozitare, din cauză că sunt relativ aproape de port şi în afară de fermierii care şi-au permis să-şi facă spaţii de depozitare, restul producţiei s-a vândut direct, la recoltat. În schimb, Constanţa, Timiş şi Arad au acum cele mai mari capacităţi de depozitare.

„Aceste manipulări înseamnă costuri, pe care le poţi scoate într-o aşteptare pe termen mediu, economic vorbind, fiindcă preţurile nu evoluează atât de repede - nu vorbim de 2021, care a fost un an de excepţie din punct de vedere al evoluţiei preţurilor în timpul campaniei de recoltare. Cu cât distanţa de port este mai mare, cu atât nevoia de depozitare e mai mare şi mă aştept ca în aceste judeţe îndepărtate să crească depozitarea pe termen mediu“, a menţionat Gheorghiţă.

El a mai spus că a observat că mulţi fermieri sunt interesaţi de silobag-uri (saci uriaşi pentru depozitarea cerealelor), care necesită o investiţie iniţială mai mică şi au alte însuşiri faţă de silozuri. „A început să apară tendinţa acestui spaţiu de depozitare temporar.“