ZF/Scandia Food. Cum să creştem industria alimentară românească. Producţia de hrană a României stă în sistemul de irigaţii, fermierii fac investiţii, dar spun că statul trebuie să construiască baraje de acumulare şi canale de irigaţii „Trebuie să luptăm de la egal la egal cu agricultorii din alte ţări“

♦ ZF derulează o companie editorială susÅ£inută de Scandia Food prin care îşi doreÅŸte să prezinte businessurile din industria alimentară, situaÅ£ia unităţilor de producÅ£ie, dar ÅŸi nivelul exporturilor ÅŸi importurilor de produse agro-alimentare.

România poate să stea la masa celor mai mari producători de alimente de la nivel european, având în vedere potenţialul agri­col care de multe ori aşază ţara în topul celor mai mari producători de cereale sau legume, însă fermierii trebuie să investească în productivitate.

Iar creşterea randamentelor cultu­rilor este influenţată direct şi de sistemele de irigaţii, care ar trebui să împânzească toată ţara având în vedere că România are printre cele mai bogate reţele hidrografice de pe plan european. În realitate, zone precum Dobrogea, care este înconjurată de ape, nu benefiziază de irigaţii, iar fermierii fie au investit în puţuri din care să extragă apa pentru a iriga culturile, fie aşteaptă la mila vremii.

„Avem nevoie de canale de irigaţii, altfel nu se poate face agricultură. Noi nu avem irigaţii în Dobrogea, eu am autorizaţii pentru trei puţuri de mare adân­cime. Atât. Acum ne confruntăm cu o secetă severă. Dacă facem agricultură la 200 de litri de apă într-un an agricol este imposibil să supravieţuieşti la costurile pe care le avem. Avem pierderi mari la hectare. Noi lucrăm terenuri undeva la jumătatea distanţei de la Cobadin şi Topraisar. Este foarte complicat, culturile de primăvare în zona de est a judeţului sunt aproape compro­misă dacă nu vin ploi. O să avem un an ca 2020“, spune Sezai Curtali, fermier din judeţul Constanţa. El lucrează 2.700 de hectare de teren agricol. Conform ultimelor date, din 420.000 de hectare de teren agricol în judeţul Constanţa doar 53.000 de hectare sunt irigabile, adică se pot iriga efectiv. La nivel naţional, mai puţin de 10% din suprafeţele agricole din România se irigă. Conform ultimelor date ale Agenţiei Naţionale de Îmbu­nă­tăţiri Funciare (ANIF), România irigă peste 858.000 de hectare din cele 5,4 milioane de hectare. În total, România are pre­gătite pentru irigaţii 1,4 mili­oane de hectare, iar fostul prim-ministru Nicolae Ciucă spunea la începutul anului că vrea ca cifra să ajungă la 2 milioane de hectare în acest an. Dacă s-ar iriga, de exemplu, 2 mil. ha, producţia de cereale ar urca cu 30%, con­form ultimelor date de la fermieri.

Iar de sistemul de irigaţii nu depinde doar producţia de cereale, unde chiar şi în ciuda vremii România reuşeşte să rămână pe linia de plutire, ci şi sectorul horticol.

Vasile Lungu, proprietarul Domeniile Lungu, business activ în producţia de cereale, cartofi, dar şi în horticultură, zootehnie şi agroturism, crede că irigarea poate să crească producţia terenurilor cultivate cu trei tone de produs la hectar în comparaţie cu un teren neirigat.

„Cred că statul ar trebui să investească în construcţia barajelor în zona montană şi de deal. Astfel am putea să rezolvăm şi o parte dintre problema energetică, iar apa pe curbe de nivel, să vină gravitaţional la fiecare fermă. Avem condiţii naturale, dar trebuie să avem şi un pic de minte“, a mai spus Vasile Lungu.

În ultimii ani, fermierii au înţeles nevoia de investiţii în sistemele de irigaţii având în vedere schimbările climatice, dar şi competiţia tot mai acerbă pe piaţa europeană a produselor alimentare. Fermierii locali nu mai joacă singuri, ci luptă să ajungă pe mesele românilor cu fermieri din alte ţări precum Polonia, Turcia sau Spania, astfel că investiţiile în noi tehnologii sunt esenţiale.

„Avem irigaÅ£ii prin aspersie pentru culturile în câmp pentru varza, ardei etc, dar ÅŸi prin picurare. Cele prin picurare le folosim atât în spaÅ£iile protejate cât ÅŸi în câmp, acolo avem ÅŸi staÅ£ie de fertirigare. Noi avem un sistem automatizat, cel puÅ£in unde avem comasat terenul. ÃŽn câmp irigăm noi manual cu motopompe. La noi orice extindere a fermei înseamnă investiÅ£ii în irigaÅ£ii. Fără irigaÅ£ii nu are rost să te extinzi. Unde platezi răsad, nu poÅ£i avea cultură fără irigaÅ£ii“, spune Viorel TămaÅŸ, inginer horticol în cadrul fermei Colina Farms, o fermă de legume ecologice cultivate în spaÅ£ii protejate (solarii) din judeÅ£ul Cluj, care comercializează producÅ£ia exclusiv către clientul final. Ea avea anul trecut o suprafaţă acoperită cu solarii de 5.000 mp ÅŸi îşi propunea să ajungă la peste 10.000 mp. De asemenea, compania produce în câmp cartofii, morcovii ÅŸi Å£elina, pe o suprafaţă de 5 hectare.

Marius Eftene, marketing manager în cadrul Netafim, unul dintre principalii jucători din piaţa de soluţii inteligente de irigare, spune că în cazul suprafeţelor mici cultivate în câmp se merge în principal pe sisteme de irigaţii prin picurare sezoniere, dar că fertilizarea prin irigaţii este deficitară. Iar fermele mari de regulă apelează la sisteme mai avansate, automatizate, cu sistem de fertirigare, cu staţie meteo etc.

„Partea de irigaţii nu înseamnă doar un echipament. El trebuie personalizat pentru fiecare situaţie în parte, ceea ce nu prea se întâmplă în România şi de aici şi lipsa de eficienţă în multe cazuri. Este vorba şi de metalitate şi de investiţii. Investiţia într-un sistem de irigaţii se amortizează chiar şi din primul an. De ce ? Pentru că irigatul este cam singura măsură care poate dubla sau chiar tripla producţia“, a spus managerul, care adaugă că investiţiile în sistemele de irigaţii sunt cele care pot aduce mai departe noi investiţii. „Din moment ce ai sistem de irigat ai o predictibilitate, nu prea mai depinzu de vreme. Vei ştii măcar în medie cam cât pot să produci pentru că nu mai depinzi de natură. Poţi să-ţi faci un plan de viitor pentru afacere mult mai preciz“, a adăugat Marius Eftene. Investiţia minimă într-un sistem de irigaţii prin picurare se situează între 500-1.000 de hectare, iar cu cât proiectul este mai complex costurile pot creşte la 5.000 de euro pe hectare sau chiar să depăşească. De altfel, sistemul de irigaţii prin picurare este din ce în ce mai folosit pentru că creşte eficienţa cu care se foloseşte apa.

„Tehnica de irigaţii prin picurare asigură cel mai redus consum de apă. Modelul israelian este de aplicare a udărilor prin picurare în câmp deschis şi din câte ştiu ei deţin supremaţia în acest domeniu. Iar olandezii de în supremaţia în sistemul de picurare în spaţii protejate", spunea recent Daniel Bucur, profesor doctor în cadrul Universităţii de Ştiinţele Vieţii Ioan Ionescu de la Brad.

Åži Marius Petrache, director general al Marcoser, companie care cultivă 3 hectare cu legume în câmp ÅŸi în solarii în Matca, cel mai mare bazin legumicol din Å£ară, spune că cel mai eficient sistem de irigaÅ£ii pentru o mai bună gestionare a apei este cel prin picurare, subliniind că se reduce consumul de apă ÅŸi de energie faţă de metodele clasice de irigare. „Fără sistem de irigare prin picurare nu prea vorbim de legumicultură profesionistă. Cred că legumicultorii au fost primii care au adaptat noi tehnologii în ceea ce priveÅŸte irigarea culturilor. Trebuie să luptăm de la egal la egal cu aceleaÅŸi arme cu agricultorii din alte ţări“, a spus managerul. Marcoser are în portofoliu inclusiv inputuri agricole, sisteme de irigaÅ£ii, folii profesionare sau unelte. „Deocamdată, în legumicultură nu am ajuns la gradul de automatizare când vorbim de recoltare ÅŸi atunci ne ducem să automatizăm tot ce se poate până la recoltare ÅŸi anume irigarea, fertilizarea, aerisire ÅŸi aici mă refer la fermierul obiÅŸnuit, nu la fermele care necesită investiÅ£ii foarte mari. Fermierul obiÅŸnuit este baza, el ne asigură legumele pe masă tot timpul anului“. Marius Petrache spune că deÅŸi fermierii nu conÅŸtientiează nevoia investiÅ£iilor în automatizare, sunt forÅ£aÅ£i să facă astfel de investiÅ£ii, mai ales în contextul lipsei forÅ£ei de muncă.