ZF Investiţi în România! Grup Şerban Holding are un buget de investiţii de 20 mil. euro în 2023, care cuprinde achiziţii de ferme, irigaţii, depozite frigorifice, echipamente şi intrarea în piaţa ouălor din găini crescute la sol

♦ Grupul a cumpărat deja două ferme în acest an, plătind cumulat circa 9 mil. lei ♦ Nicolae Şerban spune că dacă statul vrea să dezvolte Casa de Comerţ Unirea ar trebui să înceapă prin a cumpăra un retailer de pe piaţă.

Bugetul de investiţii al Grup Şerban Holding pentru anul 2023 se ridică la 20 de milioane de euro şi cuprinde atât achiziţii de ferme, cât şi investiţii în extindere, în consolidare sau în segmente noi de business, planul fiind susţinut atât de fonduri europene, cât şi de fonduri proprii şi finanţări bancare, a explicat Nicolae Şerban, fondator al Grup Şerban Holding, în emisiunea ZF Investiţi în România!, realizată în parteneriat cu CEC Bank.

„Bugetul de investiţii pentru anul acesta este în jur de 20 de milioane de euro şi este din bază, care înseamnă achiziţia unor ferme, extinderea suprafeţelor irigate, construirea unor depozite frigorifice de aproximativ 15.000 de tone, nu packing pentru legume rădăcinoase robotizat ca să putem livra când este nevoie, la ora la care este nevoie, la nivel de multiplu de camion, produsele pe care noi vrem să le depozităm şi ambalăm.“

Planul este susţinut în proporţie de 50% de fonduri europene, cu proiecte deja câştigate şi aflate în etapa de implementare, respectiv 50% din fonduri proprii şi finanţări bancare.

Grup Şerban Holding este un grup din judeţul Bacău activ în industria agroalimentară prin activităţi variate, de la cultivarea cerealelor, cultivarea legumelor tehnice, creştere de animale, în special pui, până la panificaţie şi retail.

„Vrem să ne apucăm de ouă din găină crescută la sol, care este destul de puţin astăzi în România. Majoritatea ouălor din România sunt crescute în baterii sau voliere. Şi cred că pe viitor va creşte cererea de ouă de la găini care trăiesc într-o bunăstare mult mai mare.“

Achiziţiile de ferme au început deja, iar în 2023 grupul a cumpărat o fermă cu o surafaţă de teren de peste 340.000 mp, într-o tranzacţie de 4 milioane de lei, precum şi o fermă de bovine pentru carne, într-o tranzacţie de 5 milioane de lei. Grupul operează astăzi peste 13.000 de hectare de teren.

„Cereale cultivăm astăzi pe 10.000 de hectare, atât la irigat, cât şi la neirigat. Pe 6.500 de hectare cultivăm în sistem no-till şi pe restul minimum till. În rest cultivăm lucernă, pe care o utilizăm în creşterea vacilor de carne şi, bineînţeles, legume, legume rădăcinoase, în special cartofi. La cartofi am ajuns la 550 de hectare anul acesta şi obiectivul este să ajungem la 1.000 de hectare.“

În 2022, grupul a înregistrat la nivel consolidat o cifră de afaceri de 534,4 milioane de lei, o creştere cu 11% faţă de 2021, EBITDA de 67,9 milioane de lei (Ă27%) şi un profit net de 33,8 milioane de lei (Ă10%). Numărul de angajaţi depăşeşte astăzi 360 de persoane.

Nicolae Şerban spune că princialele activităţi care generează EBITDA sunt cele de producţie. El poziţionează Grup Şerban Holding drept un fermier, un producător şi nu are planuri pentru a intra în procesare la acest moment.

„Pâinea este singura activitate de procesare pe care o avem şi este de la începuturile firmei. Avem obiective şi în pâine să investim într-o fabricaţie care să elimine e-urile şi conservanţii din produsul final, este un proces de cercetare pentru a găsi tehnologia necesară. (...) Nu ne propunem să investim foarte mult în ceea ce înseamnă procesarea produselor noastre, ne propunem să ajungem la nivelul de fermier. Dezvoltăm la maxim capacităţile pe care le avem. Să fii fermier înseamnă până la depozit şi livrat la poarta fabricii, să poţi livra şi condiţiona tot ce faci.“

Când vine vorba de procesare, antreprenorul aduce în discuţie „teoria numerelor mari“ şi faptul că dacă nu reprezinţi o pondere importantă din piaţă nu vei reuşi să rezişti.

„Spre exemplu, din cartofi se pot face chipsuri, noi facem cartofi de chips pentru cele două fabrici care procesează şi cred că ele împreună reprezintă 90% din piaţă. Tu când vrei să intri nou pe această piaţă trebuie să investeşti în marketing, logistică, know how, sunt o grămadă de lucruri care vor genera la final un preţ de producţie mai mare cu un brand mai mic. Ceea ce înseamnă că vei avea o problemă de marjă şi de productivitate.“

El este de părere că un lanţ de aprovizionare mai solid nu înseamnă că trebuie să controleze o singură companie toate componentele din acest lanţ.

„Suntem parte dintr-un lanţ, nu trebuie să deţinem noi tot adevărul sau să fim proprietari pe tot lanţul de la furcă la furculiţă. Suntem în lanţul acesta, ai cereale, le transformi în zootehnie, altcineva procesează animalul, altcineva ia carcasa de la abator şi face din el preparate, noi preluăm din preparatele respective şi le vindem în lanţurile noastre de magazine locale, deci există un ecosistem, dar ecosistemul acesta e bazat pe relaţii economice, afaceri, marketing.“

Piaţa este condusă de preţ, iar scopul principal ar trebui să fie obţinerea unui preţ final cât mai bun. Altfel, un producător riscă să fie scos rapid din piaţă.

„Noi degeaba încercăm să scurtăm lanţul. Dacă tu produci pe 1.000 mp de seră roşii şi castraveţi, spre exemplu, îi şi cultivi, îi faci, îi duci cu maşina ta şi vinzi în piaţă, iar supermarketul iese mai ieftin decât la tine şi nu va cumpăra lumea de la tine. Tu eşti scump pentru că toate costurile tale sunt mari pe unitatea de produs. Tot tipul se va pune alegerea în funcţie de preţ. Vedem că pe Walmart l-a omorât Amazon. Totul e legat de preţ. De ce ar plăti un cetăţean mai mulţi bani pentru un produs similar.“

În ceea ce priveşte un model de retail românesc, Nicolae Şerban crede că viitorul este al retailului modern, indiferent de forma pe care o ia acesta, şi că băcăniile nu au nicio şansă.

„Băcăniile nu au nicio şansă, magazinele mici cu vânzări mici pe salariat pe metru pătrat şi toate celelalte care sunt repere de calcul ale eficienţei în vânzare, cred că soluţia pentru următorii 10 ani este lanţul de retail. Dacă România vrea să facă ceva în domeniul ăsta să facă o propunere să cumpere un lanţ, două de retail şi să facă un brand românesc. Ele deja există, au know-how implementat, nu cred că România are nevoie astăzi de încă un lanţ de magazine.“

Dacă statul vrea să dezvolte Casa de Comerţ Unirea şi are buget pentru acest proiect, ar trebui să înceapă prin achiziţia unui retailer care activează deja pe piaţă.

„Dacă statul vrea să facă Casa de Comerţ Unirea, prima dată eu aş cumpăra un retailer dacă tot am buget de investiţi. Astăzi dacă noi ne naştem şi suntem lăsaţi în pădure, probabil în câteva zeci de mii de ani reuşim să inentăm roata ca să ne deplasăm mai repede. Dar ea e deja inventată, nu are sens să mai inventăm nimic. Totul este deja făcut, poate fi copiat, know-how-ul respectiv poate fi cumpărat. Noi dacă ne apucam de cartofi şi învăţam singuri să cultivăm fără să cumpărăm know how, probabil astăzi nu făceam mai mult de 15-20 de tone la hectar, cât e media în România. Dar noi facem 50 de tone la hectar.“

Pentru o strategie destinată industriei agroalimentare, statul ar trebui să se uite mai atent la ceea ce importăm masiv în România.

„Importăm carne de porc, trebuie să facem ceva cu industria porcului, care va atrage la rândul ei consum de cereale şi produse din România. Importăm 6-7 luni pe an tot felul de legume, inclusiv rădăcinoase care pot fi depozitate frigorific. Şi aşa mai departe. Teoretic, trebuie sprijinită industria alimentară ca să acopere măcar în proporţie de 90% consumul din România la lucruri pe care le putem face aici. Nu are sens să facem roşii iarna, consumul energetic este imens. La cât a ajuns energia, ai fi clar necompetitiv faţă de cei care fac roşii pe Paralela 33.“