Isabel Allende, nepoata fostului presedintechilian Salvador Allende, s-a nascut in 1942 la Lima, in Peru. Isipetrece copilaria in Chile, iar in timpul dictaturii lui Pinochetse refugiaza in Venezuela, unde ramâne timp de cincisprezece ani silucreaza ca ziarista. In 1982, primul sau roman, "Casa spiritelor",are un succes fulminant si devine imediat bestseller international.Dupa "Despre dragoste si umbra" (1984), "Eva Luna" (1987) si"Povestirile Evei Luna" (1989), publica in 1991 "Planul Infinit".In acest roman Allende exploreaza, pentru prima oara, o zona noua -America de Nord, care se dovedeste la fel de exotica si pasionalaca si America Latina, terioriul fictional predilect al scriitoarei- si destinul unui barbat, Gregory Reeves.
Fiu al unui predicator carestrabate Vestul propovaduind adevarul unui Plan Infinit ceguverneaza Universul, Gregory isi petrece primii ani de viata pedrumurile nesfârsite ale Americii profunde. Insa, neglijat deparinti odata ce familia lui se stabileste in California, miculgringo creste in ghetoul hispanic din Los Angeles, adoptat de Pedrosi Inmaculada Morales. Pentru Gregory, totul e nou: scoala,invataturile catolice (dar si lectiile de box!) ale parinteluiLarraguibel, violenta bandelor din barrio, dar si afectiuneafratilor si surorilor din familia Morales, veselia latino, dar sisaracia crunta cu care se lupta imigrantii atrasi de VisulAmerican. Copilaria si adolescenta lui Gregory sunt marcate deefortul de acomodare cu aceasta normalitate. Insa imediat lumea seschimba: America este zguduita de miscarile pentru drepturi civile,de revolutia hippy, de razboiul din Vietnam. Iar Gregory va trebuisa invete din nou sa supravietuiasca, intâi in jungla asiatica,apoi in infernul iubirii neimpartasite si in caruselul afacerilorperdante. Respecta acest parcurs haotic un plan? pare sa se intrebeeroul si, odata cu el, povestitoarea. Da, daca la capatul lui seafla sufletul-pereche.
"Planul Infinit" va aparea laEditura Humanitas Fiction, in traducerea CornelieiRadulescu.
Desi trecuse aproape un an,Gregory avea sa-si aminteasca depresia mamei si agonia tatalui cape un singur eveniment, in memoria sa ambele aveau sa ramânalegate, caci fusese inceputul sfârsitului perioadei fericite acopilariei. Ceva mai târziu, când Nora isi mai revenise si nu maivorbea de lagare de concentrare si de bombe, Charles Reeves s-aimbolnavit. Simptomele au fost alarmante de la bun inceput, dar else stia puternic si n-a vrut sa admita tradarea corpului. Se simteatânar, inca mai era in stare sa schimbe roata camionului in câtevaminute sau sa stea cu orele pe o scara, pictând un perete fara sa-iintepeneasca spatele. Când i s-a umplut gura de sânge a pus-o peseama unui os de peste care pesemne i se infipsese in gât; a douaoara n-a mai spus nimanui, a cumparat un flacon de antiacid si beadin el când isi simtea stomacul in flacari. In curând n-a mai pututmânca, se tinea cu pâine muiata in lapte, supe lungi si terci debebelus, a slabit, privirile i s-au incetosat, nu mai vedea limpededrumul, Olga a trebuit sa se aseze la volan. Femeia ghicea cândbolnavului ii era rau si nu mai rezista, atunci oprea si ridicautabara. Orele deveneau lungi, copiii alergau pe aproape, caci mamalor pusese bine caietele si nu-i mai invata nimic. Nora nu segândise ca barbatul ei ar fi putut muri si nu pricepea de ce i setopea energia, care era si a ei. Ani in sir el se ocupase de toateaspectele vietii ei si a copiilor, de regulamentele minutioase alePlanului Infinit, pe care le administra cu o siguranta fara dubii.Alaturi de el nu se bucurau, fireste, de libertate, dar nici nucadeau prada nelinistii sau fricii. Nu trebuie sa-mi fac griji, isispunea, adevarul e ca Charles n-a avut niciodata un par bogat, iarridurile astea nu i-au aparut acum, arsita soarelui i le-a sapat demult, sigur, e mai slab, dar o sa-si revina el daca incepe samanânce ca inainte, precis ca are o indigestie, nu-i asa ca azi sesimte mai bine? Olga observa si nu spunea nimic. N-a incercat sa-lvindece pe Reeves cu fierturi sau cataplasme, se multumea sa-i punacomprese ude pe frunte ca sa-i scada febra. Pe masura ce stareabolnavului se inrautatea, teama a patruns inexorabil in mijloculacestei familii, a fost prima data când s-au simtit in deriva si auperceput cât sunt de saraci si de vulnerabili. Nora s-a ghemuit caun câine batut, incapabila de a se gândi la vreo solutie, a cautatalinare in credinta ei Baha'i si a lasat toate treburile pe seamaOlgai, inclusiv ingrijirea barbatului. N-avea curaj sa-l atinga pebatrânul suferind, care ii devenise necunoscut, nu-l mai recunosteape barbatul care o sedusese prin vitalitate. Admiratia sidependenta de el, bazele iubirii, s-au prabusit; n-a fost in staresa ridice altele, drept care respectul pe care-l nutrise pentru els-a transformat in sila. A gasit o scuza oarecare si s-a dus sadoarma in cortul copiilor. Lânga Charles dormea acum Olga, ca saaiba grija de el pe timp de noapte. Gregory si Judy s-au obisnuits-o vada aproape despuiata in pat cu tatal lor, dar Nora nu dadeaimportanta situatiei si se prefacea ca nimic nu seschimbase.
O vreme conferintele desprePlanul Infinit au fost suspendate, caci Doctorul in Stiinte Divinenu mai avea putere sa le dea sperante altora, el insusi incepuse sasi-o piarda si se intreba daca spiritul transcende cu adevarat sauajunge o durere de burta ca sa-l faca tandari. Nici sa picteze numai putea. Drumurile au continuat cu lipsuri mari si fara tinta, deparca ar fi cautat ceva ce se gasea tot mai departe. Olga a luatfiresc locul tatalui, fara ca membrii familiei sa se intrebe dacaasta era solutia cea mai buna, hotara traseele, conducea camionul,facea treburile cele mai grele, repara motorul, vâna iepuri sipasari, ii comanda autoritar Norei ce avea de facut si le dadeacâte o bataie copiilor daca erau neascultatori. Evita orasele maripentru ca se temea de competitie si de politie; se asezau doar inzonele industriale sau in preajma porturilor, acolo gaseau tottimpul clienti. Lasa familia Reeves in corturi, inhatainstrumentarul de chiromantie si-o pornea sa-si ofere talentele.Daca pe drum purta pantaloni ordinari, tricou si cascheta, pentrua-si exercita darurile de clarvazatoare isi scotea din cufar ofusta inflorata tipatoare, o bluza decoltata, margeleclinchetitoare si cizmele galbene. Se boia neglijent si din belsug:obrajii de paiata, gura rosie, pleoapele albastre, imbracamintea siparul ca para focului erau datatoare de frica si putini indrazneaus-o refuze, de teama sa nu-i prefaca intr-un stâlp de sare.Deschideau usa, dadeau cu ochii de aparitia grotesca ce tinea unglob de cristal in mâini si ramâneau cu gura cascata, iar eaprofita de momentul de ezitare ca sa-i impinga inauntru. Putea safie si foarte simpatica la nevoie, atunci se intorcea acasa cu obucata de placinta sau de carne, daruri de la clientii multumiti nunumai de viitorul promis de cartile de joc, dar mai ales descânteia de buna dispozitie aprinsa in viata lor plicticoasa. Inperioada aceea incerta Olga si-a rafinat talentul, silita deimprejurari si-a dezvoltat puteri necunoscute si a devenit muiereaformidabila care avea sa exercite o mare influenta asupra luiGregory la tinerete. Daca intra intr-o casa, ii era suficient saadulmece aerul ca sa cunoasca totul, sa simta prezente invizibile,sa capteze semnele nenorocirii, sa ghiceasca visele, sa audasoaptele celor morti si sa afle nevoile celor vii. A invatat repedeca istoriile se repeta aproape identic, ca oamenii se aseamanateribil de mult, cu totii traiesc aidoma dragostea, ura, lacomia,suferinta, bucuria si frica. Negri, albi, galbeni, sub piele sunttoti la fel, cum spunea Nora Reeves, iar globul de cristal nu vedearasele, doar durerea. Toti voiau sa auda ca vor avea noroc, nupentru ca ar fi crezut ca era posibil, dar ca sa se mângâieimaginându-si cum ar fi fost. A mai descoperit Olga si ca existadoar doua feluri de boli: cele mortale si cele care se vindecasingure atunci când le vine timpul. Impartea cu darnicie celor pecare-i considera recuperabili pastile de zahar in diverse culori,ierburi si amulete, convinsa ca daca pacientul se mobiliza intruvindecare, cel mai probabil avea sa reuseasca. Lumea avea maimulta incredere in ea decât in chirurgii reci si scortosi de laspital. Interventiile ei erau aproape toate ilegale: avorturi,masele scoase, rani pe care le cosea, insa avea ochi buni si mânabuna, astfel ca n-a avut parte de nenorociri. O privire ii era deajuns ca sa vada semnele mortii, atunci nu prescria nimic, in partedin scrupul, in parte ca sa nu-si strice reputatia de vindecatoare.Practica in ale sanatatii nu i-a fost de folos in ceea ce-lpriveste pe Charles Reeves: ii era prea aproape, iar daca vazusesemnele fatidice n-a vrut sa le recunoasca.
Din mândrie sau teama,predicatorul a refuzat sa vada un medic, propunându-si sa invingasuferinta prin tenacitate, dar intr-o zi a lesinat si Olga ainceput sa hotarasca absolut totul. Erau la rasarit de Los Angeles,in zona unde traia masiv populatia latino, iar ea a decis catrebuia dus la un spital. Pe atunci orasul era de-acum caracterizatprintr-o anume coloratura mexicana, in ciuda obsesiei atât deamericane pentru o viata traita intr-o sanatate perfecta, infrumusete si fericire. Sute de mii de imigranti marcau locul cudispretul lor pentru durere si moarte, saracia, fatalismul sineincrederea lor, cu pasiunile lor violente, dar si cu muzica,mâncarea picanta si culorile indraznete. Hispanicii vietuiauretrasi intr-un ghetou, insa influenta lor se simtea pretutindeni,nu faceau parte din tara asta si aparent nici nu doreau asta, darin taina visau ca urmasii lor sa se integreze. Invatau engleza pejumatate si o transformau intr-o spanglish cu radacini atât deadânci, incât cu timpul aceasta a fost acceptata ca limba chicano.Cramponati de traditia lor catolica si de cultul animist, de unpatriotism vetust si de machism, nu se lasau asimilati si pret deuna sau doua generatii au facut muncile cele mai umile. Americaniiii considerau rai, imprevizibili, periculosi; multi se intrebau cumdracu' nu puteau fi tinuti dincolo de granita, la ce e buna politiaasta afurisita, dar ii foloseau ca mâna de lucru ieftina, sub paza.Imigrantii isi asumau rolul de marginali cu o anumita doza deorgoliu: ne plecam capul, frate, dar nu ne lasam infrânti. Olgafusese de multe ori in cartierul lor, se simtea acolo ca acasa,incepuse sa prinda spaniola si inventa fara probleme jumatate dincuvinte. S-a gândit ca acolo-si putea câstiga pâinea cu talentelesale.
Camionul a oprit in fataspitalului, Nora si Olga l-au coborât pe bolnav, copiii, speriati,infruntau privirile curioase ale oamenilor opriti sa se uite lavehiculul cel bizar pictat cu simboluri ezoterice in culoribaltate.
- Ce-i asta? a intrebatcineva.
- Planul Infinit, nu vezi? araspuns Judy, aratând numele vopsit pe partea de sus a parbrizului.Nimeni n-a mai intrebat nimic.
Charles Reeves a fost internat,dupa câteva zile i s-a scos o jumatate de stomac si i s-au suturatgaurile pe care le avea in cealalta jumatate. Intre timp, femeilese cazasera impreuna cu copiii, sarpele boa, câinele si calabalâculin curtea lui Pedro Morales, un mexican generos, care urmase cu aniin urma cursul complet al doctrinelor lui Charles Reeves si-siagatase plin de mândrie pe perete diploma care-l acredita ca sufletsuperior. Omul era masiv ca o caramida, cu trasaturi clare de metissi un rictus orgolios care se transforma intr-o expresie blajinaatunci când era binedispus. Surâsul arata vederii câtiva dinti deaur pe care si-i pusese de frumusete, dupa ce-i scosese pe ceisanatosi. N-a admis ca familia Maestrului sau sa ramâna pe drumuri- femeile nu pot ramâne fara protectie, pe aici misuna banditii,spusese el - dar in casa n-avea loc pentru atâtea suflete, aveasase fii, o soacra tacanita si mai multe neamuri. A dat o mâna deajutor la ridicarea corturilor si la montarea masinii de gatit cukerosen a familiei Reeves in curte, ajutându-i fara sa-i jigneasca.Pe Nora o trata cu deferenta si ii spunea doña, insa Olga, pe careo considera mai apropiata de propria lui conditie, era doarseñorita. Inmaculada Morales, nevasta-sa, ramasese impermeabila laobiceiurile straine si, spre deosebire de multe compatrioateajunse aici, care se machiau, se cocotau pe tocuri cui si-si ardeaucârliontii cu solutie de permanent si cu apa oxigenata, eracredincioasa traditiilor indigene. Marunta, subtire si puternica,cu un chip placid si neridat, isi impletea parul intr-o coadacare-i trecea de mijloc, purta sorturi si espadrile, doar in zilelede sarbatoare religioasa isi punea o rochie neagra si cercei deaur. Inmaculada era stâlpul casei si sufletul familiei Morales.Vazându-si curtea plina de oaspeti, nu s-a pierdut cu firea, pur sisimplu a inmultit mâncarea prin trucuri numai de ea stiute -pretindea ca mai adauga apa la fasole - si-i poftea zilnic la masape nou-veniti: hai, cumatra, cheama plozii si veniti sa gustatifrigaruile astea, hai ca e destula mâncare, slava Domnului, e pacatsa se iroseasca. Cam rusinati, musafirii se asezau la masaospitaliera din casa Morales.
Luni de zile le-a luat copiilorGregory si Judy sa se obisnuiasca cu viata sedentara. S-au vazutinconjurati de un trib cald de pusti bruneti care balmajeau englezasi n-au intârziat in a-i invata limba lor, incepând cu injuraturachingada, cuvântul cel mai sonor si mai des folosit din vocabularullor, dar pe care era mai prudent sa nu-l pronunti in fataInmaculadei. Cu ei au invatat sa se orienteze in labirintulstrazilor, sa se tocmeasca, sa recunoasca dintr-o privire copiiidin bandele dusmane, sa se ascunda si sa scape. Cu ei mergeau sa sejoace in cimitir si sa se uite la prostituate, de departe, si lavictimele accidentelor fatale, de aproape. Juan José, de aceeasivârsta cu Gregory, avea un miros infailibil pentru nenorociri,stia unde se ciocnisera doua masini, unde fusese calcat un om, undeera o bataie cu cutitele si unde se murea. Aflase in doar câtevaminute locul in care un barbat pe care-l parasise nevasta, careplecase dupa un comis-voiajor, se sinucisese aruncându-se in fatatrenului, nesuportând ideea de a i se spune incornorat. Cineva ilvazuse fumând calm intre doua sine, il strigase sa se dea la oparte ca venea trenul, dar omul nici nu se clintise. Juan Joséauzise povestea inainte ca tragedia sa aiba loc. Copiii Morales siReeves au ajuns primii la locul nenorocirii si, dupa ce le-a trecutspaima, au ajutat la strângerea bucatilor, asta pâna i-a gonitpolitia. Juan José a pastrat ca amintire un deget, dar dupa ce-ainceput sa-l vada pe defunct peste tot si-a spus ca trebuie sascape de trofeu. Era prea târziu sa-l restituie proprietarului,caci ramatitele sinucigasului fusesera de-acumingropate.
Speriat de stafie, baiatul numai stia ce sa faca: sa arunce degetul la gunoi sau sa-l deasarpelui boa nu i se parea tocmai cuviincios. Gregory a intrebat-ope ascuns pe Olga, care a sugerat solutia perfecta: degetul sa fielasat discret pe altarul bisericii, un loc sfintit, de care nici ofantoma zdravana la cap nu s-ar simti ofensata. Acolo l-a gasitparintele Larraguibel, caruia toti ii spuneau simplu padre,fiindu-le greu sa-i pronunte numele, un preot basc cu sufletchinuit, dar cu simt practic, care l-a aruncat la closet fara altecomentarii. Avea el destule probleme cu enoriasii ca sa-si maipiarda timpul cu provenienta unui deget stingher.
Din volumul in pregatire laEditura Humanitas Fiction, in traducerea CornelieiRadulescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
