Anul acesta s-au împlinit patru decenii de la prima ediţie aTaberei de Sculptură de la Măgura, judeţul Buzău. Am marcatevenimentul prin organizarea unui simpozion. Aş fi vrut să dauamploare acestui moment, dar, în afara autorităţilor buzoiene, nuam mai aflat instituţii ale statului român interesate de a finanţaaşa ceva.
Din păcate, şi micile/marile animozităţi din rândul sculptorilorau împiedicat desfăşurări de forţe mai largi. Găsirea destul detârziu a banilor a împins organizarea simpozionului undeva spreSărbători, iar pentru ca ghinionul să fie întreg, evenimentul s-asuprapus singurelor zile cu viscol din acest început de iarnă. Aşacă am pornit din Bucureşti cu o mână de entuziaşti, "mânaţi", cu oDacie Logan fără cauciucuri de iarnă, de Mafu, spre Măgura în plindecor şi frig siberian.
Vom fi fost noi oameni buni, se va fi dovedit vorba că lăsate învoia lor lucrurile se întorc în opusul lor, nu ştiu. Cert e că,apropiindu-ne de Măgura, ziua de iarnă a căpătat splendori de basm.Un soare sclipitor, o căldură molatecă şi-un frig subţirel cât săpăstreze zăpada proaspăt căzută ne-au readus pofta de viaţă şibucuria aia profundă care se iveşte din nimic.
Ne-am dus până sus, am parcat dincolo de Mănăstirea Ciolanul şiam înotat prin nămeţi să ajungem la poienile/ediţii la careobişnuiţii vizitatori nu se prea încumetă nici măcar pe timp devară.
Nici Liviu Russu, nici Sava Stoianov, nici Dumitru Passima, niciGheorghe Maftei-Mafu, iar, după entuziasm, nici măcar ValeriuŞuşnea, care e profesor la liceul de artă din Buzău, nu maivăzuseră tabăra pe timp de iarnă. Nu îşi văzuseră lucrările îndecor hibernal şi sunt convins că nici nu şi le gândiseră, întimpul verilor când lucraseră aici, cum vor fi arătând ele pe timpde iarnă, nimbate de zăpadă, înconjurate de alb şi proiectate pefundalul copacilor adormiţi sub nămeţi. A fost fabulos! Sava s-asemnat în zăpada de pe postamentul celebrei lui roţi de la Măgura(lucrarea tinde aproape să devină simbolul Taberei!) şi s-afotografiat alături de cealaltă lucrare a sa pentru că nu aveanicio imagine de iarnă cu ea, Dumitru Passima şi-a înscris pestezăpadă Şotronul din piatră, Liviu Russu şi-a "bibilit" lucrările deparcă le-ar fi pregătit pentru nuntă.
Ne-am adunat cu greu de prin poieni spre a merge la PoianaPinului, acolo unde, în prezenţa copiilor din zone defavorizate dela tabăra de creativitate (altă iniţiativă a Asociaţiei ProEuro-Cult), vreme de câteva ceasuri, sculptorii au vorbit despreînceputurile Măgurii, despre propriile lucrări, despre artă şi artaplastică, au depănat amintiri şi au răspuns la întrebări. "Învăţaţisă observaţi, să priviţi cele ce vă înconjoară - numai aşa veţiajunge la creativitate", a fost sfatul dat copiilor.
Pentru că mulţi se întreabă (şi mă întreabă) ce legărură existăîntre mine ca literat şi sculptură le răspund acum acum printr-omică dezvăluire biografică: am fost coleg de liceu şi de bancă, înurmă cu mai bine de patru decenii, cu Liviu Russu, acumpreşedintele Fialialei Sculptură a U.A.P, la o clasă dematematică-fizică (secţia reală, cum se numea pe atunci) la Liceul"G. Coşbuc" din Bucureşti. Am făcut cu el revista liceului, am pusîn scenă cu el spectacole de muzică, poezie şi lumini, am pus pepereţii liceului o revistă cu deviza hippy "Je veux regarder Dieuen face", am visat în subsolul blocului din Paleologu cum vomajunge noi artişti, am petrecut zile, nopţi, veri şi ierni înatelierele lui şi ale prietenilor săi care mai apoi au devenit şiprietenii mei, cum e cazul bunului Neculai Păduraru. În afaraacestei bogate prietenii nu am alte beneficii de la evenimentele pecare le organizez pentru Măgura şi alte tabere de sculptură, pentrutaberele pe care le-am organizat şi le voi mai organiza pentrucopii şi tineri, tabere unde sper să înveţe să îşi afle propriaidentitate cu ajutorul creativitaţii. Atât şi nimic mai mult! Mieîmi umple viaţa şi sufletul.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat alFacultăţii de Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureatal Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de prozăi-au fost premiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti,Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLERpentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica"Reportaj", în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
