Tony Blair premierul britanic, Gerhard Schroeder cancelarul german si Jacques Chirac, presedintele Frantei s-au intalnit ieri la Berlin in cadrul unui summit tripartit care a produs emotie in alte cancelarii europene. Neinvitatii se tem ca cele trei mari puteri pun la cale un "directorat" sau un "trimvirat" care sa dicteze celorlalti membri ai Uniunii Europene.
Cele trei mari puteri au incercat sa linisteasca temerile neinvitatilor, dar fara prea mare convingere. Au spus doar ca nu poate fi vorba de un "directorat", ci de intalnire normala. Oficial, "intalnirea informala" a fost programata pentru pregatirea summitului UE de la Bruxelles din martie, iar pe agenda au figurat trei teme mari: reforma sistemului de securitate sociala, piata muncii si politica in domeniul inovatiilor. Aceasta ar urma sa fie "contributia" celor trei mari puteri la viitoarea arhitectura europeana. Finalul ar fi revigorarea discutiilor despre "Strategia de la Lisabona.", adoptata de Cei 15. Pentru Bruxelles documentul inseamna Alfa si Omega gandirii economice a Uniunii. Strategia de la Lisabona urmareste sa faca din Uniunea Europeana cea mai competiva economie, pana in 2010.
Tarile neinvitate la Berlin si-au amintit rapid insa de modul in care Franta si Germania, cu largul concurs al Marii Britanii, au pus cruce preverilor Pactului de Stabilitate si Crestere, aprobat la Maastricht. Acesta obliga tarile membre ale zonei euro sa-si limiteze deficitele publice la maxim 3% din PIB. Franta si Germania au incalcat regula, anuntand deficite de 4% PIB, pentru 2004. Alte tari au stras cureaua si s-au incadrat in plafon
Drept urmare, la inceputul saptamanii sase tari au elaborat o scrisoare in care cer aplicarea "fara discriminare" a Pactului de stabilitatea european. Documentul semnat de sefii guvernelor portughez, spaniol, italian, olandez, polonez si estonian spune: "Pactul de Stabilitate este o conditie necesara pentru cresterea economica sustinuta pe care ne-o dorim cu totii." Cei sase amintesc, nu fara ironie importanta respectarii "fara discriminare" cu trimitere la Franta si Germania care l-au incalcat.
Limitele colaborarii
Cei mai vehementi in a critica summitul berlinez au fost italienii. Italia este membru fondator al UE, dar nu a fost invitata la intalnire. Premierul Silvio Berlusconi nu este bine vazut in cercurile europene din cauza repetatelor sale gafe pe cand se afla la presedintia UE. Berlusconi nu s-a sfiit sa califice intalnirea drept "o eroare grava", si o "prostie." Seful diplomatiei italiene Franco Frattini s-a plans ca cele trei mari puteri pun celelalte tari "cu spatele la zid."
"Nu este bine ca doar cateva voci sa le faca pe celelalte sa taca", s-a plans ministrul de externe spaniol Ana Palacio. Portugezii au fost si mai directi: "Trei sau patru tari gatesc impreuna si ii obliga pe ceilalti sa manance ce gatesc ei.", sustine un comunicat al guvernului portughez. Austriecii cred ca intalnirea este "un semnal prost" pentru viitorul Europei largite.
Daca taile neinvitate s-au suparat, cinicii au aplaudat. Eu vad in acest summit tripartit prabusirea axei Paris - Berlin, incapabila sa mai joace rolul de "motor al Europei" largite, fara sprijinul Marii Britanii. Simbolurile nu au scapat nici Comisiei Europene sau Parlamentului de la Bruxelles care se tem, mai tare ca niciodata, ca vor fi strivite de conflictele de interese nationale. Cumva, temerile par sa fie intemeiate. Potrivit cotidianului Sueddeutsche Zeitung, preluat de BBC cancelarul german, Gerhard Schroeder a spus ca doreste crearea unui nou post de comisar pentru economie, prin unirea mai multor portofolii in cadrul Comisiei Europene. Acestea ar fi portofoliile industriilor, economiei si mediului. Functia ar urma sa fie ocupata de un german, dupa numirea noilor comisari, in decembrie 2004, a precizat ziarul citat. Numai ca pozitia Comisiei europene exprimata in timpul scandalului privind adoptarea Constitutiei Europei este ca fiecare stat sa fie reprezentat de un comisar.
Ranile trecutului
Intalnirea de ieri a avut loc la aproape un an de la faimoasa scrisoare a celor opt, initiata de marea Britanie si Spania, privind Irakul. Scrisoarea a adancit prapastia intre o Europa pro atlantista si o Europa franco - germana, antiamericana. Cu doar doua luni inaintea largirii UE cu alte zece state - si intr-o perioada in care chestiunea functionarii UE cu 25 de membri este departe de a fi lamurita - ceilalti membri se intreaba ce semnificatie poate avea aceasta intalnire.
In mod traditional, Franta si Germania au fost percepute drept "motorul Europei." Analistii amintesc faptul ca ideea unui triumvitat franco - germano - britanic nu este noua. Ea a prins contur odata cu preluarea puterii de catre Tony Blair. Liderul laburist revendica deschis, dupa anii Thatcher, o intoarcere a Marii Britanii pe scena europeana pentru a-si exercita influenta. Blair este considerat la Londra cel mai "european" premier britanic de la Edward Heath. Atasamentul sau pentru Uniunea Europeana ramane solid in ciuda faptului ca nu reuseste sa-i convinga pe britanici sa adopte moneda euro. Este o autoexcludere" care nu-i permite inca sa se proclame 'lider" in "inima "Europei." In acelasi timp primul ministru laburist a admis ca Franta si Germania - cu 140 de milioane de locuitori si jumatate din PIB - ul UE - nu poat fi catalogate drept "vechea Europa" doar pentru a face pe placul americanilor.
Blair a tras linie sub rivalitatile trecute cu Schroeder si Chirac. Pentru Mark Leonard, director al Centrului pentru Politica Externa de la Londra, apropiat lui Blair, "Cei trei mari ai Europei fac eforturi mari pentru a face din Europa o forta a lumii." Aceasta noua stare de spirit este "o sansa pentru pentru marile puteri de a juca rolul de lideri de care Europa are atata nevoie.", crede si Michael Maclay directorul general al "Clubului celor trei" ( Germania Franta si Marea Britanie), citat de Financial Times.
Dupa depasirea criei provocata de razboiul din Irak Londra, Parisul si Berlinul par a avea din ce in ce mai multe puncte comune. Diferentele ideologie s-au tocit in timp. Faimoasa "a treia cale" atat de draga lui Blair - o navigare intre liberalism si economia administrata - nu mai face obiectul dezbaterilor doctrinare in cancelariile europene. La 20 septembrie 2003 la un summit precedent, tot la Berlin, cei trei lideri s-au pus de acord asupra constituirii unui stat major european autonom, diferit de NATO. Acest compromis, acceptat in final de Washington, a stat la baza acordului intervenit in decembrie trecut la summitul de la Bruxelles in ceea ce priveste viitoare politica de aparare a UE. Atunci cei trei au deschis o discutie despre crearea unei agentii a armanentului care sa permita Europei sa-si utilizeze in comun potentialul industrial. Decizia Frantei si a Marii Britanii de a coopera pentru constructia de portavioane a intarit aceasta idee. Se discuta acum si despre o cooperare franco - britanica si germana pentru constructia de submarine.
Parisul si Berlinul au constatat, in timpul crizei irakiene ca, in noua Europa larguita, nu ar mai putea sa reprezinte singure, "motorul european." Mana intnsa de Tony Blair este pentru ei binevenita, scria ieri Le Monde. "Asocierea Marii Britanii la motorul franco - german este logica intr-o Europa care trece de la 15 la 25 de membri.", sustine seful diplomatiei britanice Jack Straw, intr-un interviu aparut in Le Figaro.
Scepticii cred insa ca va mai dura un timp pana cand ranile vor fi pe deplin vindecare iar Parisul, Londra si Berlinul vor reprezenta noul motor al Europei. In orice caz, "triumviratul" nu se va suda perfect in viitoarele sase luni, care sunt esential, sustin analistii de la Londra si Paris. In aceasta perioada va intra in dezbatere proiectul de buget al UE pentru exercitiul 2007 - 20013. Comisia Europeana a propus cresterea contributiilor tarilor la bugetul european care sa sustina largirea cu noii membri. Cele trei capitale au cel putin deocamdata o pozitie comuna. Ele propun blocarea contributiei la 1% din Produsul National Brut, in vreme ce Comisia doreste cresterea ei la 1,24% din PNB. Problema e ca in aceasta perioada se va discuta si prevederile noului Plan Agricol Comun, iar potrivit Financial Times, presedintele Jacques Chirac abia asteapta sa-i smulga lui Blair avantajele pe care Marea Britanie le-a obtinut in momentul aderarii sale. Pericolul foarte mare pentru Europa largita ar fi ca marile puteri sa reinceapa disputele asupta chestiunilor financiare, avertizeaza Heart Grabbe directorul Centrului European pentru Reforma, de la Berlin. Acest pericol este inca si mai mare decat neintelegerile de anul trecut privind Constitutia europeana, putand duce chiar la destramarea Uniunii, avertizeaza el. Divergentele pe marginea prevederilor Constitutiei europene nu au fost, oficial pe agenda discutiilor de ieri.
Comentatorii politici de la Londra l-au pus ingarda pe Tony Blair sa nu-si afiseze cu ostentatie relatiile cu Parisul si Berlinul. Cu atat mai putin sa o rupa cu Spania, Italia si Polonia. Aceste state - care l-au sustinut in timpul crizei irakiene, prin pozitia lor proamericana - s-ar putea simti tradate. Grija pentru ralansarea Europei s-ar putea transforma astfel intr-un cosmar care va agrava vechile diviziuni.
iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
