Extinderea UE va implica un cost net de 27,5 miliarde de euro pe termen de trei ani, conform cifrelor estimate la summitul de la Copenhaga, de la sfarsitul anului 2002, suma reprezentand in total mai putin de 25 de euro pe an pentru fiecare locuitor al Uniunii.
Cei zece noi membri vor primi ajutoare europene in valoare totala de 40,8 miliarde de euro in perioada 2004 - 2006, tinand cont si de ultima transa de circa 400 de milioane de euro negociata la Copenhaga.
Dar noii membri vor contribui la bugetul UE inca de la aderare, cu 3,3 miliarde de euro in primul an si cu peste 5 miliarde de euro in urmatorii doi ani.
Costurile pentru actualii membri ai Uniunii vor fi astfel reduse, ajungand la 27,5 miliarde de euro pe termen de trei ani, ceea ce inseamna mai putin de 25 de euro pe an pentru fiecare locuitor al UE. Din punct de vedere al tarilor care adera, ajutorul va reprezenta ceva mai mult de 120 de euro pentru fiecare locuitor.
Ajutoarele destinate noilor membri, in valoare totala de 40,8 miliarde de euro, este inferioara plafonului stabilit de UE in 1999, la summitul de la Berlin, pentru extindere (42,4 miliarde de euro).
Polonia, cel mai important dintre noii membri, a incercat pana in ultimul moment sa obtina un sprijin economic cat mai mare in primii ani de dupa aderare. Guvernul de la Varsovia a reusit, in acest fel, sa primeasca 108 milioane de euro suplimentare pentru finantarea protectiei frontierelor exterioare, care vor deveni, dupa 1 mai, granite ale Uniunii Europene. Polonia a mai obtinut si alte facilitati de trezorerie, ceea ce a determinat Uniunea sa acorde facilitati suplimentare si celorlalti candidati, fiind nevoita sa deblocheze inca 300 de milioane de euro pentru acestia, pentru perioada 2004 - 2006.
Diferente de venituri
Daca la Frankfurt sau Dublin un hamburger poate fi cumparat cu o suma echivalenta cu venitul realizat in 15 minute de munca, in tarile care adera aceeasi suma este egala cu castigul obtinut in 40 sau 60 de minute de lucru. Mai precis, 62 de minute la Vilnius, 44 la Varsovia, fata de numai 15 minute in Luxemburg.
Prin aderarea a zece tari, provenite in majoritate din fosta Europa comunista, Uniunea Europeana va inregistra diferente intre veniturile medii ale locuitorilor de o amploare fara precedent.
Pensia medie a lituanienilor ajunge la 100 de euro pe luna, iar pensionarii din Ungaria sunt numai cu putin mai avuti, cu pensii medii de 130 de euro. In Estonia, salariul net mediu depaseste cu putin 300 de euro, dar in Slovacia ajunge numai la 225 de euro. In Polonia, salariul brut minim nu este decat de 170 de euro lunar, iar in Lituania este chiar mai scazut, ajungand numai la 130 de euro.
De o parte si cealalta a fostei "cortine de fier" care a divizat Europa timp de 40 de ani, diferentele de venituri sunt uriase. In timp ce agolomerarile urbane ale Bratislavei si Vienei sunt aproape contopite, salariile din capitala austriaca sunt de circa 5,5 ori mai mari decat cele din orasul slovac.
Conform unui studiu realizat recent de banca elvetiana UBS, salariatii din Bratislava au fost platiti, in 2003, mai putin decat cei din Lima, Bogota sau Mexic. Iar in majoritatea capitalelor tarilor care vor deveni membre UE salariile medii nete sunt inferioare celor de la Shanghai sau Kuala Lumpur.
In Franta, Institutul national de statistica apreciaza ca o persoana singura cu un venit net in 2000 de 597 de euro traieste sub pragul de saracie. In fostele tari comuniste, majoritatea medicilor si profesorilor au venituri inferioare acestui prag.
La Praga, in pofida cresterii cu aproape o treime a salariilor in ultimii ani, un profesor universitar aflat la mijlocul carierei nu castiga mai mult de 450 de euro net lunar. Numai trei dintre cei zece noi membri fac exceptie - Slovenia, cea mai bogata dintre republicile fostei Iugoslavii, si insulele mediteraneene Malta si Cipru. De altfel, Malta si Slovenia inregistreaza niveluri aproape similare ale veniturilor pe cap de locuitor cu cele ale Portugaliei si Greciei, cele mai sarace tari din actuala UE. Conform Eurostat, Ciprul depaseste deja acest nivel.
Chiar si in Malta, Cipru si Slovenia veniturile raman modeste in comparatie cu actualii membri UE. In Malta, de exemplu, salariul mediu brut lunar se cifreaza la circa 950 de euro.
Pe de alta parte, costul vietii este mai putin ridicat in Europa de Est. Dar intre Bratislava - cea mai putin scumpa capitala a Uniunii extinse - si vecina sa, Viena, raportul era anul trecut de numai 1 la 2, conform UBS.
Serviciile locale - cum sunt frizeriile sau reparatiile diverse - reprezinta inca o piata buna, la circa o treime din nivelul inregistrat in actuala UE. si produsele alimentare sunt mai ieftine, dar cele importate - cum sunt electrocasnicele sau electronicele - sunt deseori mai scumpe, din cauza cererii foarte puternice.
Astfel incat, in pofida unui cost ceva mai redus, nivelul de trai in noile membre UE este net inferior celui din actuala Uniune, urmand sa ramana mai mult timp in acest fel, chiar si in tari care inregistreaza rate de crestere de 6 - 7% pe an.
Uniunea Europeana extinsa, a treia "aglomerare" de populatie din lume
Extinderea UE va transforma Uniunea in cea de-a treia aglomerare de populatie din intreaga lume, dupa China si India, tarile membre avand, in total, circa 445 de milioane de locuitori, intre care exista numeroase inegalitati flagrante.
Europa extinsa va fi insa marcata de importante inegalitati. Conform Comisiei Europene, bogatia totala a celor zece noi membri va reprezenta - cu un produs Intern Brut cumulat de 404,1 miliarde de euro - numai 4,6% din bogatia actualei Uniuni.
Produsul Intern Brut mediu pe cap de locuitor in cele zece tari care adera la UE se cifra, in 2001, la 45% din nivelul mediu din UE. Diferente exista si in privinta inflatiei - Comisia Europeana estimeaza ca aceasta v,a fi 0% in Cehia, - 0,9 in Lituania, dar 6,7 in Ungaria si 6,8% in Slovenia.
In privinta somajului, acesta vairaza de la 3,9% in Cipru, 5,6% in Ungaria, 6,4 in Slovenia, 17,7% in Slovacia si 20,6% in Polonia.
Libertatea de miscare in UE pentru noii membri, amanata trei sau patru ani
Pentru majoritatea locuitorilor Europei Occidentale, UE este deja un spatiu vast fara frontiere interne, dar cei din fostele tari comuniste care adera in mai la UE vor mai trece inca trei sau patru ani inainte de a putea calatori fara controale la granite.
La Praga sau Budapesta, liderii politici spera intr-o desfiintare a granitelor interne pana in 2006, cu atat mai mult cu cat o astfel de libertate este foarte importanta pentru tarile aflate, dupa al doilea razboi mondial, in spatele "cortinei de fier", cu posibilitati foarte restranse de a calatori in strainatate.
La Bruxelles insa, expertii Comisiei Europene afirma raspicat ca trebuie asteptat pana in 2007 sau 2008 pana la desfiintarea totala a controalelor de frontiera.
Ca si in cazul monedei euro, care va fi probabil introdusa complet in regiune la sfarsitul acestui deceniu, cele zece noi membre (Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru si Malta) trebuie sa mai astepte.
Libertatea de circulatie a persoanelor in interiorul Uniunii este un drept inscris in Tratatul de aderare, iar noii membri au vocatia de a intra in spatiul Schengen, numit astfel dupa localitatea din Luxemburg unde au fost semnate primele acorduri in acest sens.
Dar desfiintarea frontierelor interioare este inca o experienta de data recenta chiar in Occident. Desi militantii europeni au cerut aceasta masura inca din anii '50, a fost adoptata abia in 1995, dupa nenumarate polemici legate de renuntarea la unul dintre principalele prerogative ale unui stat.
Pentru a nu sacrifica securitatea, libera circulatie este insotita de o coordonare intensa intre serviciile de politie, vama si judiciare, prin intermediul Sistemului de informatii Schengen (SIS), care permite schimburi de date privind persoanele sau obiectele cautate de una sau alta dintre tarile membre.
Comisia Europeana afirma insa ca actualul sistem nu are capacitatea necesara pentru a functiona dupa extindere; in prezent, SIS functioneaza pentru 13 tari membre UE si alte doua state (Norvegia si Islanda), in timp ce Marea Britanie si Irlanda au decis sa nu se integreze in spatiul Schengen.
Uniunea Europeana a dezvoltat, in ultimii doi ani, un nou sistem informatic, denumit SIS II, dar inca nu a stabilit data intrarii in functiune a acestuia. "In orice caz, acest lucru nu se va intampla inainte de 2007", a declarat un reprezentant al Comisiei, adaugand ca nu sunt excluse si unele intarzieri.
Actualii membri ai UE nu sunt foarte nemultumiti de aceasta situatie - Germania si Austria, tari vecine cu unele dintre tarile care vor adera in mai, se tem de un nou val de imigrare din Est, chiar daca o serie de studii de data recenta indica faptul ca aceste temeri nu au nici un fundament.
Intre timp, Uniunea Europeana depune eforturi pentru consolidarea a mii de kilometri din viitoarea sa granita exterioara, comuna cu tari considerate inca instabile, cum sunt Ucraina, Belarus sau Serbia-Muntenegru. Pana in 2006, Uniunea va investi circa un miliard de euro pentru dotarea granicerilor cu echipamente sofisticate, de la elicoptere la aparatura pentru vedere pe timp de noapte.
Plus si minus - costuri scazute vs productivitate
Costul scazut al mainii de lucru, caracteristic celor 10 state care vor intra in Uniunea Europeana din 1 mai, nu va genera, in ciuda asteptarilor, o migratie masiva a companiilor occidentale catre aceasta parte a Europei. Cel putin din punct de vedere teoretic. Un rol mult mai important in atragerea de noi investitii il va avea nivelul productivitatii muncii. La acest capitol, viitorii membri ai UE nu stau la fel de bine ca si vecinii lor din vest, in timp ce salariile scazute, unul din argumentele cel mai des folosite de candidati pentru a atrage noi investitori, vor incepe sa creasca imediat dupa aderare.
In plus, daca productivitatea muncii nu va inregistra o dinamica mai alerta, noi venitii vor pierde teren in fata altor state cu costuri mult mai scazute ale fortei de munca, precum Ucraina, Romania si China.
Pentru a complica lucrurile si mai mult, trebuie spus ca sporirea productivitatii va diminua nevoia de forta de munca. In acest caz, daca nu se vor majora investitiile in alte sectoare de activitate, care sa absoarba forta de munca disponibilizata, somajul poate scapa de sub control.
dorin.oancea@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
