"Deficitul de cont curent si stabilitatea cursul de schimb au fost grav afectate de intarirea brusca a leului. BNR apare ca o 'zana buna' numai cand economia merge bine (deficitul de cont curent si cursul sunt stabile) si acuza Guvernul, oricare ar fi acesta, pentru aspectele negative din economie, sugerand masuri restrictive ".
Declaratia de saptamana trecuta a senatorului PNL Dan Radu Rusanu a deschis o discutie privind responsabilitatea Bancii Nationale in dezechilibrarea pozitiei economice externe a economiei romanesti anul trecut prin deprecierea leu/euro provocata de hotararea de a nu mai interveni pe piata valutara.
BNR a raspuns imediat: "A spune ca aprecierea leului, in ultimele saptamani din 2004, a deteriorat contul curent, e cel putin o exagerare. O astfel de miscare a cursului se reflecta in contul curent cel putin dupa 3-4 luni", a spus Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.
Cine are dreptate?
Mai intai, este necesar de spus ca astfel de critici sunt binevenite, pentru ca pe piata publica sunt destul de rar dezbatute deciziile BNR. Cu arsenalul sau - angajati deghizati cateodata in analisti independenti, interviuri ale oficialilor aparute instant in media, cu o echipa incluzand cei mai tari specialisti in economie ai momentului - Banca Nationala nu are batai de cap pentru a convinge publicul de justetea deciziilor sale.
Derapajele se produc repede si refac greu. Dar si conditiile prielnice pentru aparitia lor apar in timp. Trebuie sa ne uitam in trecut ca sa ne explicam situatia de acum.
Ratele mari ale inflatiei din iulie si octombrie anul trecut - de 1,3% si, respectiv, 1,2% - au pus clar in pericol tinta de inflatie pentru 2004. Asa ca a fost scoasa la inaintare artileria grea: deprecierea euro. Inflatia din ultimele doua luni a fost astfel dopata, asa incat a fost obtinut obiectivul suprem: sub 10% decembrie/decembrie.
Dar sa mergem si mai departe: de ce a crescut inflatia peste asteptari?
In prima luna a anului trecut, un indicator macro mai putin vizibil a iesit din matca - cifra de afaceri in comertul cu amanuntul: plus 21% fata de aceeasi perioada a anului anterior, fata de cresteri anterioare de 6-7%. Acest indicator s-a oprit la 12% crestere pe tot anul 2004 fata de 2003. Cresterea PIB de anul trecut s-a bazat in primul rand pe cresterea consumului populatiei. Dealtfel, chiar BNR subliniaza in comunicatul prin care a anuntat ieri modificarea dobanzii de referinta ca " principala problema macroeconomica consta in faptul ca expansiunea cererii interne depaseste semnificativ capacitatea actuala de acomodare a productiei interne".
Dar de ce crescuse in ianuarie cererea populatiei si implicit vanzarile de bunuri? Deoarece se majorasera brusc salariile: salariul minim pe economie, salariile bugetarilor.
Spre exemplu, ianuarie 2004 la ianuarie 2003, salariile din administratia publica au fost mai mari cu 25%, iar in februarie ritmul s-a pastrat. Mult peste inflatia de 14% din acelasi interval.
Cea mai mare companie din Romania, Bugetul SA, da salarii la un milion de oameni. Adica aproape un sfert din numarul total al salariatilor. Si cu 2-3% daca se misca in sus salariile acestui milion de oameni, se vede imediat in consum si apoi in datele macro, dar cu 10%! Iar salariile mai mari fara productivitate mai mare se duc rapid in inflatie.
Miscarile ulterioare ale BNR de tinere a inflatiei sub control nu au facut decat sa corecteze derapajele produse. In prima jumatate a anului, instrumentul principal a fost dobanda de interventie pe piata monetara. BNR a mentinut rata dobanzii la care a atras depozite la peste 20%. Apoi s-a folosit de parghia cursului. Astfel, in semestrul doi al anului, dobanda de interventie a scazut de sase ori, fata de doar o data in primul semestru, dar cursul euro a fost lasat sa se deprecieze masiv.
Si pana la urma, are dreptate sau nu senatorul Rusanu? Fundamental, chiar din raspunsul Bancii Nationale - "deprecierea cursului se vede in 3-4 luni (deci explozia importurilor din decembrie nu s-ar datora deprecierii euro din noiembrie -n.red)" - care nu neaga relatia de cauzalitate, reiese ca are. Adica daca ar fi avut timpul sa se produca, s-ar fi produs.
Bun, si daca ar fi avut timp deprecierea cursului sa provoace explozia deficitului de cont ar fi fost ceva in neregula? Nu a afirmat BNR de atatea ori pana acum ca piata trebuie sa dicteze cursul? Nu avem nevoie de importuri ieftine de bunuri de capital pentru retehnologizare?
Insa discutiile in jurul ratei de schimb adecvate nu au capat. Ceea ce mai degraba se poate pune in discutie este atitudinea mai mult reactiva decat proactiva a BNR fata de politicile guvernamentale.
Ca sa nu trebuiasca sa corecteze mai tarziu, Banca Nationala poate trimite semnale asupra pericolelor care pot aparea ca urmare a unor politici salariale sau fiscale nepotrivite mai din timp.
Cartile inflatiei de anul trecut s-au facut inca de la constructia bugetului pe 2004. De atunci era vizibil lantul salarii mai mari - inflatie. Care prin decizia BNR de non-interventie pe piata valutara, a devenit: salarii mai mari- depreciere soc - deficit comercial mai mare - deficit de cont curent mai mare. Care cere acum, ce? Salarii mai mici. Ale bugetarilor, singurele pe care le poate controla guvernul.
Senatorul Rusanu afirma ca "BNR acuza Guvernul, oricare ar fi acesta, pentru aspectele negative din economie, sugerand masuri restrictive ". Inlantuirea evenimentelor macro din ultima perioada arata ca de fapt chiar ar fi fost bine daca BNR ar fi " acuzat " guvernul la timp, sugerand masuri restrictive. Oricare ar fi fost acesta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
