Efortul de a crea un sistem bancar european mai strâns corelat se loveşte de un obstacol fundamental: băncile nu au poftă de fuziuni, scrie Wall Street Journal.
Numai 15 tranzacţii de fuziuni sau achiziţii de participaţii în alte bănci au fost încheiate în Europa în acest an, potrivit Dealogic, cel mai scăzut nivel din cinci ani. Nesiguranţa privitoare la viitoare reglementări în sector, retincenţa autorităţilor în a aproba fuziuni între creditori fragile şi semnele de întrebare privitoare la viitorul politic al zonei euro apasă asupra activităţii de M&A, potrivit bancherilor.
Pentru autorităţile europene, aceasta este o problemă. Blocul are nevoie de consolidare pentru crearea unor bănci mai profitabile care să pompeze capital acolo unde este nevoie urgentă de el, spun oficialii. Fuziunile reprezintă de asemenea o cale rapidă de a curăţa creditorii fragili din ţări “suprabancarizate” cum este Italia.
“Dezvoltarea unor bănci pan-europene care să opereze pe lângă băncile locale puternice care deservesc pieţele locale trebuie să facă parte din peisajul financiar al uniunii monetare”, declara recent Peter Praet, economist de top al Băncii Centrale Europene.
Însă băncile europene nu cooperează. UniCredit, cea mai mare bancă a Italiei, a anunţat recent că a vândut o parte din banca deţinută în Polonia şi că sunt puţine şanse să achiziţioneze rivale locale. La sfârşitul anului trecut Banco Santander a continuat să se extindă în Portugalia achiziţionând o bancă mică de pe această piaţă, însă executivii băncii exclud posibilitatea intrării pe pieţe unde aceasta nu este deja prezentă. Discuţiile preliminare de fuziune între Deutsche Bank şI Commerzbank, doi giganţi aflaţi în impas, au eşuat în vară.
Autorităţile încearcă să creeze o piaţă bancară a zonei euro guvernată de un singur set de reglementări. Încheierea unei tranzacţii de anvergură cross-border le-ar susţine eforturile. Se speră că băncile pan-europene ar putea slăbi de asemenea legăturile prea strânse dintre bănci şi economiile locale. BCE a realizat o serie de teste pentru a-I convinge pe investitori şi bancheri de robusteţea generală a sectorului.
Executivii bancare nu sunt însă convinşi. Sunt necesari noi paşi în transferarea supravegherii băncilor blocului de la autorităţile naţionale la nivelul UE, potrivit şefului Santander Jose Antonio Alvarez. Autorităţile obligă de asemenea băncile mai mari să deţină capital sporit prin prisma riscului pe care-l constituie la adresa sistemului financiar, iar acest lucru ar putea constitui un motiv în plus pentru apetitul scăzut pentru fuziuni, adaugă Alvarez.
Volumul tranzacţiilor ar putea înregistra o revenire anul viitor, băncile locale fiind într-un final convinse să urmeze calea consolidării, spune Isabelle Jenkins, partener la PwC.
În zona euro există peste 5.000 de bănci. În timp ce pieţele bancare din Spania şi Grecia s-au consolidat în ultimii ani, există în continuare prea multe bănci în Germania şi Italia.
Profitabilitatea scăzută constituie o barieră pentru fuziunile cross-border, în special pentru băncile de retail. Reducerile de costuri sunt mai greu de realizat la intrarea pe pieţe noi, iar evaluările scăzute reprezintă un alt obstacol.
Există unele excepţii în această criză de fuziuni. În 2015, Banco de Sabadell din Spania a cumpărat banca britanică mică TSB pe baza premisei că ar putea construi şi opera o platformă tech mai eficientă.
