BNR estimează că economia va avea o rată de creştere ”considerabil mai înaltă” în 2021 decât cea previzionată anterior, iar în 2022 avansul va rămâne robust în condiţiile unor ritmuri trimestriale doar marginal încetinite faţă de prognoza precedentă, comparabile cu cele din anii pre-pandemie, se arată în minuta şedinţei de politică monetară.
Totodată, consumul privat se anticipează a fi determinantul principal al creşterii economice din 2021-2022, cu o dinamică mult mai înaltă în anul curent decât cea previzionată în luna mai.
Iar în ceea ce priveşte investiţiile, Banca Naţională anticipează o dinamică mult superioară mediei din anii pre-pandemie şi, totodată, sensibil mai ridicată decât cea previzionată în luna mai, cu precădere în 2021, implicând un aport relativ mai mare al componentei la avansul economic, în contextul creşterii mai ample a cheltuielilor publice de investiţii şi al efectului de antrenare exercitat asupra investiţiilor sectorului privat, finanţate şi prin fonduri europene.
Textul integral al minutei BNR:
Membri ai Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prezenţi la şedinţă: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.
În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind caracteristicile recente şi perspectiva evoluţiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.
Rata anuală a inflaţiei a continuat să crească deasupra limitei de sus a intervalului ţintei în luna iunie 2021, implicit peste nivelul prognozat, urcând la 3,94 la sută, de la 3,75 la sută în luna mai şi de la 3,05 la sută în luna martie. S-a observat că ascensiunea din trimestrul II a fost antrenată aproape integral de componente exogene ale IPC, la fel ca în trimestrul I, principala contribuţie aparţinând scumpirii peste aşteptări a combustibililor, ca efect al măririi cotaţiilor petrolului, secondată de uşoare influenţe venind din majorarea preţurilor legumelor şi fructelor, precum şi din creşterea preţului produselor din tutun.
Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a stopat trendul descendent în trimestrul II, ceva mai devreme decât s-a anticipat, mărindu-se marginal în iunie, la 2,9 la sută, de la 2,8 la sută în martie, în condiţiile în care micile efecte de bază dezinflaţioniste de pe segmentele alimentelor procesate şi mărfurilor nealimentare au fost mai mult decât contrabalansate, ca impact, de reamplificarea dinamicii subcomponentei serviciilor şi de avansul preţurilor unor bunuri alimentare şi nealimentare. S-a convenit că acestea pot fi atribuite uşoarei accentuări a deprecierii anuale a leului faţă de euro, precum şi efectelor temporare ale creşterii relativ abrupte a cererii de consum odată cu relaxarea unor restricţii, mai ales în cazul serviciilor, suprapuse celor venind din perturbări pe partea ofertei şi din costuri asociate scumpirii materiilor prime şi măsurilor de prevenire a răspândirii coronavirusului.
Au fost evocate în acest context economiile forţate sau precauţionare realizate de populaţie în perioada distanţării sociale, precum şi ascensiunea puternică a dinamicii anuale a venitului disponibil real din ultimele luni, reflectând însă şi un efect de bază notabil. Au fost, totodată, semnalate tendinţa accentuat ascendentă a preţurilor de producţie din industrie pentru piaţa internă pe segmentul bunurilor de consum – inclusiv pe fondul măririi cotaţiilor produselor energetice –, precum şi creşterea semnificativă a aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt la nivelul multor categorii de agenţi economici, dar şi relativa stabilitate dovedită până în prezent de cele pe termen mai lung.
În ceea ce priveşte poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au remarcat că cea de-a doua variantă provizorie a datelor statistice indică creşterea cu 2,9 la sută a PIB în trimestrul I 2021 – marginal peste cea evidenţiată anterior –, şi restrângerea declinului acestuia în termeni anuali la doar -0,2 la sută, de la -1,4 la sută în trimestrul IV 2021, similar estimării anterioare, fiind astfel validată redresarea considerabil mai alertă decât cea anticipată a activităţii economice în primele trei luni ale anului. Implicit, se reconfirmă recuperarea aproape integrală în acest interval a contracţiei economice din trimestrul II 2020, precum şi redeschiderea gap-ului pozitiv al PIB, în devans cu două trimestre faţă de prognoza pe termen mediu din luna mai, au subliniat membrii Consiliului.
Cererea internă este reconfirmată drept unic determinant al redresării economice, în contextul redinamizării considerabile a consumului gospodăriilor populaţiei, dar şi al accelerării semnificative a creşterii formării brute de capital fix, chiar mai pronunţată decât se estimase anterior. Se evidenţiază, în acelaşi timp, mărirea substanţială a contribuţiei negative a exportului net la dinamica anuală a PIB, similară ca dimensiune celei estimate anterior, în condiţiile decalajului nefavorabil dintre ritmul creşterii importurilor şi cel consemnat de exporturile de bunuri şi servicii în primul trimestru al anului. Accentuarea, pe acest fond, a adâncirii deficitului balanţei comerciale faţă de perioada similară a anului trecut, dar mai cu seamă creşterea dinamicii anuale a deficitului de cont curent până la un maxim al ultimelor 14 trimestre – inclusiv ca urmare a înrăutăţirii considerabile a balanţelor veniturilor –, au fost considerate deosebit de preocupante de către membrii Consiliului.
În ceea ce priveşte perspectiva apropiată, s-a convenit ca fiind probabilă continuarea creşterii economiei în trimestrele II şi III 2021, în ritmuri trimestriale în decelerare graduală faţă de primul trimestru, dar uşor mai alerte pe ansamblul intervalului decât cele anticipate în luna mai. Evoluţia face posibilă mărirea gap-ului pozitiv al PIB la mijlocul semestrului II 2021 la o valoare vizibil mai ridicată decât cea evidenţiată în precedenta prognoză pe termen mediu, au arătat membrii Consiliului.
Totodată, ea implică creşterea amplă a dinamicii anuale a activităţii economice în trimestrul II, la un nivel de două cifre sensibil superior celui prognozat în luna mai – pe fondul efectului de bază asociat contracţiei economice severe din perioada similară a anului trecut –, urmată de o scădere moderată a acesteia în trimestrul III.
S-a observat că, potrivit evoluţiilor recente ale indicatorilor relevanţi, principala contribuţie la creşterea abruptă a dinamicii anuale a PIB în trimestrul II 2021 este adusă probabil de consumul privat, mai ales în contextul manifestării cererii anterior reprimate, fiind însă de aşteptat şi un aport pozitiv din partea formării brute de capital fix.
În acelaşi timp, este posibilă ameliorarea contribuţiei exportului net, în condiţiile în care dinamizarea puternică a exporturilor de bunuri şi servicii în intervalul aprilie-mai, pe fondul revenirii solide a economiilor europene, a surclasat-o pe cea a importurilor. Drept consecinţă, deficitul comercial şi-a temperat uşor creşterea faţă de perioada similară a anului trecut, iar, sub influenţa adiţională a îmbunătăţirii balanţelor veniturilor, dinamica anuală a deficitului de cont curent s-a comprimat consistent, rămânând totuşi superioară valorilor medii din 2019 şi 2020.
În discuţiile privind piaţa muncii, membrii Consiliului au evidenţiat ameliorarea relativ alertă a condiţiilor de pe această piaţă începând din primăvară, inclusiv în raport cu aşteptările, în contextul continuării redresării activităţii economice în numeroase sectoare. S-a remarcat că efectivul salariaţilor din economie a recuperat, la finele primelor cinci luni din an, o mare parte din pierderile suferite sub impactul şocului pandemic, iar rata şomajului BIM şi-a accentuat descreşterea în iunie, ajungând la 5,2 la sută, de la 5,9 la sută în ianuarie-februarie 2021. Accelerarea considerabilă a creşterii în termeni anuali a câştigului salarial în aprilie-mai, pe seama evoluţiilor din sectorul privat, este atribuibilă însă, în bună măsură, efectului de bază asociat apelului consistent la şomajul tehnic pe perioada stării de urgenţă din anul trecut, au sesizat unii membri ai Consiliului. Totodată, dinamica anuală a costului salarial unitar din industrie s-a adâncit puternic în teritoriul negativ în acest interval, dat fiind avansul mult mai mare al productivităţii muncii, după declinul amplu consemnat în perioada similară a anului anterior.
Scăderea gradului de relaxare a pieţei s-a accentuat probabil în cursul verii, au apreciat membrii Consiliului, evocând intenţiile crescute de angajare relevate de sondaje de specialitate pentru trimestrul III, precum şi evidenţele dinamizării recente a activităţii de recrutare până la un nivel apropiat celui pre-pandemic. Pe anumite segmente ale pieţei au apărut chiar disproporţii între cererea şi oferta de forţă de muncă, precum şi dificultăţi ale unor firme în atragerea de personal calificat, de natură să genereze presiuni asupra salariilor, sau să crească apelul la lucrători din străinătate, au semnalat unii membri ai Consiliului.
Pe termen scurt, persistă însă incertitudini legate de situaţia epidemiologică, date fiind reluarea creşterii infectărilor pe plan intern şi încetinirea puternică a ritmului vaccinării, precum şi semnele emergenţei unui nou val pandemic în Europa şi pe alte continente, pe fondul răspândirii variantei mai contagioase de coronavirus, Delta. O sursă de incertitudini o constituie şi capacitatea unor afaceri de a rămâne viabile ulterior sistării unor programe de sprijin guvernamental, ori în contextul scumpirii substanţiale a unor materii prime. Din perspectiva unui orizont mai îndepărtat de timp, relevante au fost considerate şi extinderea automatizării şi digitalizării pe plan intern, precum şi eventuale acţiuni viitoare de eficientizare a cheltuielilor publice, ce pot afecta evoluţiile de pe piaţa muncii, suplimentar plafonării salariilor din sectorul bugetar.
Referitor la condiţiile financiare, membrii Consiliului au arătat că principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare s-au menţinut în iulie la minimele ultimilor aproape 4 ani atinse în trimestrul II 2021, în timp ce randamentele titlurilor de stat au înregistrat în prima parte a lunii uşoare creşteri în cazul maturităţilor mai scurte şi şi-au accentuat ascensiunea pe segmentul mai lung, pentru ca apoi să se plafoneze pe toate scadenţele. Rata medie a dobânzii la creditele noi ale clienţilor nebancari a consemnat o nouă scădere în luna iunie, coborând la o valoare foarte joasă din perspectivă istorică. Ea va continua probabil să se reducă în perspectivă apropiată, sub influenţa trendului descrescător al IRCC, care s-a accentuat considerabil la începutul trimestrului III 2021, dar se va tempera sensibil în ultimele trei luni din an, au subliniat unii membri ai Consiliului.
Cursul de schimb leu/euro a rămas, totuşi, cvasistabil în prima parte a lunii iulie, iar ulterior a cunoscut o ajustare descendentă graduală, în principal sub influenţa unor evoluţii interne având un caracter sezonier. Continuă să fie relevant şi diferenţialul ratelor dobânzilor, au susţinut membrii Consiliului, chiar şi în condiţiile restrângerii acestuia faţă de unele pieţe din regiune, ca urmare a ciclului de creştere a ratelor dobânzilor reprezentative iniţiat şi consolidat recent de către două bănci centrale. Dezechilibrul extern al economiei, precum şi alte fundamente economice interne sunt însă de natură să inducă riscuri la adresa evoluţiei viitoare a ratei de schimb a leului, implicit la adresa inflaţiei, au atenţionat unii membri ai Consiliului, mai ales în eventualitatea unei schimbări bruşte a sentimentului pe piaţa internaţională.
S-a observat că activitatea de creditare a continuat să se intensifice în luna iunie, inclusiv cu aportul relativ crescut al programelor guvernamentale. Astfel, fluxul creditelor în lei acordate populaţiei a atins un nou maxim istoric, în principal pe seama vârfului consemnat de cele pentru locuinţe, iar pe segmentul societăţilor nefinanciare, împrumuturile în lei şi-au accelerat creşterea anuală până la 22,1 la sută – cea mai ridicată valoare post-ianuarie 2009. Pe acest fond, dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat a urcat la 11,2 la sută, de la 10,1 la sută în luna mai, iar ponderea în total a componentei în lei s-a mărit la 71,1 la sută.
În ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au discutat îndelung pattern-ul anticipat al inflaţiei, arătând că acesta este din nou revizuit considerabil în sens ascendent pe termen scurt şi într-o mai mică măsură pe cel de-al doilea segment al orizontului proiecţiei. Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să urce mult mai pronunţat deasupra intervalului ţintei în semestrul II 2021 decât se anticipase anterior, până la 5,6 la sută în decembrie 2021, faţă de 4,1 la sută în prognoza din luna mai, iar, în urma corecţiilor descendente din prima parte a anului viitor, să coboare, dar să şi rămână marginal sub limita de sus a intervalului ţintei, respectiv la 3,4 la sută, peste nivelul de 3,0 la sută din proiecţia precedentă.
Responsabile de înrăutăţirea semnificativă a perspectivei pe termen scurt a inflaţiei continuă să fie şocurile adverse pe partea ofertei, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului, iar resortul lor major îl constituie în actualul context creşterile probabil mult mai consistente consemnate deja în iulie de tarifele/preţurile produselor energetice – gaze naturale, energie electrică şi combustibili. Prezumate a adăuga circa 1 punct procentual la dinamica anuală a inflaţiei încă din prima lună a semestrului II 2021, aceste creşteri sunt de natură să amplifice şi să prelungească impactul inflaţionist tranzitoriu al factorilor pe partea ofertei, au observat membrii Consiliului, dar şi să genereze, ca revers, efecte de bază dezinflaţioniste semnificative în 2022, suplimentar celor asociate scumpirii energiei electrice în luna ianuarie 2021 şi creşterii cotaţiei petrolului din primul semestru al anului curent. Influenţe în dublu sens pe orizonturi diferite de timp, dar similare ca intensitate celor previzionate anterior, sunt aşteptate să vină din trendul ascendent al cotaţiilor internaţionale ale unor materii prime, mai ales agro-alimentare, resimţite prioritar la nivelul inflaţiei de bază.
Balanţa riscurilor induse de factorii pe partea ofertei la adresa perspectivei inflaţiei rămâne totuşi înclinată uşor în sens ascendent, cel puţin pe orizontul apropiat de timp. Au fost evocate blocajele în lanţurile de producţie şi aprovizionare, alături de creşterile cotaţiilor multor materii prime şi ale costului transportului, ce alimentează inflaţia pe plan mondial, precum şi posibila sporire a gradului de transferare în preţuri a costurilor mărite, pe fondul unor pierderi suferite anterior de firme şi al manifestării cererii reprimate, dar şi premisele majorării peste aşteptări a producţiei la unele culturi agricole în anul curent.
O eventuală creştere mai amplă şi repetată a ratei inflaţiei sub impactul materializării unor riscuri în sus ar eroda mai puternic venitul disponibil real al populaţiei, cu implicaţii adverse asupra cererii de consum şi a celei agregate pe un orizont considerabil de timp, au subliniat mai mulţi membri ai Consiliului. În acelaşi timp, însă, inclusiv în contextul excedentului de cerere agregată redeschis deja, aceasta poate spori capacitatea şocurilor pe partea ofertei de a afecta anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu, ceea ce reclamă monitorizarea atentă a tuturor evoluţiilor, au convenit membrii Consiliului.
Totodată, presiunile factorilor fundamentali vor deveni probabil mai pregnant inflaţioniste pe orizontul proiecţiei decât se anticipase anterior, în condiţiile intensificării lor totuşi graduale, au concluzionat membrii Consiliului. Argumentul major l-a constituit perspectiva creşterii excedentului de cerere agregată la cote relativ mai ridicate, deşi într-un ritm ceva mai lent, date fiind redeschiderea lui încă din trimestrul I 2021, precum şi creşterea probabil robustă a economiei în anii următori, doar marginal mai temperată decât cea previzionată anterior, în contextul atragerii de fonduri europene aferente instrumentului Next Generation EU, de natură să contrabalanseze, cel puţin parţial, impactul contracţionist al consolidării bugetare. Pe orizontul relevant pentru politica monetară, presiunile inflaţioniste ale factorilor fundamentali ar putea fi totuşi atenuate de relativa ameliorare, în raport cu perioada pre-pandemie, a structurii cererii agregate – prin creşterea contribuţiei investiţiilor în detrimentul consumului privat, cu implicaţii inclusiv asupra evoluţiei viitoare a PIB potenţial –, precum şi de scăderea mult sub nivelurile pre-pandemice a dinamicii costurilor unitare salariale, pe fondul caracterului încă relaxat al pieţei muncii şi al creşterii ample a productivităţii muncii, au considerat unii membri ai Consiliului.
Uşoare efecte inflaţioniste relativ mai pronunţate decât în evaluările anterioare sunt aşteptate, în schimb, din partea dinamicii preţurilor importurilor non-energie, iar pe segmentul apropiat de timp din anticipaţii inflaţioniste pe termen scurt şi din efecte indirecte ale unor şocuri pe partea ofertei. În aceste condiţii, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat îşi va accelera probabil creşterea în semestrul II 2021, iar, după o mică fluctuaţie, se va stabiliza la nivelul de 3,4 la sută – peste valorile de 2,8 la sută şi 3,1 la sută indicate de prognoza precedentă pentru decembrie 2021, respectiv finele orizontului prognozei.
Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, membrii Consiliului au remarcat că economia va atinge probabil o dinamică considerabil mai înaltă în anul curent decât cea previzionată anterior – în principal datorită evoluţiei din trimestrul I –, iar în 2022, deşi în temperare vizibilă, avansul ei va rămâne robust, în condiţiile unor ritmuri trimestriale doar marginal încetinite faţă de prognoza precedentă, comparabile cu cele din anii pre-pandemie. Evoluţia implică o creştere ceva mai lentă a excedentului de cerere agregată de-a lungul orizontului prognozei, dar pe o traiectorie uşor mai ridicată decât cea anticipată în luna mai, chiar şi în condiţiile unei dinamici a PIB potenţial revizuită, din nou, consistent în sens ascendent.
Totodată, consumul privat se anticipează a fi determinantul principal al creşterii economice din 2021-2022, cu o dinamică mult mai înaltă în anul curent decât cea previzionată în luna mai, atribuibilă, însă, în bună măsură efectului statistic carry-over şi celui generat de manifestarea pe termen scurt a cererii de consum anterior reprimate. Ajustat cu aceste efecte, ritmul anticipat de creştere a consumului privat pe orizontul prognozei este totuşi inferior mediei perioadei 2016-2019, au sesizat membrii Consiliului.
În schimb, în cazul formării brute de capital fix se anticipează o dinamică mult superioară mediei din anii pre-pandemie şi, totodată, sensibil mai ridicată decât cea previzionată în luna mai, cu precădere în 2021, implicând un aport relativ mai mare al componentei la avansul economic, în contextul creşterii mai ample a cheltuielilor publice de investiţii şi al efectului de antrenare exercitat asupra investiţiilor sectorului privat, finanţate şi prin fonduri europene.
La rândul său, exportul net îşi va reduce probabil impactul contracţionist în 2021 şi 2022, însă mult mai modest decât se previzionase în luna mai, în condiţiile dinamizării mai puternice a absorbţiei interne în raport cu cea anticipată în cazul cererii externe, implicând importuri crescute, asociate inclusiv investiţiilor/reformelor finanţate prin programul Next Generation EU şi scumpirii unor mărfuri pe piaţa internaţională. Îngrijorătoare a fost considerată, în acest context, înrăutăţirea perspectivei deficitului de cont curent, anticipat a-şi accentua trendul ascendent ca pondere în PIB în 2021 şi a se corecta doar marginal în 2022, implicând creşterea sa mai pronunţată deasupra standardelor europene pe orizontul proiecţiei, evoluţie de natură să inducă riscuri la adresa inflaţiei, dar şi la adresa sustenabilităţii creşterii economice.
Evoluţia pandemiei şi a măsurilor restrictive asociate generează însă, cel puţin în perspectivă apropiată, incertitudini şi riscuri crescute la adresa actualelor previziuni macroeconomice pe termen mediu, au convenit membrii Consiliului, date fiind reluarea creşterii infectărilor pe plan intern şi încetinirea puternică a ritmului vaccinării, precum şi semnele emergenţei unui nou val pandemic în Europa şi pe alte continente, pe fondul răspândirii rapide a variantei mai contagioase, Delta, a coronavirusului.
O sursă de incertitudini şi riscuri rămâne, de asemenea, conduita politicii fiscale, al cărei grad de restrictivitate e susceptibil de mari schimbări pe orizontul prognozei, fiind dificil de anticipat, în contextul necunoscutelor privind amploarea, viteza şi instrumentele consolidării bugetare prezumate a se realiza gradual pe termen mediu – proces vital pentru stabilitatea economică, inclusiv prin implicaţiile asupra primei de risc suveran şi a costurilor de finanţare, au subliniat unii membri ai Consiliului.
În aceste condiţii, coordonatele apropiatei rectificări bugetare şi, mai ales, conţinutul strategiei de consolidare bugetară prezumată a fi elaborată până în toamnă conform respectivelor recomandări sunt deosebit de importante din perspectiva caracteristicilor pe termen scurt şi mediu ale politicii fiscale, au considerat membrii Consiliului.
Incertitudini mari sunt asociate şi gradului de absorbţie a fondurilor europene alocate României prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, precum şi a celor aferente noului Cadru financiar multianual 2021-2027, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului, evocând amânarea pentru toamna acestui an a aprobării de către CE a Planului naţional de redresare şi rezilienţă, precum şi capacitatea instituţională şi istoricul realizărilor în domeniu ale României.
În aprecierea membrilor Consiliului, contextul analizat justifică menţinerea neschimbată a ratelor dobânzilor reprezentative ale BNR, în condiţiile unui control strict al lichidităţii de pe piaţa monetară. O asemenea calibrare a conduitei politicii monetare vizează asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile în contextul procesului de consolidare fiscală, şi în condiţii de protejare a stabilităţii financiare. S-a considerat, totodată, a fi necesară monitorizarea atentă a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.
În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,25 la sută, concomitent cu păstrarea controlului strict asupra lichidităţii de pe piaţa monetară; totodată, a decis menţinerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 0,75 la sută şi a ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) la 1,75 la sută. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.
