Inversare neaşteptată în procesul de scădere a dobânzilor la lei pe piaţa monetară interbancară: ratele ROBOR pe o săptămână, pe o lună şi la trei luni, care reprezintă repere importante pentru preţul creditelor în moneda naţională, au sărit cu până la un punct procentual, întorcându-se spre 2,5%, adică la nivelurile din toamna anului trecut.
Lichiditatea consistentă de miliarde de lei nu s-a evaporat subit de pe piaţă, iar ratele ROBOR pe scadenţe mai lungi au reacţionat mai puţin.
Creşterea dobânzilor a mers în tandem cu o revenire la fel de neaşteptată a leului, cursul leu/euro coborând în numai două zile de la 4,53 lei pentru un euro înapoi spre pragul de 4,50 lei/euro pe care îl depăşise după şedinţa de politică monetară de la 8 ianuarie. Analiştii aveau în vedere o asemenea direcţie de revenire a leului, însă printr-o mişcare mai degrabă lentă decât atât de rapidă.
ING Bank, unul dintre puţinii jucători de pe piaţa locală care nu ezită să vorbească pe şleau despre „intervenţii valutare“ ale BNR, crede că moneda naţională a fost „ajutată“ de banca centrală, „aşa cum sugerează şi volumele semnificative tranzacţionate înaintea publicării cursului de referinţă al BNR“. Cu toate bobârnacele primite sistematic de la guvernatorul Mugur Isărescu în diverse intervenţii publice ale acestuia, analiştii ING se încăpăţânează să facă socoteli pentru a surprinde mişcările BNR pe piaţa valutară.
Aşadar ieri paritatea s-a întors la cursul oficial pe pragul de 4,50 lei/euro, iar dobânzile ROBOR au urcat până la circa 2,5%, semnalizând o extragere de lichiditate în lei prin vânzări de valută.
Tabloul nu poate fi privit decât prin prisma unei săptămâni grele pentru o serie de mari pieţe emergente ale lumii de pe continente diferite, în care banca centrală a Turciei s-a simţit nevoită să reacţioneze extrem de agresiv prin majorarea puternică a dobânzii-cheie pentru a propti lira, iar colegele din India şi Africa de Sud au recurs la decizii similare, dar de amplitudine mult mai mică, pentru a-şi proteja monedele de efectele hemoragiei de capital.
Situaţia este incertă, sentimentul de pe pieţele financiare internaţionale oscilând în căutarea unei direcţii. Băncile centrale din ţări emergente sunt prinse în colţ pentru că pe de-o parte sunt presate să ridice dobânzile pentru a contracara presiunile de depreciere a monedelor naţionale, iar pe de alta o asemenea reacţie nu face decât să lovească în potenţialul de creştere economică, intrându-se astfel într-un cerc vicios greu de spart ulterior.
Rămâne de văzut care alte bănci centrale din lumea emergentă vor alege calea majorării dobânzilor, un asemenea joc favorizându-i pe jucătorii occidentali care câştigă de două ori – din dobândă şi din aprecierea monedelor locale.
Curentul de depreciere a monedelor a atins şi Europa Centrală şi de Est, forintul, zlotul şi rubla resimţind retragerile investitorilor străini de pe pieţele titlurilor de stat.
Gyorgy Matolcsy, guvernatorul băncii Ungariei, a subliniat miercuri că situaţia Ungariei este diferită de cea a Turciei şi că procesul de reducere a dobânzii-cheie poate continua.
Marţea viitoare urmează să răspundă şi BNR la întrebarea dacă relaxarea monetară poate merge mai departe şi prin care canal – dobândă sau/şi rezerve minime obligatorii. Oficialii Băncii Naţionale au indicat recent că deciziile de politică monetară au în vedere în primul rând realităţile economiei locale (adică slăbiciunea consumului, declinul creditării în ansamblu), dar nu poate face abstracţie nici de mişcările vecinilor, având în vedere sensibilitatea fluxurilor de capital.
Dacă după şedinţa de politică monetară din 8 ianuarie guvernatorul lista o seamă de motive pentru reducerea rezervelor minime obligatorii, rămâne de văzut dacă noul context extern va susţine aceeaşi orientare.
În acelaşi timp, piaţa aşteaptă un eventual semnal de la BNR în privinţa recalibrării coridorului de dobândă din jurul ratei-cheie, care stabileşte automat nivelul dobânzii la facilitatea de depozit, respectiv la facilitatea de credit. Coridorul este simetric şi a fost îngustat ultima dată în luna mai a anului trecut de la 4 la 3 puncte procentuale. Însă la acel moment dobânda de politică monetară era de 5,25% pe an, iar în prezent a ajuns la 3,75% pe an.
Viceguvernatorul BNR Cristian Popa spunea în urmă cu două săptămâni la Viena că adaptarea coridorului de dobândă la noul context de piaţă este o temă de gândire şi că va urma o ajustare, însă aceasta nu reprezintă o urgenţă. „Sigur că una este când aplici coridorul la o dobândă de 5% şi alta când te-ai dus în jos. Ne gândim la o ajustare, însă nu cred că este urgent să luăm o decizie.“
Dobânda la facilitatea de depozit oferită de BNR şi care a redevenit un reper puternic pentru piaţă de când băncile comerciale nu se mai află în poziţia de debitor net faţă de banca centrală se situează la 0,75%.
Analiştii ING Bank iau în calcul îngheţarea dobânzii la facilitatea de depozit.
Piaţa a exersat deja de câteva ori până acum episoade de retragere rapidă a capitalului străin din titlurile de stat, ponderea importantă a deţinerilor străine reprezentând o sursă de vulnerabilitate.
La sfârşitul lunii octombrie 2013 străinii deţineau titluri de stat în lei şi euro emise pe piaţa locală în valoare de 6 mld. euro. Potrivit datelor Ministerului Finanţelor, această deţinere reprezenta puţin mai mult de 24% din totalul emisiunilor aflate în circulaţie pe piaţă.
Curbele de randamente au preluat ieri tensiunea de la nivelul ratelor de dobândă ROBOR, resimţind operaţiuni de vânzare din partea investitorilor străini. Mişcări similare s-au văzut şi pe pieţele din Polonia şi Ungaria, dar nu şi în Cehia, unde titlurile de stat sunt deţinute în majoritate de investitori locali.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 31.01.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
