Fondurile de pensii private facultative (pilonul III) au reuşitcu greu să treacă pragul de 200.000 de participanţi, deşi acum treiani, când primele fonduri se lansau pe piaţă, estimărileadministratorilor erau mult mai optimiste, unele indicând chiaratragerea a jumătate de milion de clienţi la doi-trei ani de lalansare.
La sfârşitul lunii iunie numărul românilor care contribuie la unfond de pensii facultative era de peste 201.900, în creştere cu32.300 de persoane faţă de iunie 2009, potrivit datelor Comisiei deSupraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). De ce crescatât de greu fondurile?
"Explicaţia este simplă: atunci când s-au lansat aceste fonduri,toţi administratorii mizau pe piaţa corporate. Pensiile facultativeau fost gândite ca un produs pentru angajatori, dar odată cuvenirea crizei piaţa corporate a dispărut şi a rămas numairetailul. Una este atunci când un agent îţi aduce o firmă cu celpuţin o sută de angajaţi şi alta este când aduce un singur client",afirmă Radu Crăciun, directorul de investiţii al EurekoPensii.
În plus, spune Crăciun, costurile administratorilor sunt mult maimari pe piaţa de retail decât pe cea corporate. În prezent, circajumătate din clienţii fondurilor au contribuţiile plătite de cătreangajatori. Valoarea contribuţiilor este limitată la 15% dinvenitul lunar al participantului.
Fondurile de pensii facultative funcţionează deja de mulţi ani înstatele dezvoltate, pentru suplimentarea veniturilor de dupăpensionare.
Alternative la aceste fonduri pot fi depozitele bancare sauasigurările de viaţă cu anuităţi, însă fiecare din aceste forme deeconomisire are avantaje şi dezavantaje. De exemplu, pensiilefacultative sunt deductibile fiscal în limita a 400 de euro pe anatât pentru angajat, cât şi pentru angajator, în timp ce primeleplătite pentru asigurările de viaţă nu beneficiază dedeductibilităţi.
În schimb, la asigurările de viaţă clientul este cel carestabileşte momentul în care vrea să aibă acces la bani, în timp cela sumele acumulate în fondurile de pensii facultative clienţii nuau acces decât după vârsta de 60 de ani.
În unele ţări funcţionează aşa-numitul sistem de "vesting", careajută companiile la fidelizarea angajaţilor. Vestingul presupunefaptul că angajatul are dreptul la sumele acumulate în fondul săude pensie, plătite de angajator, doar dacă petrece o anumităperioadă în companie, stabilită de comun acord cu angajatorul. Dacăpleacă mai devreme de termenul stabilit, pierde o parte din sumaacumulată. În România vestingul nu este prevăzut de legislaţiapensiilor private.
"Este o problemă faptul că nu există vesting. Totuşi, fidelizareaangajaţilor se poate face, deoarece dacă pleci de la un angajatorcare îţi plăteşte contribuţii la un fond de pensii la unul care nuîţi plăteşte, pierzi un beneficiu", susţine Radu Crăciun.
El estimează că până la finalul anului fondurile facultative voravea maximum 220.000 de participanţi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
