Un sfert de secol pe piaţa valutară. Unde au fost şi unde au ajuns. Ce poziţii ocupă cei care au lucrat în trezoreriile băncilor

25 feb 2016 Autor: Claudia Medrega

Bancheri care au intrat pentru prima dată într-o cameră de dealing în urmă cu 15-20 de ani ocupă astăzi poziţii de conducere în cadrul celor mai importante bănci comerciale din piaţă sau au ajuns la BNR sau la Ministerul Finanţelor.

Victor Andrei, Sergiu Ma­nea, Claudiu Cercel, Enache Jiru, Marius Stoica, Paul Pro­dan, Florin Dănescu, Dan Sandu, Cornel Stănescu, Lu­miniţa Runcan sunt câţiva dintre bancherii care au pornit în anii 1990 din trezorerii.

Motiv de îngrijorare şi ten­siune pentru cei care au un îm­prumut în valută, galopul cursului de schimb e sursa de adrenalină pură pentru dealeri. Iar opera­ţiunile pe care le fac se pot traduce pentru bancheri în câştiguri cu multe zerouri, dar şi în pierderi de sute de mii de euro într-o singură zi.

Victor Andrei, bancherul care a lucrat timp de peste un deceniu pentru americanii de la Citibank în perioada 1996 - 2007, a devenit director al Di­recţiei operaţiuni de piaţă din Banca Naţională, întărind braţul prin care banca centrală injec­tează lichiditate în piaţă sau cu care ajută leul în momente de presiune.

El a ajuns să conducă astfel o zonă crucială din BNR mai ales în perioade de tensiuni financiare în care implicarea băncii centrale pe pieţele fi­nan­ciare poate fi decisivă. Prin Di­recţia operaţiuni de piaţă BNR face injecţiile săptămânale de li­chiditate de pe piaţa inter­ban­cară prin operaţiuni repo, auto­rizează accesul băncilor la facilitatea de credit pe o zi, poate modera fluctuaţiile cursu­lui de schimb leu/euro, se ocupă de plasamentele BNR în cadrul activităţii de management al re­zervelor valutare şi adminis­trează licitaţiile de titluri de stat ale Ministerului Finanţelor. El a revenit în BNR - acolo unde şi-a început cariera bancară în 1992, mai întâi în zona de IT, iar apoi ca dealer.

Actor pe scena dealing-ului a fost la începuturile carierei şi Sergiu Manea, cel care a preluat anul trecut conducerea executivă a BCR, cea mai mare bancă românească. Sergiu Manea, un bancher tânăr, om de trezorerie, specialist în pieţe financiare, a trecut pe la BRD, ING, Citi, ABN Amro şi UniCredit/Banca Austria.

La rândul lui, Claudiu Cercel, director general adjunct – Pieţe Financiare la BRD-SocGen, a doua bancă din piaţă după active, lucrează în instituţia de credit cu acţionariat francez din 1993, ocupând pe rând funcţiile de ofiţer trezorerie, analist tehnic FX, trader FX, director adjunct Trezorerie, director  Operaţiuni de Piaţă şi Director Executiv Pieţe Financiare.

Într-un domeniu care pare să fie “rezervat” bărbaţilor a reuşit să se impună Luminiţa Runcan, director general adjunct – Chief Risk Officer la Banca Transilvania, care începea în 1994 să lucreze în trezoreria Băncii Transilvania ca arbitrajist.

Enache Jiru, secretar de stat în Ministerul Finanţelor responsabil cu Trezoreria Statului, a lucrat în perioada mai 1991-mai 1993 ca economist în cadrul BNR pentru ca în perioada februarie 1996-decembrie 1997 să ocupe poziţia de arbitrajist şef. Din 1998 până în iunie 2000 a fost director de trezorerie la BNP Dresdner Bank România.

Un alt bancher care a lucrat la începuturile carierei în dealing este Florin Dănescu, preşedinte executiv Asociaţia Română a băncilor. El a ocupat înainte de numirea în 2011 în funcţia de preşedinte executiv al ARB poziţia de preşedinte executiv al Romanian International Bank (RIB). El venise la RIB în anul 2000, deţinând pe rând funcţiile de chief dealer, trezorier, vicepreşedinte, prim-vicepreşedinte şi apoi preşedinte executiv. Înainte de RIB, el lucrase în Ministerul Finanţelor şi patru ani la Banca Agricolă.

 

Cât erau tranzacţiile valutare în 1991 şi cât sunt în prezent

Activele în valută convertibilă au depăşit rareori valoarea de 500 milioane dolari pe ansamblul sistemului bancar în anul 1991, când economia locală a încercat să-şi regăsească echilibrul, din care numai o parte redusă a putut fi mobilizată de BNR la rezerva valutară a statului, se arată în raportul „Dare de seamă“ cu privire la situaţia monetară şi a creditului în anul 1991. Liviu Popescu

„Mai multe cauze au contribuit convergent la această situaţia: dezechilibrul valutar, ca urmare a diminuării exporturilor şi creşterii importurilor începând cu 1990, regimul valutar dual din 1991, cu un curs oficial supraevaluat al leului, întârzierea finanţării externe programate iniţial, ca urmare a unor determinări de ordin politici“, se arată în raport. Anul 2015 a fost primul an de creştere a tranzacţiilor valutare după anul 2012. Jucătorii de pe piaţa valutară de la Bucureşti, despre care guvernatorul BNR Mugur Isărescu consideră că nu mai este atât de „emoţională“, au efectuat tranzacţii de 1,5 mld. euro în fiecare zi lucrătoare din anul 2015, în creştere cu 70 mil. euro faţă de media zilnică din anul precedent, potrivit celor mai recente date ale BNR.

Banca naţională mai scrie în raportul din anul 1991 că obiectivul declarat al instituţiei, în domeniul valutar, pentru acel an, a fost realizarea convertibilităţii interne, limitate la operaţiunile de cont curent, a monedei naţionale.

„Realizarea practică a convertibilităţii s-a lovit însă de restricţii severe: disproporţiile între preţurile interne şi cele internaţionale, rigidităţile structurale ale economiei naţionale, pronunţatul deficit al balanţei plăţilor curente, absenţa rezervelor valutare care să garanteze stabilitatea cursului valutar.“

BNR împreună cu Guvernul, stabileşte în 1991 atingerea obiectivului declarat, după parcurgerea mai multor trepte: schimbarea parităţii oficiale, începând cu 1 aprilie 1991, de la 35 lei/dolar la 60 lei/dolar; deschiderea pieţei interbancare, ca instrument al pieţei libere, în februarie 1991, iar apoi şi a caselor de schimb valutar; unificarea, la 11 noiembrie 1991, a cursului oficial cu cel al pieţei interbancare.

BNR mai menţionează în documentul din 1991 că pe plan extern, principala şi cea mai acută ameninţare a fost legată de lipsa de fonduri valutare necesare importurilor.

„În condiţiile în care deficitul comercial pe relaţia devize convertibile fusese de 1,8 miliarde dolari în 1990 ñ ceea ce a consumat virtual rezerva valutară a ţării ñ a fost evident că echilibrul extern nu putea fi realizat în 1991 decât în condiţiile unei finanţări adecvate, care să evite colapsul economic.“ Ca urmare, încă din a doua parte a anului 1990 s-au desfăşurat negocieri cu Fondul Monetar Internaţional, încheiate cu un aranjament stand-by pentru 12 luni, care a fost semnat în luna aprilie 1991.

Stocul de aur monetar al Băncii Naţionale a crescut în 1991 cu 1,2 tone, ajungând până la 69,9 tone. În prezent, rezerva de aur a BNR însumează 103,7 tone.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.02.2016

 
Cuvinte cheie:
bancheri
, piata valutara
, bnr
, operatiuni
, banca
, curs valutar
, ministerul finantelor
, tranzactii
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide