Dincolo de fobia unora dintre cetateni fata de cladirile prea inalte sau prea colorate, problema urbanismului si a amenajarii teritoriului este cat se poate de serioasa, mai ales acum cand se inregistreaza un boom imobiliar. Presiunea, izvorata aproape in totalitate din partea investitorilor sau a proprietarilor, la care sunt supuse administratiile este din ce in ce mai mare. Acesteia i se adauga si necesitatea adoptarii unei strategii viabile pe termen lung, care sa satisfaca pe cat de mult posibil necesitatile populatiei privind confortul asigurat de piesajul urban.
"Dreptul romanesc prevede principiile generale in domeniul urbanismului si mediului, dar fara a defini conditiile de aplicare", se precizeaza in studiul expertilor, facut in urma colaborarii dintre Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor si partea franceza. Ei dau ca exemplu articolul 41 din Constitutie, unde la primul alineat se mentioneaza ca "dreptul la proprietate, ca si creantele asupra statului, sunt garantate".
La alineatul al saselea insa se precizeaza doar ca "dreptul la proprietate include respectarea obligatiilor legate de protectia mediului, a bunei vecinatati, ca si respectarea altor obligatii care, potrivit legii sau cutumei, se impun proprietarului".
De aici pleaca baza juridica a interventiilor institutiilor publice in cazurile in care proprietatea cuiva devine subiectul unui interes general. Problema cea mai mare in urbanism, dupa cum au declarat si expertii francezi, este pastrarea unui echilibru intre dreptul de proprietate al fiecarui individ si interesele comunitatii sau ale statului fata de acea proprietate.
Scopul acestui studiu este, dupa cum spune si Jean-Pierre LeBreton, unul dintre autorii lui, profesor de drept public la Universitatea din Versailles, de a "da autoritatilor romane instrumentele necesare schimbarii". Garantarea proprietatii private este unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept.
Cand apare insa interesul colectivitatii sau al statului in legatura cu o anumita proprietate, primele doua trebuie intarite prin reglementarea exacta la nivel legislativ, pentru a evita constructiile aleatorii si incalcarea planurilor de dezvoltare durabila a centrelor urbane.
Daca o definitie simplista a urbanismului ar putea fi "reglementarea folosirii terenurilor", amenajarea teritoriului presupune intotdeauna o viziune de ansamblu. Atat dezvoltarea infrastructurii locale cat si pastrarea unui peisaj urban confortabil depind foarte mult de limitarile si permisibilitatea cadrului legal. Nu este usor nici pentru romani, nici pentru francezi.
"Structurarea aglomerarilor urbane in Franta nu mai poate tine pasul cu evolutia tendintelor demografice", explica Jean-Yves Chapuis, urbanist, vice-presedinte al Rennes Metropole, institutie abilitata cu reglementarea urbanismului la nivelul respectivei regiuni.
In ceea ce priveste apararea peisajului urban al comunitatilor locale, Chapuis da exemplul legislatiei franceze, care permite semnarea unui contract cu drept de preemtiune intre o persoana fizica si administratia locala, care poate achizitiona, preferential un anumit imobil sau un teren, pe care sa il intrebuinteze in folosul comun al membrilor comunitatii. Problema se rezolva insa pe cale amiabila, prin negociere si in perfecta concordanta cu legile in vigoare.
In cazul Romaniei situatia este cu totul alta. Reglementarile din domeniul urbanismului romanesc afecteaza in mod direct proprietatea privata (...), fara a prevedea despagubiri pentru proprietar", se precizeaza in studiu. "Ce este mai problematic este ca deseori nu legea, ci hotarari adoptate de guvern impun restrictii mari", adauga expertii francezi.
Exemplul prezentat este articolul 16 din Regulamentul general de urbanism prin care se instituie servitutea si interzicerea constructiilor pe terenurile rezervate in planurile de amenajare a teritoriului pentru realizarea lucrarilor de utilitate publica. Problema este ca nu se precizeaza nicio limita de timp, nu se mentioneaza necesitatea unui proces de negociere sau de despagubire, ceea ce, atrag atentia expertii, contravine flagrant cu prevederile Conventiei europene.
Impactul asupra mediului, un mister
Dupa cum se subliniaza si in raportul prezentat de partea franceza, unul dintre cele mai importante elemente in punerea la punct a unui peisaj urbanistic conform cu interesele si asteptarile comunitatii este informarea publicului. Nu este suficienta amplasarea unor tablite pe care sa fie prezentate informatiile importante ale unei dezvoltari imobiliare, asa cum se practica in Romania. Noul proprietar ar trebui sa fie obligat sa prezinte planul constructiei tertilor care ar putea fi afectati de lucrurari sau de noul amplasament, fapt care nu este prevazut in mod specific in legislatia de urbanism din Romania.
Evaluarea impactului asupra mediului este un mister dupa legile locale.
Expertii subliniaza cu mirare ca partea legala a problemei impactului asupra mediului a fost rezolvata de legiuitorii nostri prin simpla copiere a unei prevederi, fara a explica detaliat cazurile in care acestea se aplica: "acest text (Legea 137/1995, art.7) nu face de fapt decat sa copieze directiva europeana si nu regasim in alta parte cum este detaliata aceasta obligatie".
O alta problema spinoasa este cea a Planului Urbanistic Zonal (PUZ), a carui necesitate si aplicare sunt incerte.
Francezii spun ca notiunea de PUZ, asa cum este ea definita de lege, are cel putin trei mari lipsuri. Primul este ca nu se precizeaza nicaieri limita de fond, astfel incat nu se specifica nicaieri ca un PUZ nu se poate sustrage de la restrictiile instituite pentru protectia unor monumente istorice, de exemplu.
In plus, legea nu prevede garantii cu privire la procedura, regulile aplicate fiind destul de permisive. Ultima mare problema a legislatiei privind PUZ-ul este, dupa parerea expertilor, faptul ca art. 50 din Legea 350/2001 permite persoanelor private sa aiba initiative de elaborare a documentatiilor de urbanism, ceea ce permite "deschiderea portilor" spre un urbanism privat.
Insa cea mai mare bresa in reglementari este faptul ca PUZ-ul, desi plan inferior fata de Planul Urbanistic General (PUG), se poate substitui de la prevederile PUG-ului.
Politia de urbanism
Partea buna este ca, in comparatie cu pachetul legislativ de urbanism francez, dreptul urban romanesc este unul de tip politist. Altfel spus este foarte detaliat in a preveni anumite incalcari ale prevederilor sale insa nu contine elemente care sa influenteze in mod constructiv dinamica dezvoltarii piesajului urban.
"Dreptul urban romanesc (...) se intereseaza putin de toate aspectele dinamice ale morfologiei urbane si de procesele care afecteaza utilizarea terenurilor, extinderea urbana, reinnoirea urbana sau reabilitarea cartierelor cu cladiri vechi", se mentioneaza in raportul de audit.
In final, dupa cum concluzioneaza si francezii, este nevoie de o vointa politica mai vizibila si mai constructiva in "desenarea" orasului pe viitor. "Diversitatea sociala nu este doar spatiala. Garantarea accesului la educatie, la sanatate si la cultura, in cadrul unei mobilitati crescute, este la fel de importanta ca si politica de habitat. In acest moment trebuie sa intervina politicul".
Ce probleme sunt in legile privind urbanismul
Dreptul romanesc privind urbanismul prevede principiile generale in domeniul urbanismului si mediului, dar fara a defini conditiile de aplicare.
La aliniatul al saselea insa se precizeaza doar ca "dreptul la proprietate include respectul obligatiilor legate de protectia mediului, a bunei vecinatati, ca si respectul altor obligatii care, potrivit legii sau cutumei, se impun proprietarului". De aici pleaca baza juridica a interventiilor institutiilor publice in cazurile in care proprietatea cuiva devine subiectul unui interes general.
Problema cea mai mare in urbanism, potrivit unui studiu facut de experti francezi, este pastrarea unui echilibru intre dreptul de proprietate al fiecarui individ si interesele comunitati sau ale statului fata de acea proprietate.
"Reglementarile din domeniul urbanismului romanesc afecteaza in mod direct proprietatea privata (...), fara a prevedea despagubiri pentru proprietar", se precizeaza in studiu. "Ce este mai problematic este ca deseori nu legea, ci hotarari adoptate de guvern impun restrictii mari", adauga expertii francezi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
