Inceputul acestui an a adus doua mutatii interesante pe piata cipurilor grafice, poate cea mai dinamica din sectorul componentelor de PC-uri: compania canadiana ATI a depasit pentru prima data compania americana Nvidia la numarul de cip-uri video vandute, iar producatorul francez Hercules a renuntat la producerea de placi video sub sigla aceleiasi ATI. Amandoua anunturile nu sunt decat stiri de pe frontul unui razboi care se poarta de mai multi ani, un razboi care a facut destule victime printre companiile concurente si care a fericit sau a nefericit userii din lumea intreaga.
Nascuti in zodia Voodoo
Razboiul a inceput undeva la jumatatea deceniului trecut, pe o piata a evident mai democratica, unde activau o sumedenie de furnizori de solutii grafice - ATI, S3, Trident, Tseng Labs, Number Nine, Cirrus Logic, 3dfx si 3Dlabs. Dintre acestia s-a remarcat 3dfx, care, cu placile grafice din gama Voodoo a permis creatorilor de jocuri si de programe grafice sa se dezlantuie, iar personajelor animate sa depaseasca stadiul de gramezi informe de pixeli (e totusi la fel de adevarat ca o calitate sporita a graficii nu inseamna de cele mai multe ori si cresterea feeling-ului si a placerii de a juca). Democratia s-a spulberat usor si, dupa un inceput ceva mai ezitant, Nvidia a purces la ocuparea pietei. Solutiile oferite de 3dfx nu s-au remarcat decat prin dimensiunile fizice din ce in ce mai mari (ultima placa Voodoo avea patru procesoare grafice si avea nevoie de alimentare speciala) astfel incat mai sprintenele Riva TNT ale Nvidia au mers la inima jucatorilor. Ulterior, dupa ce a preluat 3dfx, Nvidia s-a instalat linistita la sefia pietei prin gama de placi video GeForce 2, 3 si 4, astfel incat o oferta publica de actiuni ale companiei din 1998 a facut ca un umil receptioner de hotel din SUA sa-si permita rapid un Porsche Boxster.
Outsiderul victorios
In toata aceasta perioada ATI nu a facut altceva decat sa reziste; a lansat gama de placi video Radeon, din care primele generatii nu au reprezentat decat alternativa ieftina. O prima zvacnire a reprezentat-o Radeon 8500, aparut in 2001, care furniza performate superioare GeForce 3, liderul de la acea vreme a gamei Nvidia, dar care a suferit din cauza lipsei unor drivere eficiente (driver - software ce permite integrarea dispozitivului grafic in sistemul de operare, asigurand compatibilitatea si cu aplicatiile rulate). Marea lovitura a venit in vara anului 2002, cand a aparut Radeon 9700. Placa era pur si simplu mai buna decat solutiile Nvidia, mai rapida, mai puternica si in plus era prima placa care "stia" interfata DirectX 9 a celor de la Microsoft. Raspunsul Nvidia a fost gama GeForce FX, lansata dupa o lunga asteptare, bine dozata din marketing - un site ce numara zilele ce au mai ramas sub intrebarea "Are you ready?", specificatii care de care mai minunate "scapate" pe net. Nu mica a fost furia fanilor imediat dupa prezentarea oficiala a varfului de gama FX 5800, pentru ca placa nu s-a dovedit mult mai performanta, in unele teste fiind chiar intrecuta de Radeon 9700. In plus dispunea de un sistem de racire extrem de voluminos si de zgomotos, astfel ca in numai 24 de ore de la lansare pe Internet aparusera tot soiul de propuneri privind viitorul lui FX 5800 - folosit ca uscator de par de exemplu.
Sufixe video
Gafele trecutului au fost reparate, in prezent, atat de ATI, in materie de drivere, cat si de Nvidia in ceea ce priveste performanta solutiilor oferite. Piata utilizatorilor entuziasti este acum ferm impartita in sustinatori fideli ai celor doua companii. Palidele incercari de a accede pe piata placilor video ale companiilor SiS din Taiwan, prin procesorul grafic Xabre, sau Matrox cu Parhelia, un procesor lansat cu mare tam-tam, dar care s-a dovedit a nu fi atat de preformant, nu au facut decat sa consfinteasca rolul de regi al Nvidia si ATI intr-o imparatie fara curteni, dar cu numerosi supusi. Fiecarei lansari a unui nou produs de catre una din parti i se raspunde rapid cu o contralovitura din partea celeilalte. Produsele sunt denumite destul de apropiat (Radeonului 9200, cel mai slab din gama ATI ii corespunde Nvidia FX 5200, Radeon 9600 face pereche cu FX 5600 iar varfurile de gama sunt ATI Radeon 9800, unde Nvidia raspunde cu FX 5950 (dupa esecul FX 5800). Nici aici cei doi n-au ezitat sa-si puna ceva piedici. Pentru diferentieri intre placile video se folosesc o serie de sufixe - Ultra, SE sau XT in cazul Nvidia si Pro, SE si XT in cazul ATI. Ultra si Pro desemneaza varfurile de gama, iar SE (second edition) sunt placi ceva mai putin performante decat cele originale. In cazul XT apare o problema, pentru ca ATI le vede ca placi cu "eXTtra performance", in timp ce la Nvidia sufixul desemneaza placi cu performante mai reduse. Confuzia este numai a cumparatorului....
Salata cu ceapa nebuna
Un rol important in disputele dintre fanii celor doi giganti il are o companie de origine finlandeza, cu numai 30 de angajati dar cu impact mare pe piata - Futuremark, fosta MadOnion (Ceapa Nebuna). Futuremark este furnizoarea seriei de benchmarkuri 3Dmark, menite sa masoare performanta placilor grafice. Dintre acestea 3Dmark 2001 a fost o piesa de referinta, folosita si in prezent cu destul entuziasm. Dar anul trecut compania a oferit 3Dmark 03, un test care incerca sa masoare forta bruta a sistemului video, si care, intr-un mod subtil, avantaja placile ATI. Aceasta dupa ce Nvidia a renuntat sa mai colaboreze cu Futuremark la programul de dezvoltare a testelor. O serie de optimizari ale driverelor Nvidia, menite sa sporeasca artificial performanta si sa asigure un puctaj mai bun, descoperite de cei de la Futuremark, au generat un razboi al comunicatelor intre cele doua companii, ATI au pus si ei paie pe foc, desi nu sunt straini de astfel de optimizari, comunitatea fanilor din cele doua tabere a ridicat stindardele si s-au inclestat in dispute pe net, astfel incat la finele anului trecut toata lumea iesise sifonata din toata aceasta afacere. In final, lucrurile s-au mai calmat, dar 3Dmark 03 nu mai este folosit in teste decat de un numar redus de publicatii si site-uri de specialitate, fiindu-i pusa la indoiala credibilitatea.
Un procesor grafic nu-i jucarie, pentru ca poate ajunge sa aiba un numar dublu de tranzistori fata de un procesor de sistem, iar instructiunile pe care trebuie sa le execute solicita resurse importante. Placile video de top ale momentului sunt intr-adevar ultraperformante, dar degaja o mare cantitate de caldura, necesita conexiuni dedicate de alimentare cu energie si sunt si destul de scumpe. Personal, mi se pare ca in prezent cele atat Nvidia cat si ATI sunt intr-un moment de impas tehnologic, cand s-au atins unele limite ale siliciului pe care il prelucreaza.
dorin.oancea@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
