Cateva ore mai tarziu, John Thain, directorul executiv al Merril Lynch, urca pe o scena din Manhattan pentru a anunta angajatii firmei de brokeraj decizia de a vinde compania aflata in dificultate catre Bank of America.
Desi cei doi au jucat un rol important in cadrul cataclismului care a remodelat piata financiara si care ameninta sa arunce economia americana in recesiune, companiile lor nu sunt singurele lovite de criza. Si asta pentru ca ceea ce a inceput cu o prabusire a preturilor locuintelor a escaladat prin aproape o inghetare a segmentului de creditare si printr-o prabusire a pietelor de capital, generand neincredere in ceea ce priveste capacitatea celei mai mari economii a lumi de a rezista in fata pericolului recesiunii.
Numai in ultimele sase luni, guvernul american a mobilizat sute de miliarde de dolari din banii contribuabililor in incercarea de a reduce impactul crizei asupra Wall Street-ului, dar si asupra creditorilor Freddie Mac si Fannie Mae si a asiguratorului American International Group (AIG). Pe 19 septembrie, administratia prezidentiala a facut un pas fara precedent, propunand cumpararea cu bani publici de active greu tranzactionabile, legate de piata creditelor ipotecare.
Lehman a cerut autoritatilor timp de cateva luni sa adopte o pozitie similara si in ceea ce priveste problemele bancii de investitii. A fost insa in zadar. De cealalta parte, Merrill a reusit sa ramana in picioare pana a gasit un cumparator, reusind astfel sa se numere printre beneficiarii planului anuntat de administratia prezidentiala.
Thain si Fuld au adoptat strategii diferite pe intreg parcursul anului trecut, ceea ce a avut urmari diferite asupra angajatilor si actionarilor celor doua companii. La fel de adevarat este insa faptul ca o devansare a declansarii planului de salvare elaborat de guvernul federal ar fi tinut in viata Lehman.
Un executiv retras si lucrand aproape mecanic, Thain a abordat soarta Merrill la fel ca un tehnocrat, analizand la rece variantele pe care le avea si hotarand vanzarea companiei inainte de o inrautatire a situatiei. Fuld, un lider combativ si dedicat companiei, s-a luptat sa mentina banca de investitii pe linia de plutire pana cand, in final, aceasta a fost trantita la pamant de rafalele crizei.
"Suntem cu totii prizonierii a ceea ce am fost. Cu cat esti mai atasat de un loc, cu atat esti mai putin dispus sa-i schimbi radical structura", a declarat James Cox, profesor la Duke University. "Cand Thain a preluat controlul asupra Merrill, a inceput sa se miste rapid pentru a lasa problemele in urma sa", a adaugat el.
"In schimb, Fuld a ajutat la construirea Lehman. Si-a petrecut intreaga cariera aici si a contribuit la derularea operatiunilor care au provocat atatea probleme companiei. Este aproape imposibil ca din aceasta postura sa accepti sa-si reconceptualizezi intreaga viata si intreaga cariera si sa ajuti la disparitia companiei la constructia careia ai contribuit", a mentionat Cox.
In afara de faptul ca operau pe aceeasi piata, Fuld si Thain par sa aiba foarte putine in comun. Fuld este un trader clasic de pe Wall Street, asumandu-si riscuri imense si asteptand profituri pe masura. Absolvent al Colorado University, acesta si-a inceput cariera de jos, ajungand treptat de pe platforma de tranzactionare pana in varful ierarhiei.
Thain este extrem de prietenos si pare sa-si manifeste mai degraba prin gesturi decat prin cuvinte rolul de director executiv. Absolvent al Massachusetts Institute of Technology, acesta si-a petrecut aproape intreaga cariera in cadrul Goldman Sachs si al Bursei de Valori din New York inainte sa-i propuna consiliul de conducere al Merrill preluarea conducerii unei companii aflate in plina criza.
In final tehnocratul a adus Merrill pe un teren sigur, chiar daca pretul platit a fost independenta companiei. Atitudinea de sfidare si independenta - care a marcat puternic mandatul lui Fuld la carma Lehman si care a facut din acesta unul dintre cei mai admirati executivi de pe Wall Street - i-a servit foarte putin in momentul in care, la fel ca multi altii, a subestimat severitatea crizei financiare.
"Toti jucatorii de pe Wall Street navigheaza in acest moment in ape necunoscute", a declarat Jeffrey Sonnenfeld, profesor la Yale School of Management. "Nimeni nu si-a imaginat ca se va ajunge intr-o situatie atat de grava si nici acum nu este foarte sigur care au fost deciziile bune si care au fost cele gresite", a adaugat el.
In octombrie 2007, fostul director executiv al Merrill, Stanley O'Neal, a fost fortat sa demisioneze dupa ce firma de brokeraj anuntase pierderi de 2,3 mld. dolari in trimestrul anterior si cauta un partener cu care sa fuzioneze. Doua saptamani mai tarziu, consiliul de conducere al Merrill anunta angajarea lui Thain.
In acel moment, Thain declara apropiatilor ca a acceptat slujba pentru a reinvia timpurile in care Merrill, Goldman Sachs si Morgan Stanley dominau piata de investitii bancare. Nevoile imediate ale firmei de brokeraj erau insa mai banale: strangerea de fonduri pentru finantarea operatiunilor. Chiar inainte de sosirea lui Thain, executivii bancii de investitii ajunsesera la concluzia ca pentru a supravietui compania avea nevoie de o operatiune de strangere de capital.
Thain a argumentat investitorilor ca nu el este cel care a creat problemele Merrill, ba din contra este cel care doreste sa rezolve aceste probleme. La sfarsitul lunii decembrie acesta anunta ca operatiunea de strangere de lichiditate fusese un succes, iar suma se ridica la 6,2 mld. dolari.
Cateva saptamani mai tarziu, compania reusea sa stranga inca 6,6 mld. dolari. In ciuda pierderilor uriase inregistrate si in trimestrele urmatoare, Thain a tinut tot timpul sa asigure investitorii Merrill Lynch ca firma se afla pe drumul cel bun si ca isi va reveni in scurt timp.
In timp ce Merrill se lupta cu problemele financiare, Lehman parea ca se afla intr-o forma mult mai buna. La inceputul acestui an, Fuld - care si-a inceput cariera in cadrul bancii de investitii in urma cu 42 de ani si care conducea compania din 1994 - nu parea foarte ingrijorat, in conditiile in care Lehman inregistrase rezultate surprinzator de bune in cele doua trimestre anterioare.
Investitorii renuntau la titlurile bursiere ale companiei, insa Fuld vedea aceasta miscare ca pe oportunitate de a acorda mai multe actiuni angajatilor, care ar fi beneficiat de pe urma acestor recompense imediat dupa ce criza s-ar fi stins.
In cele din urma, linistea acestuia pare sa nu fi avut absolut nici o baza reala. Viata pe Wall Street este un razboi permanent. Executivii Lehman par sa se fi simtit extrem de confortabil chiar in plina criza, considerand ca piata instrumentelor financiare legate de ipotecile comerciale - pe care compania avea o expunere puternica - nu va fi afectata de turbulentele care pareau sa se rezume doar la piata rezidentiala.
Anul acesta, in momentul in care directorul financiar al Lehman, Erin Callan, s-a intalnit cu o parte a investitorilor in sediul din Manhattan al companiei, acesta nu a facut decat sa radieze incredere. Pus in fata unei provocari de catre unul dintre actionarii companiei, Callan a ramas insa fara replica.
Intrebarea pusa de actionarul Lehman era de ce banca de investitii nu efectueaza operatiuni de strangere de capital, in conditiile in care rivalele sale faceau deja pasi in acest sens. Executivii Lehman nu considerau insa asta ca fiind o prioritate. Timpul le-a dovedit ca se inselau.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
