La inceputul lunii februarie, Josef Ackermann, directorul executiv al Deutsche Bank AG, a crezut ca a gasit solutia pentru a asigura viitorul celei mai mari banci din Germania, si anume sa-si uneasca fortele cu Citigroup Inc., devenind efectiv divizia europeana a celei mai mari institutii de servicii financiare din lume, comenteaza Wall Street Journal Europe.
Deutsche nu este destul de mare pentru a putea rivaliza cu succes cu titani americani ca Citigroup si compania creata in urma viitoarei combinatii dintre JP Morgan Chase & Co. si Bank One Corp., a sustinut Ackermann in fata principalilor membri ai consiliului de conducere al bancii. Membrii boardului, insa, nu puteau accepta ideea ca singura banca germana cu greutate pe plan international sa ajunga pe maini straine.
Trei luni mai tarziu, Ackermann analiza o alta posibilitate, aceea de a achizitiona divizia de retail-bank a companiei germane de servicii postale Deutsche Post AG. Ideea era pe placul cancelarului german Gerhard Schroder pentru ca astfel ar fi putut lua nastere "o campioana nationala" in sectorul bancar, o institutie germana destul de puternica pentru a concura cu cele mai mari astfel de entitati din intreaga lume. De data aceasta, Ackermann si oficialii diviziilor americana si internationale au fost cei care au ridicat obiectii, sustinand ca incorporarea diviziilor de banking ale companiei postale in cadrul operatiunilor Deutsche ar fi un proces dificil.
Nici una dintre variante nu s-a concretizat, Ackermann si Deutsche continuand sa se afle in impas deocamdata.
Dilema europenilor
Opiniile extrem de diferite privitoare la viitorul Deutsche Bank ilustreaza dilema ce apare in fata multor banci europene in competitia lor cu uriasele banci americane cu o capitalizare si castiguri imense. Banci ca Citigroup, JP Morgan si Bank of America se folosesc de marimea pe care o au pentru a face pariuri foarte mari, pentru a patrunde pe noi piete si a constitui pachete de servicii.
In ciuda faptului ca bancherii stiu ca marimea conteaza, multi politicieni considera intrarea unei banci locale in proprietatea unor institutii straine drept o instanta de vanzare a identitatii nationale si o amenintare pentru contractantii interni de credite. "Avem nevoie de cel putin o institutie privata care poate actiona pe plan global din Germania si concura cu succes cu bancile americane si asiatice," declara cancelarul german luna trecuta. "Avem nevoie de acest lucru pentru a ne putea indeplini rolul de cea mai puternica tara a Europei din punct de vedere economic".
Dezbaterea in jurul viitorului Deutsche Bank este unul din cateva cazuri recente inregistrate in Europa, in care nevoia companiilor de eficienta sporita si marime pentru a putea concura pe plan global intra in conflict cu temerile legate de pierderea locurilor de munca si a unor industrii, exprimate pe plan national. Incercand sa creeze o campioana nationala in sectorul farmaceutic, guvernul francez a exercitat recent presiuni asupra companiei franco-germane Aventis SA pentru ca aceasta sa accepte o preluare de catre Sanofi-Snthelabo SA cu sediul in Paris, opunandu-se unei legaturi preferate de Aventis cu compania elvetiana Novartis AG. Guvernul francez a blocat si un plan de restructurare ce viza grupul Alstom SA in cadrul caruia compania germana Siemens AG ar fi urmat sa achizioneze un pachet de actiuni.
In afara de competitia venita din partea companiilor americane, un alt motiv ce ar sustine fuziunile cross-border ar fi procesul din ce in ce mai avansat de integrare economica in Europa. Tranzactiile din sectorul bancar sunt insa putine. Majoritatea bancilor europene raman legate de pietele locale in ciuda posibilitatilor de extindere si reducere de costuri pe care le-ar avea prin combinarea operatiunilor cu cele ale unor companii de pe alte piete.
Marime si ambitii
In cazul Deutsche Bank, Ackermann doreste sa incheie o tranzactie in anul urmator, conform unor surse apropiate acestuia. Ackermann a refuzat sa fie intervievat. In ultimele sase luni, acesta, in varsta de 56 de ani, a fost anchetat penal in Dusseldorf cu privire la unele prime pe care le-a aprobat ca director al Mannesmann in momentul in care gigantul din domeniul telecomunicatiilor a fost achizitionat de Vodafone PLC din Marea Britanie cu patru ani in urma.
Cum are toate sansele sa fie achitat, Ackermann si-a petrecut timpul citind rapoarte interne privitoare la avantajele unor posibile tranzactii cu anumite banci americane si europene. Printre scenarii se numara o fuziune cu Credit Suisse Group din Elvetia si cu banci britanice ce se concentreaza pe clienti, cum ar fi Barclay PLC.
Insa, s-ar putea ca nici macar o fuziune dintre Deutsche Bank si o rivala de talie similara sa nu fie de ajuns pentru ca Deutsche sa ajunga la marimea considerata necesara pentru ca aceasta sa poata concura pe plan global. In urma unei astfel de tranzactii ar lua nastere o banca cu o valoare estimata la aproximativ 80 miliarde de euro la bursa, cu mult mai mica decat cea a Citigroup, ce se ridica la 240 miliarde de dolari, sau chiar decat a HSBC PLC din Marea Britanie, cea mai mare banca europeana din punct de vedere al valorii de piata, de 130 miliarde de euro.
Deutsche Bank are ambitii de extindere globala inca de pe vremea predecesorului lui Ackermann, Rolf Breuer, ce a cumparat Bankers Trust Corp. din Statele Unite in 1999 si a angajat bancheri de la banci rivale cum ar fi Merrill Lynch & Co.
Planuri nefinalizate
Cu doi ani in urma, Ackermann, elvetian de origine, a preluat conducerea. Ca si Breuer, era hotarat sa concureze pe piata londoneza si pe Wall Street in domeniul operatiunilor bancare de investitii. Temandu-se ca Deutsche Bank nu este destul de mare pentru a face acest lucru singura, Ackermann a inceput in ultimul an sa analizeze oportunitatile de incheiere a unei mega-fuziuni.
Insa, acest lucru a reaprins vechi tensiuni interne. Unii membri ai boardului vor ca banca sa se concentreze in continuare asupra pietei europene si sa-si pastreze sediul in Germania. Acestia nu ar avea nimic de obiectat impotriva unei fuziuni cu o alta banca europeana pe care ar domina-o.
"Discutiile cu Citigroup nu mi-au placut," spune Margaret Monig-Raane, membra a consiliului, reprezentanta a sindicatului Verdi al sectorului german de servicii.
"Deutsche Bank vrea sa se dezvolte. Foarte bine, dar sa faca acest lucru in primul rand in Europa, prin cooperare si poate prin fuziuni". Aceasta a declarat ca va analiza cu atentie orice fuziune pentru a se asigura ca aceasta nu implica reduceri de locuri de munca sau ii afecteaza pe contractantii germani de credite.
Aceste doua considerente au fost esentiale in iulie 2003 cand cinci oficiali ai Citigroup si Deutsche s-au intrunit la resedinta directorului financiar al Deutsche Bank, Clemens Borsig. Schoder ii spusese presedintelui Citigroup Sanford I. Weill ca nu ar avea nimic de obiectat impotriva unui acord intre Citigroup si Deutsche.
In cadrul reuniunii respective, oficialii Deutsche au spus ca o preluare directa de catre Citigroup nu ar fi aprobata de consiliu, conform unor persoane ce au participat la discutii. Astfel, acestia au sugerat ca cele doua banci sa fuzioneze diviziile de operatiuni bancare globale destinate sectorului corporatist si de investitii sub umbrela unei noi companii in cadrul careia Citigroup ar detine 40%, iar actionarii Deutsche Bank ar avea 60%. Intre timp, divizia mai putin relevanta din punct de vedere politic, de operatiuni bancare cu clienti persoane fizice, a Deutsche ar fi integrata in divizia europeana de operatiuni bancare cu consumatorii a Citigroup.
Planurile nu au ajuns departe. Oficialii Citigroup doreau sa controleze cele doua divizii, si au considerat ca, in plus, raportul 40/60 nu reflecta marimea mai mare a Citigroup. Oficialii Deutsche au inceput sa se teama ca, in conformitate cu legislatia germana, Citigroup ar fi putut fi obligat sa depuna o oferta pentru intreaga banca odata ce ar fi preluat 40% din aceasta. Aceste planuri au fost abandonate.
Ackermann a continuat insa sa fie preocupat de faptul ca marimea Deutsche Bank nu-i permite acesteia sa concureze cu succes pe plan global. Mai ales ca institutia nu dispune de operatiuni cu clientii destul de extinse si cu profituri constante pentru a compensa volatilitatea castigurilor obtinute din tranzactiile cu companiile sau cele cu valori mobiliare.
Desi desfasoara astfel de operatiuni in Europa, Deutsche Bank detine mai putin de 7% din piata germana ce este dominata de mii de institutii de economii si imprumut detinute de autoritatile municipale, denumite Sparkassen. In 2003, divizia europeana de operatiuni bancare cu clientii a Deutsche a avut o contributie de numai 459 milioane de euro la profitul brut de 2,8 miliarde de euro al bancii. In schimb, divizia similara nord-americana a Citigroup a inregistrat castiguri de 6,6 miliarde de dolari, iar aceeasi divizie, pe plan global a raportat un profit net de 9,6 miliarde de dolari pe fondul unor castiguri totale de 17,9 miliarde de dolari.
Lipsa de entuziasm
Catre sfarsitul anului trecut, Ackermann a restabilit contactul cu Citigroup. Oficialii celor doua banci s-a intalnit din nou, iar de data aceasta, s-a luat in discutie o preluare completa a Deutsche Bank. Pentru a-i indupleca pe membrii boardului bancii germane, cele doua parti au decis sa faca din sediul de la Frankfurt al Deutsche sediul european al operatiunilor combinate ale celor doua banci.
Unii dintre bancherii de investitii din Londra ai Deutsche s-au aratat sceptici. "Nu ar fi avut nici un sens pentru ca numarul nostru ar fi crescut in Londra, si nu in Frankfurt", spune unul dintre acesta, remarcand ca Londra este sediul european al Citigroup.
In acelasi timp, si unii dintre oficialii Citigroup manifestau aceeasi lipsa de entuziasm cu privire la o astfel de tranzactie. Acestia considerau ca profiturile Deutsche nu sunt satisfacatoare si ca o operatiune de reducere a costurilor in cadrul acesteia ar fi dificila din cauza legislatiei germane rigide. In plus, acestia credeau ca integrarea operatiunilor de investitii ale celor doua banci ar fi dificila si ar aduce beneficii rivalelor.
Totusi, a fost programata o a treia intrunire, in luna februarie. La inceputul lunii respective, Ackermann a prezentat posibilitatea unei vanzari catre Citigroup membrilor boardului Deutsche. Dar acestia au respins-o.
In ziua urmatoare, Financial Times a publicat un articol referitor la aceste discuti. Citigroup a anulat intrunirea din februarie. La putin timp dupa aceea, Charles Prince, CEO al Citigroup, a declarat ca prioritatile de achizitii ale Citigroup sunt legate de pietele emergente, si nu de Europa.
Pe fondul reactiilor publice negative din Germania fata de posibilitatea incheierii unei tranzactii cu Citigroup i-a determinat pe oficialii cabinetului lui Schroder sa caute modalitati prin care sa faca Deutsche Bank destul de puternica pentru a ramane independenta. La scurt timp, a aparut un potential partener: Postbank, o divizie a Deutsche Post, detinuta de guvern. Cu 11,5 milioane de clienti, majoritatea in Germania, Postbank i-ar asigura Deustche Bank o pozitie de lider pe fragmentata piata germana a operatiunilor bancare cu consumatorii.
Guvernul angajase deja Deutsche Bank si Morgan Stanley pentru a se ocupa de oferta publica initiala de 49% din Postbank catre investitori in luna iulie. Schroder i-a telefonat insa lui Ackermann invitandu-l pe acesta sa lanseze o oferta de preluare a Postbank.
La putin timp dupa aceea, Schroder a declarat in cadrul unei conferinte ca bancile germane trebuie sa fuzioneze. "Nu mai putem amana procesul de consolidare. Trebuie sa avansam in acest an, mai ales in prima jumatate".
Oficialii diviziei de operatiuni bancare de investitii nu s-au impotrivit achizitionarii unei banci germane.
Insa, in momentul in care s-au intrunit pe 11 mai sa discute aceasta achizitie, membrii comitetului executiv al bancii au decis ca Postbank, ale carei filiale se aflau in cadrul oficiilor postale, ar fi dificil de integrat in reteaua de filiale a Deutsche bank. Acestia s-au aratat ingrijorati ca, din cauza dificultatii de a-i reduce costurile, Postbank ar putea afecta profitabilitatea Deutsche. Un studiu intern prezentat comitetului estima ca Postbank valoreaza mai putin de 5 miliarde de euro pentru Deutsche. Directorul executiv al Deutsche Post, Klaus Zumwinkel, insista insa asupra unui pret de 6 miliarde de euro pentru vanzarea in intregime a Postbank.
Telefonandu-i lui Ackermann pe 12 mai, Zumwinkel l-a intrebat pe acesta daca Deutsche Bank va depune o oferta. Ackermann a raspuns ca are nevoie de mai mult timp pentru a decide. In dimineata zilei urmatoare, Zumwinkel a telefonat din nou, spunand ca nu mai este dispus sa vanda divizia catre Deutsche Bank. Acum, Postbank intentioneaza sa-si listeze actiunile la bursa luna viitoare. catalina.apostoiu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
