Raportul agentiei internationale de rating Moody's asupra evolutiei economiei bulgare arata ca progresul dupa colapsul din 1997 a fost totusi limitat, in conditiile unei rate de crestere cumulate de numai 6% in perioada 1998-99 si, probabil, de 4,5% in acest an. Stabilizarea macroeconomica obtinuta in urma introducerii Consiliului Monetar a fost insotita de o crestere puternica a somajului (circa 18-19%an prezent, de la 12% cu un an in urma) si de amplificarea deficitului comercial si de cont curent (la 9%, respectiv 5% din PIB in 1999, fata de excedente sau deficite mici in anii precedenti).
In comparatie cu alte economii in tranzitie, situatia Bulgariei este ingreunata de povara datoriei externe (82% din PIB, comparativ cu o medie de 49% pentru economiile cu ratinguri similare), de declinul mai mare al productiei incepand din 1989 si ritmul mai lent al cresterii exporturilor. Mai mult, aceasta tara inregistreaza cel mai scazut venit pe cap de locuitor din regiune , confruntandu-se in acelasi timp cu un proces accelerat de imbatranire si reducere a populatiei.
Serviciul datoriei externe a Bulgariei va creste in urmatorii doi sau trei ani de la o medie de 900 milioane de dolari pe an, la 1,3 miliarde de dolari, reprezentand scadente ale unor datorii pe termen lung, platile catre creditorii privati (pentru obligatiunile Brady) urmand sa creasca de la 30% din totalul datoriei la aproape 50%. Datoria principala contractata prin obligatiuni Brady va incepe sa ajunga la scadenta in 2001, anul in care expira programul cu FMI. Este posibil sa apara dificultati legate de refinantare in lipsa accelerarii reformelor in directia limitarii deficitului de cont curent si a crearii unui mediu atractiv pentru investorii straini. In prezent exista obstacole majore pentru investitiile straine, chiar in comparatie cu alte economii in tranzitie, in privinta birocratiei, a ineficientei administrative si a incertitudinilor legislative.
Performanta slaba a Bulgariei poate fi explicata in mare masura prin faptul ca restructurarea economiei a fost amanata pana in 1997, iar ulterior s-au facut doar progrese limitate in modernizarea structurii industriale, mai ales pentru ca o buna parte din activele statului (din care aproape 80%, exclusiv infrastructura, au fost vandute pana la sfarsitul anului 1999) au fost cumparate de catre management si salariati, iar legislatia lichidarilor si a falimentului este inadecvata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
