În urmă cu doar un an despre Franţa se spunea că este „omul bolnav al Europei“ în comparaţie cu Germania. În 2012, The Economist descria această ţară ca fiind o bombă cu ceas în sânul Europei, cel mai mare pericol pentru euro. Acum, a doua economie ca mărime din zona euro trece, ca mai toată regiunea, printr-o perioadă de boom, vizibilă şi în industrie. Însă, spre deosebire de încrederea prezentă pe mai toate fronturile în Germania, în cazul Franţei există reţineri.
Din 2009 circa 600 de fabrici s-au închis, ceea ce a dus la pierderea a peste 115.000 de locuri de muncă, iar uzinele noi angajează în general mai puţini oameni decât cele vechi.
Cu energicul Emmanuel Macron la cârmă, Franţa ar trebui să se transforme dintr-o economie letargică într-una suficient de influentă pentru a putea repara sau reforma alături de Germania Europa zdruncinată de populism şi de Brexit. Înainte de a repara Europa, Macron trebuie să-şi repare economia. Revenirea globală, „factorul Macron“ - suflul nou pe care tânărul preşedinte îl aduce ţării sale -, şi reformele parţiale introduse de fostul preşedinte Francois Hollande (scutiri fiscale pentru companii) ajută. Companiile franceze se extind cu investiţii în străinătate, iar preşedintele îi tentează cu vorbe meşteşugite şi bucate alese, la propriu, pe şefii celor mai mari fonduri de investiţii din lume. Şefii a 21 de fonduri de investiţii au participat săptămâna trecută la o cină cu Macron, la palatul Elysee, prilej cu care ei s-au arătat impresionaţi de eforturile acestuia de a reforma Franţa. Ca rezultat, ei ar putea injecta miliarde de dolari în economia franceză, scrie Reuters. Macron ştie să le vorbească pe limba lor. A fost bancher de investiţii, iar platforma sa electorală a avut o puternică tentă pro-business. „Avem nevoie de voi“, a fost mesajul transmis investitorilor de Macron.
Pornit în septembrie 2017, planul de investiţii pentru Europa al preşedintelui CE Jean-Claude Juncker ar trebui să atragă investiţii de 236 de miliarde de euro în UE, dintre care 35 de miliarde de euro în Franţa, unde Banca Europeană pentru Investiţii a aprobat 70 de proiecte de infrastructură şi inovaţie şi 28 de acorduri de finanţare pentru IMM-uri cu bănci şi fonduri intermediare.
Se deschid noi fabrici şi se creează locuri de muncă, notează Financial Times. Se remarcă în mod deosebit construirea unei fabrici de ciment ecologic, din zgură, la Dunkirk, în nordul ţării, într-o zonă în care peisajul este dominat de furnalele ArcelorMittal. Uzina este ridicată de Ecocem, producător de ciment irlandez, şi este a doua astfel de unitate pe care compania o are în Franţa. În ţară se construiesc zeci de fabrici de ciment, care ar trebui să hrănească cu materiale revenirea sectorului construcţiilor, alimentat la rândul său de revenirea din industrie. Economia ia viteză după aproape un deceniu de stagnare. PIB-ul este de aşteptat să crească cu 1,7% anul acesta, faţă de 1,2% în 2016, potrivit estimărilor Bănci Franţei. Cu economia în revenire, cererea pentru ciment a urcat cu 11%, spune Donal O’Riain, fondator al Ecocem. El a investit 37 de milioane de euro în fabrica de la Dunkirk.
„Pe francezi nu i-am văzut niciodată în ultimii 30 de ani mai optimişti ca acum. De obicei, ei văd mai degrabă problemele, însă balanţa înclină altfel acum“, explică investitorul. Cifrele companiei de cercetare Trendeo arată că este pentru prima dată după 2009 când numărul de fabrici nou deschise este mai mare decât cel al unităţilor închise. Falimentele din construcţii s-au diminuat cu 14% din 2016, faţă de o scădere de 14% la nivelul întregului sector industrial. Executivii din servicii şi industrie au raportat condiţii mai bune în octombrie faţă de cele din luna anterioară, arată un sondaj Markit. Institutul naţional de statistică notează că tot mai multe companii reclamă o penurie de forţă de muncă.
Piaţa muncii arată şi ea semne de viaţă. În ultimii doi ani, angajările din industria manufacturieră au depăşit disponibilizările. În septembrie, numărul şomerilor a scăzut cu cel mai accentuat ritm lunar din 2001 încoace.
„Industria franceză vede perspective bune pentru afaceri. Este un semnal bun pentru locurile de muncă şi pentru investiţii şi pentru puterea de revenire a economiei Franţei“, apreciază Philippe Waechter, analist la Natixis.
Din 2009 circa 600 de fabrici s-au închis în Franţa, ducând la pierderea a peste 115.000 de locuri de muncă, iar uzinele noi angajează în general mai puţini oameni decât cele vechi, arată cifrele Trendeo. Rata de aprobare a lui Macron se duce în jos. În septembrie indicatorul a atins un minim.
Regis Duvin, contractor pentru şantierul Ecocem, nu este convins că revenirea va dura. Rata şomajului a rămas peste pragul de 9%, în condiţiile în care media UE este de 7,7%. „O fabrică se deschide aici, dar alta se închide altundeva“, spune el.
Deocamdată, preşedintele îşi respectă promisiunile de reformă. Un proiect susţinut luna trecută de Macron care dă companiilor mai multă certitudine legislativă când concediază angajaţi şi mai mult spaţiu de manevră în negocierea programului şi a condiţiilor de muncă cu uniunile nu a atras o opoziţie deosebită din partea sindicatelor. Săptămâna trecută, parlamentul a sprijinit o lege prin care se retrage taxa pe avere impusă pe orice cu excepţia activelor imobiliare şi a aprobat introducerea unei taxe unice de 30% pe câştigurile de capital şi dividend. De asemenea, Macron a promis că va reduce impozitele impuse companiilor. Rămâne de văzut dacă drumul pe care Macron ghidează Franţa va mulţumi acea treime dintre votanţii francezi frustraţi de globalizare care au votat agenda protecţionistă a partidului xenofob şi eurosceptic al lui Marine le Pen. Franţa ocupă locul trei în clasamentului partenerilor României la exporturi, cu o pondere de 7% din total în prima jumătate a anului.
