Dupa ce in ultimele saptamani indicii bursieri din Europa, Asia si America s-au prabusit, a devenit din ce in ce mai evident ca fenomenul globalizarii investitiilor a contribuit semnificativ la sporirea volatilitatii pietei, scrie International Herald Tribune.
Dar, este volatilitatea pietei cauza reala a situatiei actuale? La prima vedere da. Din moment ce legatura dintre indicii bursieri din tarile cu economii emergente, precum China sau Brazilia, si indicii de pe pietele mature din Statele Unite, Europa si Japonia se intensifica exista tentatia de a considera ca preturile actiunilor vor oscila din ce in ce mai mult. Mai mult, un nou val de investitori din intreaga lume - cel mai probabil neexperimentati si mai putin sofisticati - poate trimite indicii bursieri intr-o cursa de montagne-russe alimentata de isterie.
Insa deocamdata nu asta pare sa fie cauza reala a turbulentelor de pe piata bursiera, considera Jorg Kramer, economistul-sef al Commerzbank din Frankfurt. "Nu cred ca volatilitatea este mai mare decat acum 20 de ani", a declarat Kramer. "Daca facem abstractie de ultimele zile, nu putem spune ca am vazut un grad de volatilitate extrem de ridicat. Mai degraba am asistat la o revenire la niveluri oarecum normale", a adaugat el.
Kramer isi bazeaza concluziile pe indicele de masurare traditional, numit volatilitate implicita. Indicii volatilitatii implicite, precum indicele VIX al Chicago Board Options Exchange, masoara asteptarile investitorilor privind volatilitatea pietei observand valoarea optiunilor de tranzactionare. Cand investitorii estimeaza o crestere a volatilitatii pietei optiunile de a cumpara sau vinde actiuni la pret fix cresc de asemenea.
Indicele VIX se bazeaza pe evolutia indicelui bursier Standard & Poor's 500 si a ajuns la niveluri record in timpul celei de-a doua invazii americane in Irak. Insa, in ultimele decenii, nu a indicat nicio tendinta sustinuta de crestere. De fapt, volatilitatea a fost extrem de scazuta in cea mai mare parte a anilor '90, dar si in 2004, 2005 si 2006.
Pentru Kramer explicatia acestei situatii este simpla: costurile de creditare scazute. "In timpul mandatului lui Greenspan (era ratei dobanzii de 1%), bancile centrale, in special Fed, au furnizat atat de multa lichiditate pe piata, incat investitorii au avut senzatia ca riscurile sunt mult mai mici", spune Kramer.
"Daca exista lichiditate pe piata, iar creditele sunt foarte usor de obtinut, atunci oamenii vad mult mai putine riscuri. Iar cand riscurile sunt scazute, acestia platesc mai putin pentru a-si proteja portofoliile de actiuni si astfel volatilitatea ramane scazuta", argumenteaza economistul.
Ramane totusi problema noilor investitori, adica marile fonduri de investitii guvernamentale - in special cele asiatice - care au inceput sa achizitioneze actiuni la marile banci de pe Wall Street cu niste discounturi semnificative.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
