Sute de protestatari au iesit in strada in Grecia saptamanatrecuta, exprimandu-si opozitia fata de noile masuri de austeritateale guvernului. Situatia trebuia sa fie complet diferita inmomentul in care Grecia, nerabdatoare sa adere mai intai la UniuneaEuropeana si mai apoi la zona euro, s-a angajat sa-si reformezesistemul financiar, scrie The New York Times.
In aprilie 1997, Yannos Papantoniou, la acea vreme ministru definante, isi implora colegii din UE sa tipareasca o parte dinviitoarele bancnote euro in litere grecesti. Theodor Waigel,ministrul german de finante in acel moment, s-a opus, intrebandu-lpe Papantoniou: "Ce va face sa credeti ca veti fi vreodata in zonaeuro?"
Papantoniou, un socialist care a condus Grecia in zona euro, a avutultimul cuvant: "Am luptat, am facut un pariu pe loc si amcastigat".
Acum, cand partenerii din UE ai Greciei se pregatesc sa sustinafinanciar tara coplesita de datorii, multi critici, din interiorulsi afara tarii, isi doresc ca Papantoniou sa nu fi castigat pariul.Temerile ca turbulentele din Grecia s-ar putea propaga catre altetari si chiar "infecta" sistemul bancar al continentului au crescutconstant in ultima perioada, chiar si dupa ce tarile din zona eurosi Fondul Monetar International au acordat guvernului elen unprogram de finantare in valoare de 110 miliarde de euro.
De unde incep problemele
Dupa parerea unora, situatia actuala isi are radacinile in anul1981, cand Grecia s-a grabit sa se alature Comunitatii Europene, cu14 ani mai devreme decat mult mai bogatele Austria, Finlanda siSuedia si chiar cinci ani inaintea Spaniei si Portugaliei.
La acea vreme, presedintele francez Fran'ois Mitterrand se opuneaextinderii blocului catre sud, temandu-se ca tari ca Grecia nu suntpregatite.
Insa cei care sustineau extinderea argumentau ca legarea unor tarica Grecia, Spania si Portugalia la structurile europene reprezintacel mai bun mijloc de a moderniza fragilele democratii aleacestora.
Iar pentru liderii europeni cu o educatie clasica, ce priveauGrecia drept leaganul democratiei, conectarea saracei taribalcanice la Europa occidentala reprezenta o "misiuneistorica".
UE a dus "in carca" Grecia
In primul deceniu ca membra a UE, generoasele subventii comunitareau impins Grecia inainte. In jurul anului 1997, cand lideriieuropeni se pregateau sa introduca moneda unica, unii laudauperformantele Greciei, ce se bucura de o crestere economica depeste 3%.
Pentru autoritatile de la Atena, isi aminteste Papantoniou,aderarea la zona euro era o chestiune de mandrie si necesitate,urmand sa stabilizeze economia tarii prin inlaturareaspeculatorilor, permitand in acelasi timp accesul tarii lafinantare la rate scazute ale dobanzii.
Insa calea Greciei catre euro nu era nici pe departe asigurata.Guvernul german insista asupra impunerii unor conditii dure tarilorcare doreau sa adopte moneda. Deficitele bugetare trebuia sa sesitueze sub 3% din PIB, datoria nu trebuia sa depaseasca 60% dinPIB, iar inflatia nu putea depasi 3%.
In decembrie 1996, regulile au fost intarite in cadrul unuiasa-numit Pact al Stabilitatii, menit sa impuna amenzi consistentetarilor care incalcau in mod repetat conditiile odata intrate inzona euro. Intentia era de fapt cea de a ridica o bariera pentrutarile din sud, considerate a avea politici economice mairelaxate.
Nicio tara nu a fost nevoita de atunci sa plateasca vreo amenda inpofida incalcarii regulilor.
Nu au adoptat euro din prima incercare
Euro a fost in mod fundamental o creatie politica, insemnand caregulile se puteau adapta cand se decidea cine va fi admis. Inianuarie 1999, Grecia nu s-a numarat printre tarile care auparticipat la prima etapa a crearii euro din cauza problemelorlegate de buget si inflatie.
BCE si-a exprimat preocuparea cu privire la finantele Greciei incadin anul 2000, aratand intr-un raport ca datoria totala a Grecieise situa cu mult peste limita.
Totusi, Atena facea presiuni in continuare pentru admiterea tariila timp pentru introducerea bancnotelor si monedelor euro in2002.
In cele din urma, Grecia a trecut la euro cu un an mai devremedecat era de asteptat, in ianuarie 2001. Pe hartie, tara isiredusese deficitul bugetar. Iar, desi nu isi redusese suficientdatoria, aceasta a invocat cazurile altor tari, ca Italia siBelgia, care au fost admise desi incalcasera limita.
"La acea vreme existau semne clare ca grecii isi falsificau datele,dar guvernele europene nu au dorit sa acorde atentie acestui fapt.Din motive politice, se dorea integrarea Greciei", spune Jurgen vonHagen, profesor de economie la Universitatea din Bonn. In 2004,devenea clar ca datele economice ale Greciei nu erau cele corecte.UE a deschis prima ancheta privitoare la deficitul Greciei. Inpofida dovezilor stranse de Eurostat, oficialii europeni au aratatclar ca excluderea Greciei din zona euro nu era o optiune.Papantoniou pune discrepanta legata de cifre pe o schimbare aregulilor contabile.
"Este o mare minciuna faptul ca grecii si-au falsificatcifrele".
In linii mari, spune Yiannis Stournaras, un economist important sifost consilier al partidului socialist, Grecia a tratat intrarea inzona euro ca pe o invitatie la petrecere. "In loc sa-si taiedeficitul si sa-si liberalizeze economia, tara a continuat sacheltuiasca".
De la adoptarea euro pana In prezent
1 ianuarie 2001: Grecia se alatura zonei euro,fiind singurul stat membru al Uniunii Europene care nu a fostprimit in uniunea monetara in 1999 pentru ca nu indeplineacriteriile de convergenta.
15 noiembrie 2004: Guvernul elen recunoaste cadeficitul sau nu s-a mai aflat sub limita de 3% impusa deincluderea in zona euro din 1999.
29 martie 2005: Partidul aflat la guvernare laacea vreme, Noua Democratie, impune masuri de austeritate pentru areduce deficitul bugetar si pentru a pune la punct finantelepublice, grav afectate de cheluielile pricinuite de Olimpiada din2004.
30 noiembrie 2009: Papandreou recunoaste caeconomia elena se afla intr-o perioada de "reanimare", dupa ceministrii europeni de finante si-au exprimat ingrijorarea cuprivire la dimensiunile datoriei elene.
8 decembrie 2009: Agentia de evaluare financiaraFitch retrogradeaza ratingul de credit pe termen lung al Greciei dela A minus la BBB plus.
14 decembrie 2009: Papandreou anunta masuriradicale de reducere a deficitului bugetar cu 4% in urmatorii doiani.
28 ianuarie 2010: Prima de risc pe careinvestitorii o solicita pentru a prefera obligatiunile elene indetrimentul bund-urilor germane creste la 4%, pe fondul temerilorinvestitorilor ca Grecia va intra in default.
10 februarie 2010: Liderii europeni iau inconsiderare posibilitatea de a salva Grecia. Simultan, protestelegrecilor impotriva masurilor de austeritate continua.
26 februarie 2010: Banca de investitii GoldmanSachs e acuzata ca a contribuit la criza Greciei pentru ca afolosit contracte derivate prin care a ascuns datoriilestatului.
3 martie 2010: Guvernul de la Atena anunta noimasuri de austeritate, printre care si reducerea bonusurilor simajorarea impozitelor.
29 martie 2010: Pietele financiare incep sa-sipiarda increderea in capacitatea Greciei de a-si rambursadatoriile, astfel ca noua emisiune de obligatiuni a guvernului dela Atena este primita cu mai putin entuziasm.
11 aprilie 2010: Dupa saptamani de negocieri intreliderii europeni, statele din zona euro decid sa ii acorde Grecieiun ajutor de 30 mld. euro.
23 aprilie 2010: Papandreou cere in mod oficialactivarea mecanismului de asistenta financiara din partea zoneieuro si a FMI.
27 aprilie 2010: Standard & Poor'sretrogradeaza ratingul de credit al Greciei la "junk".
28 aprilie 2010: Randamentele obligatiunilor elenepe doi ani urca la 21,4%.
2 mai 2010: FMI si zona euro acorda Greciei unajutor de 110 miliarde de euro, de peste doua ori mai mult fata decat propusesera initial.
5 mai 2010: Trei persoane au murit in centrulAtenei intr-un incendiu provocat de protestatari.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
