În capitalele europene se vorbeşte încă despre seara în careprimul-ministru grec George Papandreou a mărturisit omologilor săică ţara sa este coruptă. Mărturisirile acestuia au reprezentat unpas esenţial în procesul prin care partenerii ţării sale, convinşică acesta este sincer în determinarea sa de a implementa reformefundamentale, au anunţat în luna mai un pachet de susţinerefinanciară în valoare de 110 miliarde de euro destinat Greciei.Totuşi, contrar impresiei pe care o creaseră la acea vreme,strategii UE ştiau cu luni înainte ca Papandreou să preia poziţiade prim-ministru în octombrie 2009 că finanţele publice ale Grecieisunt în impas.
De unde au pornit problemele Greciei
La începutul lunii iulie a anului trecut, Joaquin Almunia, peatunci comisar european pe probleme monetare, transmitea unmemorandum miniştrilor de finanţe ai UE în care-şi exprimaîndoielile privitoare la acurateţea datelor trimise de guvernulgrec autorităţilor de la Bruxelles. Totuşi, guvernele UE nu auacţionat în niciun fel probabil pentru că nu au considerat potrivitsă pună într-o lumină defavorabilă un guvern, în special unul careavea în faţă o dificilă campanie de realegere.
Acest episod spune multe despre modul în care considerentelepolitice stau în calea unui management eficient al uniunii monetareeuropene, însă la fel de grăitoare este şi povestea Pactului destabilitate şi dezvoltare.
Regulile fiscale, aprobate în 1997 după discuţii aprinse întreGermania şi Franţa, stabileau limita datoriei ţărilor aspirante laeuro la 60% din PIB şi cea a deficitului bugetar la 3%.
De la bun început, strategii germani au presupus că odatăcalificate, ţările nu-şi vor mai respecta angajamentul dedisciplină bugetară. Exact acest lucru s-a întâmplat, deşi puţinis-ar fi aşteptat ca Germania să se numere printre primele cazuri deîncălcare a disciplinei.
Un semnal de alarmă a apărut în 2002, când Comisia a propus caGermaniei şi Portugaliei să le fie trimis un avertisment de cătrecelelalte guverne privitoare la faptul că deficitele acestora seapropiau rapid de limita de 3%. Guvernele au ignorat sugestiaComisiei.
Comisia a făcut o nouă încercare în 2003, cerând Franţei şiGermaniei să ia măsuri mai stricte de reducere a deficitului. Încadrul unei reuniuni extrem de importante de pe 25 noiembrie, însă,miniştrii de finanţe au suspendat procedura de deficit excesivlansată împotriva Parisului şi Berlinului. De remarcat este faptulcă în timp ce Italia şi Marea Britanie au luat apărarea Franţei şiGermaniei, majoritatea statelor mai mici au sprijinit Comisia.
Au preferat să modifice regulile decât să lerespecte
Până în martie 2005, strategii europeni rescriseseră Pactul destabilitate, relaxându-i regulile şi reducând şi mai multprobabilitatea ca vreo ţară să fie sancţionată pentru deficiteexcesive. Reacţia pieţelor financiare a fost una blândă, în opiniaunora acest lucru creând un precedent dezastruos.
Şansele ca guvernele să respecte regulile au scăzut şi mai multdupă ce Romano Prodi, preşedinte al Comisiei în perioada 1999-2004,a declarat în octombrie 2002 că Pactul de stabilitate este "stupid"pentru că prevede sancţiuni pentru ţări aflate deja îndificultate.
Pentru a prezenta uniunea monetară drept un proiect autenticeuropean, ţări îndepărtate geografic de Germania, cum ar fi Grecia,Irlanda şi Portugalia au fost admise în zona euro. Din nou,considerentele politice au primat.
Atât Prodi, cât şi Jose Manuel Barroso, succesorul său, spun căguvernele UE poartă o mare parte din vină pentru cazul Grecieipentru că au refuzat să confere Eurostat dreptul de a auditarapoartele naţionale.
Totuşi, tensiunile care s-au acumulat în perioada 1999-2009 nuau fost pur şi simplu doar rezultatul problemelor structurale încrearea modelului uniunii monetare sau al managementului economicgreşit al guvernelor din zona euro.
Acestea au reflectat şi erori de pe pieţele financiare. Cuintroducerea euro, pieţele aproape au eliminat diferenţele de ratăa dobânzii dintre obligaţiunile guvernamentale germane şi cele alealtor ţări din zona euro.
Pieţele nu pot fi făcute responsabile, totuşi, pentrudezechilibrele din ce în ce mai periculoase care au apărut înprimii zece ani de uniune monetară dintre ţări competitive caGermania şi ţări ca Grecia cu o competitivitate în scădere,deficite şi datorii ridicate. Unii economişti se îndoiesc că zonaeuro poate supravieţui în forma actuală dacă Germania nu vacontribui la corectarea acestor dezechilibre, de exemplu prinimpulsionarea cererii interne pentru a susţine creşterea din Europade Sud-Est, şi prin acceptarea unui anumit grad de uniunefiscală.
Germanii, însă, rezistă cu îndârjire în faţa unor astfel deargumente.
Viitorul nu arată prea bine
Criza financiară şi recesiunea din 2008-2009 au dat peste capfinanţele publice ale ţărilor din UE, forţând guvernele săcheltuiască sute de miliarde de euro pentru recapitalizareasectoarelor financiare şi pe stimulente fiscale pentru protejarealocurilor de muncă şi cererii. Totuşi, aceste costuri pălesc înperspectiva potenţialului impact al sprijinului de stat pentrusocietăţile europene în curs de îmbătrânire.
Continentul se va confrunta cu "creşteri insuportabile aledobânzilor legate de datorii şi cheltuielilor legate de pensii, câtşi ale costurilor sectorului de sănătate în următoarele decenii"dacă nu vor fi depuse eforturi "ambiţioase" pentru consolidareafinanţelor publice şi implementarea de reforme structurale,avertizează un raport al Comisiei Europene, publicat în lunanoiembrie a anului trecut. În caz contrar, datoria publică aUniunii Europene ca întreg ar putea urca până în 2014 la 100% dinPIB, continând să crească şi după acest an.
În esenţă, problema este că raportul pensionari/populaţie activăva creşte puternic în condiţiile unor rate scăzute ale natalităţiişi creşterii duratei de viaţă. Proiecţiile bugetare ale majorităţiiguvernelor UE nu reflectă în întregime costurile în creşterecontinuă legate de pensii şi sănătate.
În această perspectivă, nu este de mirare că ţări ca Germania,Irlanda, Portugalia şi alte state membre ale zonei euro s-auangajat în reformarea sectorului de pensii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
