Grupul avea o singură misiune, însă aceasta era una extrem dedificilă: să găsească o soluţie care să nu lase niciunul dintrestatele zonei euro să intre în incapacitate de plată, scrie TheWall Street Journal.
Anul trecut, când Grecia a dat primele semne de slăbiciune,comitetul, a cărui existenţă nu era cunoscută, înscrisă în niciundocument important sau raportată cuiva, trebuia să vină cu ostrategie plauzibilă. Cu ochiul liber s-a putut observa o continuădezbatere publică. Răspunsul oficial a întârziat suficient de multtimp încât unii oficiali ajunseseră să declare că răul produs esteiremediabil. Grupul de lucru a încercat să găsească, departe deochii lumii, o soluţie pe gustul tuturor la problema cum ar trebuizona euro să acţioneze pentru ajutorarea unuia dintre membrii săi.Soluţia nu fost găsită niciodată.
O investigaţie a cotidianului american de business, care are labază zeci de interviuri cu oficiali din Uniunea Europeană, adezvăluit că neînţelegerile care au divizat grupul secret ar fiputut conduce la o destrămare a uniunii monetare.
De la important, mai sus
În martie 2009, Xavier Musca, un oficial al Trezorerieifranceze, se pregătea să renunţe la poziţia sa de preşedinte alComitetului Economic şi Financiar, un grup de tehnocraţi cu oinfluenţă semnificativă care administrau politica economică a UE.La plecare, el l-a instruit pe succesorul său, austriacul ThomasWieser, şi i-a prezentat acestuia atribuţiile sale. La sfârşitulunei lungi liste, el a adăugat, "trebuie să ştii că există un grup,care aparent nu există".
Grupul de lucru, coordonat de preşedintele comitetului, s-aîntâlnit în secret din noiembrie 2008 pentru a pune la cale un planpreventiv în cazul în care un stat membru al zonei euro ar avea osoartă similară celei a Ungariei în 2008. Statutul de membru eraobţinut doar de politicieni importanţi - de regulă nu cu mai multde o treaptă sub ministru - din Franţa, Germania, de la ComisiaEuropeană, Banca Centrală Europeană şi din biroul lui Jean ClaudeJuncker, premierul statului Luxemburg, care conduce grupulminiştrilor de finanţe din zona euro.
Grupul se întâlnea în secret, beneficiind de protecţiaconsiliilor şi sumiturilor de la Bruxelles, Luxemburg sau din altecapitale. Întâlnirile aveau de regulă loc fie dimineaţa devreme,seara târziu sau în timpul pauzelor de masă. Membrii participanţiîşi ţineau activitatea secretă şi faţă de colegii lor din guvern deteama ca o posibilă scurgere de informaţii să nu lovească directpieţele financiare.
Grupul ce ar fi putut destrăma zona euro
La începutul lunii mai, cu doar câteva ore înainte ca Germaniaşi Franţa să îşi dea mâna şi să cadă de acord asupra creării unuifond în valoare de 750 mld. euro, o plasă de salvare pentru membriizonei euro care întâmpină probleme, ministrul de finanţe alFranţei, Christine Lagarde, şi-a anunţat delegaţia că zona euro afost pe punctul de a se destrăma, potrivit unor surseapropiate.
Dacă acest scenariu pesimist ar fi fost pus în aplicare,implicaţiile ar fi fost majore şi ar fi depăşit graniţele UE. Unlanţ de falimente naţionale la periferia Europei ar fi pututdeclanşa o nouă criză bancară la nivel mondial, iar consecinţelepentru economia mondială ar fi fost mai dure decât în cazulfalimentului Lehman Brothers.
Diferenţele ideologice dintre Germania şi Franţa au stat atuncila baza întârzierii deciziei. Aceleaşi diferenţe continuă săparalizeze încercările grupării de a găsi soluţii pentru problemelesale structurale. Doar un posibil colaps al zonei euro i-a făcut peliderii europeni să lase deoparte diferenţele de opinie.
Mai mult, liderii celor mai mari puteri europene, Franţa şiGermania, trebuiau să aibă grijă de ceva mai mult decât bunăstareaţării lor, câştigurile personale.
Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, a văzut în ajutorareaGreciei o soluţie pentru creşterea popularităţii.
La polul opus, cancelarul german Angela Merkel ştia că populaţianu ar fi fost dispusă să plătească pentru greşelile săvârşite dealţii.
Când Sarkozy a aranjat o întâlnire între cele două părţi, lacare permisese accesul fotografilor şi cameramanilor, reacţia luiMerkel a fost vehementă: "Nu îţi voi permite să îmi faci asta. Nuvoi juca eu rolul personajului negativ."
Într-un final zona euro a creat fondul salvator. Pieţele s-aumai calmat, însă temerile persistă, iar acest lucru este evidentdacă analizăm costul de creditare al Greciei şi Irlandei.
"Grupul care nu există"
- Bazele grupului au fost puse în noiembrie 2008, însă existenţasa nu a fost menţionată în niciun document oficial.
- Grupul de lucru, coordonat de preşedintele Comitetului Economicşi Financiar, s-a întâlnit în secret din noiembrie 2008 pentru apune la cale un plan preventiv în cazul în care un stat membru alzonei euro ar avea o soartă similară celei a Ungariei în 2008.
- Statutul de membru era obţinut doar de politicieni importanţi -de regulă nu cu mai mult de o treaptă sub ministru - din Franţa,Germania, de la Comisia Europeană, BCE şi din biroul lui JeanClaude Juncker, şeful grupului miniştrilor de finanţe din zonaeuro.
- Grupul a fost divizat de diferenţele ideologice şi de opiniedintre Franţa şi Germania.
- Cele două state au renunţat la ambiţiile personale doar înmomentul în care a fost pusă în pericol existenţa zonei euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
