De ani întregi, guvernul ungar încearcă să clădească o relaţie mai apropiată cu China, însă avantajele lipsesc. Un exemplu grăitor în acest sens este proiectul de mondernizare a legăturii feroviare Budapesta-Belgrad. Neavând nicio logică din punct de vedere economic, proiectul poate fi mai bine înţeles ca una dintre mişcările neobişnuite de politică externă ale premierului ungar Viktor Orban, scrie Index.
Proiectul este neobişnuit din mai multe puncte de vedere. De exemplu, în timp ce costurile sunt foarte mari, potenţialele beneficii par extrem de reduse.
Toate dezavantajele relevă problemele mai mari privind politica referitoare la China a Ungariei. Deşi guvernul ungar investeşte resurse diplomatice şi fiscale considerabile pentru a atrage China, acesta nu se poate lăuda cu rezultate tangibile. În ciuda acestui lucru, guvernul ungar pare şi mai determinat să-şi întărească legăturile cu Beijingul, chiar în condiţiile în care aliaţii săi occidentali şi vecinii regionali devin mai îngrijoraţi cu privire la influenţa în creştere a Chinei.
Laudele aduse Beijingului nu reprezintă ceva nou pentru premierul ungar. În ultima vreme, însă susţinerea Beijingului de către Budapesta a luat forme mai directe. La începutul anului 2018, de exemplu, Orban a sugerat că dacă UE nu este dispusă să finanţele dezvoltarea infrastructurii în Ungaria, Budapesta îşi va întoarce privirile către China.
Relaţiile economice Ungaria-China sunt limitate de o serie de probleme de ordin structural. Iar deşi politica de „deschidere către Est“ a avut drept obiectiv impulsionarea comerţului şi investiţiilor între China şi Ungaria, aceasta a eşuat în mod remarcabil, notează Index. Iar abordarea diplomatică a guvernului ungar a determinat ţările vest-europene care profită cel mai mult de pe urma comerţului cu China să acuze Ungaria că face voia Chinei.
Într-un discurs din 2016, premierul ungar sugera deja că vrea ca Ungaria să „manevreze“ în jurul marilor puteri ale lumii în loc de a depinde de un set limitat de aliaţi tradeţionali. Discursurile anterioare ale lui Orban ar putea sugera că scopul unei astfel de politici ar fi cel de a întări autonomia politică a Ungariei.
Iar guvernul ungar este nevoit astfel să mulţumească actori ale căror obiective şi interese diferă. Însă aceşti actori nu sunt orbi la ceea ce Orban încearcă să facă. Drept urmare, guvernul ungar s-ar putea regăsi într-o poziţie în care păstrarea unei distanţe egale faţă de toţi polii puterii va fi imposibilă, sau cel puţin va implica costuri în creştere din punct de vedere politic şi financiar.
Problema cu o astfel de abordare nu este numai că Ungaria este pe cale să cheltuiască sume astronomice, dar este imposibil de anticipat în câte acorduri dezavantajoase va fi trasă Ungaria prin astfel de manevre neobişnuite.
În orice caz, nu sunt semne de schimbare. La scurt timp după întâlnirea sa cu Donald Trump şi la numai câteva zile după ce preşedintele american a anunţat sancţiuni împotriva Huawei, Orban l-a pimit pe Li Zhanshu, conducătorul Congresului chinez, şi a lăudat iniţiativa noului drum al mătăsii, companiile chineze cu operaţiuni în Ungaria, şi şi-a declarat susţinerea pentru agenda de politică externă a Chinei.
