Un indicator al puterii de cumpărare

Dintr-un salariu, un român poate mânca doar 170 de hamburgeri Big Mac, adică de patru ori mai puţini decât un american

29 ian 2015 Autor: Cristina Rosca

Un român îşi poate cumpăra cu fiecare salariu circa 170 de hamburgeri Big Mac, unul dintre  produsele fanion ale gigantului american McDonald’s. Prin com­pa­raţie, un norvegian îşi permite aproape 800 de astfel de hamburgeri, un american poate mânca 752 de sand­wichuri, în timp ce un cetăţean al zonei euro câştigă su­ficient cât să îşi poată cumpăra peste 420 de Big Mac-uri.

Piaţa locală se află astfel aproape de coada clasamentului mondial al puterii de cumpărare văzută prin prisma consumului unui produs de tip fast-food. După România îşi fac loc ţări precum Brazilia, India, Ucraina sau Thailanda.

„Privit la nivel general, acest indicator (numărul de hamburgeri Big Mac pe care îi poţi cumpăra dintr-un salariu, n.red.) este relevant şi indică faptul că în România puterea de cumpărare este mai mică decât în Norvegia spre exemplu. Trebuie însă să ţinem cont şi de micile particularităţi ale unei ţări, particularităţi care pot apărea în cazul reţetei spre exemplu“, spune analistul economic Aurelian Dochia. Spre exemplu, în India nu se consumă carne de vită astfel că pentru comparaţie a fost folosit Maharaja Mac, un sandwich cu pui.

Calculele ZF au pornit de la indicele Big Mac, realizat de revista The Economist. Acest indice măsoară preţurile hamburgerului pe mai multe pieţe din lume şi reprezintă un indicator alternativ pentru a vedea monedele sub- şi supraevaluate la nivel mondial. Ele sunt comparate cu dolarul american. Datele culese de The Economist arată că preţurile unui Big Mac variază de la 1,2 dolari în Ucraina la 7,54 dolari în Elveţia.

„Firmele ţin într-o anumită măsură seama de puterea de cumpărare a unui stat în momentul în care stabilesc preţurile. Alţi factori care influenţează preţul sunt productivitatea şi costurile. Este posibil ca în România costurile pentru realizarea unui Big Mac să fie mai mari decât în Franţa spre exemplu“, adaugă ana­listul Aurelian Dochia. El adaugă faptul că dife­renţele de cost pot veni din ineficienţa lanţurilor locale de producţie.

McDonald’s foloseşte pentru produsele din restau­ran­tele locale atât ingrediente din România, cât şi din im­port, potrivit ultimelor date ale ZF. În acest context, în care gigantul american trebuie să plătească pentru tran­sportul internaţional al unor produse, preţul final poate creşte. Un Big Mac în România costă 9,9 lei (2,5 dolari), po­trivit datelor ZF culese din restaurantul lanţului din zona Bucur Obor, unul dintre cele mai mici preţuri dintre cele practicate în statele analizate de The Eco­no­mist. Un alt factor care poate influenţa preţul, spune Do­chia, este mărimea unei pieţe. În cazul unei ţări cu o popula­ţie numeroasă, care consumă produsele McDonald’s pot apărea economii de scară.

Pentru analiză Ziarul Financiar a pornit de la pre­ţu­rile culese de revista The Economist şi le-a raportat la sa­la­riul mediu. Indicatorul ilustrează puterea de cum­părare a fiecărei ţări.

Lanţul McDonald’s din România a terminat anul 2013 cu afaceri de 415 mil. lei (94 mil. euro) şi cu un pro­fit de aproape 13 mil. lei (2,9 mil. euro), în creştere cu 4% şi respectiv triplu faţă de 2012. Rezultatele sunt însă mai slabe decât cele din anii de boom economic când lanţul fast-food obţinea afaceri de 110 mil. euro şi profit de până la 9 mil. euro.

McDonald’s este cel mai important lanţ de restaurante din România după cifra de afaceri, având de asemenea peste 60 de unităţi.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 29.01.2015

 
Cuvinte cheie:
putere de cumpărare
, hamburgeri
, Big Mac
, McDonald’s
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide