Kar fi trebuit să fie o emisiune-eveniment care să marcheze introducerea pe piaţă a celei mai lungi scadenţe din portofoliul Ministerului Finanţelor. Statul a mai avut o tentativă în acest sens în 2005, după care a abandonat strategia de extindere a maturităţilor, ba chiar ajungând la un moment dat să suspende emisiunile de titluri.
Băncile ar fi plasat peste 1,2 mld. lei, adică de patru ori suma programată de Finanţe, însă emisiunea s-a împotmolit la nivelul preţului, statul refuzând randamente mai mari de 7%.
Ministerul Finanţelor tatonase piaţa pentru obligaţiuni pe 15 ani încă de anul trecut, fără să fi trecut la o emisiune efectivă, însă de această dată contactele cu investitorii păreau să fi condus la o armonizare a poziţiilor inclusiv vizavi de preţ.
Poziţionarea cererii din piaţă sugerează un grad relativ ridicat de neîncredere care nici nu este surprinzător în actualul climat dominat de incertitudine. Pe de altă parte, pentru Ministerul Finanţelor este foarte importantă lungirea scadenţelor la datoria publică pentru a evita acumularea unor vârfuri de plata periculoase din cauza rostogolirii succesive de datorii pe termen scurt. În acelaşi timp, piaţa duce lipsa unor repere de preţ la finanţările pe termen lung, acesta fiind unul dintre motivele des invocate de bancheri în discuţiile privind obstacolele din calea creşterii creditului în lei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
