Poveste fără sfârşit: opt ani s-au dus de când Hidroelectrica a fost fraudată, dar contractele vinovate au mai fost prelungite cu încă opt ani. De ce?

Fraudă, complot, subminarea eco­nomiei naţionale, activitate infracţională, contracte deza­van­­tajoase. Aceştia sunt termenii în care se judecă acum, la aproape un deceniu de la parafarea contractelor directe de vânzare a energiei, prestaţia oamenilor politici şi a conducerii care au influenţat activitatea celei mai valoroase companii din România: Hidroelectrica.

Concluziile

Acestea sunt informaţiile publicate la finalul săptămânii trecute de către Media­fax. Ele fac referire la cum în 2003, un an fă­ră precedent de secetos, managementul Hidro­electrica a preferat să cumpere ener­gie de la termocentrale pentru a-şi onora contractele directe aflate în vigoare şi s-o vândă la preţuri de trei ori mai mici faţă de cos­turile de achiziţie, deşi putea invoca ori­când clauza de forţă majoră care o exonera de orice obligaţie. Acest lucru s-a făcut prin pu­nerea în pericol a sistemului energetic na­ţional şi prin afectarea populaţiei, cu preţul unor pierderi nete de circa 100 de milioane de euro pentru companie.

Acesta a fost însă doar vârful aisbergului, contractele directe cu energie fiind o afacere de la începutul anilor 2000, când firme precum Energy Holding, cea a finului fostului ministru al industriilor Dan Ioan Popescu, au ajuns să facă din nimic sute de milioane de euro cu energie ieftină şi câţiva angajaţi. Miniştrii care au urmat, aşa cum a fost cazul lui Codruţ Şereş, au sprijinit aceste fraude prin faptul că deşi aveau acces la informaţii nu au de­nunţat ceea ce se întâmpla în Hidro­elec­trica. Mai departe, contractele directe nu au fost altceva decât o muniţie politică în prag de ani electorali, dovada acestui lucru fiind faptul că anul trecut cele mai mari dintre ele fiind prelungite până în 2018, în mandatul lui Ion Ariton (PDL) la şefia Ministerului Eco­no­miei. Astfel, Hidroelectrica devine timp de 20 de ani un borcan de miere pentru toţi po­liticienii. În loc să fie transfomată în perla sistemului energetic românesc, producătorul de energie având teoretic şanse de a lucra la marje de profit de peste 30%, Hidroelectrica cu greu ajunge la niveluri de două cifre.

Contextul

Boom-ul afacerilor cu energie ieftină a avut loc la începutul anilor 2000 când întreg sistemul a trecut printr-o schimbare pro­fun­dă.

Prin dezmembrarea fostului RENEL, pro­ducătorii de energie sunt împărţiţi în func­ţie de sursă. Într-o astfel de piaţă, Hi­dro­electrica devine un magnet pentru toa­te firmele de apartament înfiinţate în nu­mele li­beralizării pieţei de energie, unele din­tre ele beneficiind şi de spate politic.

Aceste fir­me ajung să fie conectate direct, pe termen lung, la energia hidro şi în mod paradoxal să vândă electricitatea cumpărată de la stat tot unor companii controlate de stat. "Procurorii DIICOT fac cercetări cu privire la modul în care omul de afaceri Bogdan Buzăianu (patronul Energy Hol­ding), finul fostului ministru al indus­triilor Dan Ioan Popescu, a cumpărat energie, an­che­tatorii având indicii că acesta a beneficiat de preţuri cu două treimi mai mici. În acelaşi do­sar este cercetat şi Dan Ioan Popescu, fos­tul ministru PSD al industriilor şi economiei (între 2000-2004, în guvernul Adrian Năs­tase), precum şi alte persoane care au achi­ziţionat energie la preţuri subevaluate", spun surse judiciare citate de Mediafax.

Seceta

În 2003, Hidroelectrica şi sistemul ener­ge­tic trec printr-una dintre cele mai mari pro­vocători din cauza secetei fără precedent.

"Astfel, în condiţiile efectelor negative ale secetei hidrologice asupra funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, acuzaţii nu au procedat pentru reducerea cantităţilor de energie electrică aferente con­trac­telor comerciale încheiate cu con­sumatorii eligibili şi furnizorii licenţiaţi de pe piaţa concurenţială, ci au acţionat în sensul onorării în totalitate a cantităţilor con­tractate sau chiar depăşirii acestora, prin achi­ziţia de energie de la producătorii ter­mo, la preţuri mult mai mari decât cele sta­bilite conform contractelor de vânzare de ener­gie electrică", spun procurorii DIICOT, citaţi de Mediafax.

Astfel, procuroriii i-au deferit justiţiei pe managerii Hidroelectrica din acea perioadă, precum şi pe fostul ministru Codruţ Şereş, pentru faptul că a ascuns activităţile ilegale al conducerii Hidroelectrica.

Ingnorarea forţei majore

Deşi în fiecare contract există o clauză de forţă majoră pe care Hidroelectrica poate să o invoce în caz de calamitate naturală, prin care sunt suspendate obligaţiile con­trac­tuale pe intervalul respectiv, compania a pre­ferat să cumpere energie de la Termo­electrica pe care s-o vândă de trei ori mai ieftin, lucru care a rezultat în pierderi de circa 100 de milioane de euro, potrivit da­telor de la Ministerul Finanţelor.

Directorul de furnizare al Hidro­elec­tri­ca, George Asan, a declarat în cadrul unor au­dieri că "din discuţiile purtate în şedinţele Coman­damentului de criză la care a parti­cipat alături de conducerea Hidroelectrica, a reieşit că la nivel naţional nu se va declara starea de necesitate (situaţie de urgenţă) cu motivaţia că sumele reprezentând despăgubiri acordate întregii economii s-ar fi cifrat la suma de 14 mii de miliarde ROL, bani pe care Guvernul nu îi putea aloca".

Contractele directe secrete ale compa­ni­ei au fost pentru prima dată publi­cate anul acesta, de Fondul Proprietatea, şi au arătat că aproape 70% din energia produsă de Hidroelectrica merge în această direcţie. Ma­nagementul de acum al Hidroelectrica a re­cunoscut că la momentul încheierii acestor con­tracte preţurile au fost mici, dar că acum se încearcă recuperarea acestui ecart. Odată cu recuperarea ecartului şi perioada celor mai mari contracte a fost extinsă până în 2018.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels