Cum să creşti în aceeaşi "cuşcă" o dispută politică la vârfîntre doi preşedinţi şi o realitate economică din ce în ce maidinamică? Într-o vreme în care relaţiile politice dintre Bucureştişi Paris merg înainte pare că din inerţie, atât francezii, cât şiromânii fac recurs la trecut: relaţiile sunt mult mai strânsepentru a fi bulversate de o dispută ce va trece ca o ploaie devară. Doar că a face recurs la istorie acum seamănă pentru uniidintre români cu clasic-trista poveste în care încerci să reînviiun trecut cu ajutorul fotografiilor îngălbenite de timp.
Şi ce dacă Napoleon al III-lea este "naşul" de botez al Românieimari? Şi ce dacă 37% din fondul limbii române este de originefrancează? Şi, la urma urmei, ce dacă la 14 iulie (astăzi) Franţaîşi sărbătoreşte Ziua Naţională de vreme ce francezii ne refuzăintrarea în spaţiul Schengen?
O constantă a ultimului an şi o greşeală în aceeaşi măsură afost să judeci relaţiile româno-franceze strict prin prismatensiunilor politice dintre Paris şi Bucureşti.
Aşa stând lucrurile, este de înţeles de ce a trecut aproapeneobservat faptul că în relaţiile comerciale dintre România şiFranţa anul 2010 a dat peste cap ordinea instituită de 20 de ani,anume deficitul comercial pe care îl înregistram constant înrelaţia cu Franţa a fost pasat Parisului.
Dacă în 2007, de pildă, România avea un deficit comercial înrelaţia cu Franţa de aproximativ 1 mld. euro, în 2010 a avut unexcedent de 300 mil. euro.
"Vinovatul" principal? Automobile Dacia, deţinută de companiafranceză Renault! Iar exporturile Automobile Dacia au pus seriosumărul la ieşirea României din recesiune.
Franţa a ieşit din recesiune mai devreme decât România, dar a şiplonjat în criză mai devreme.
Economia Franţei şi-a revenit în 2010 (+1,5%), iar a României acontinuat să fie în recesiune (-1,3%) după o prăbuşire de peste 7%cu un an înainte (ceva mai mult de 2% în cazul Franţei).
Cu un stoc al investiţiilor directe în România de 4,2 mld. euro(aceasta este cifra BNR, deşi francezii susţin că au investit multmai mult), Franţa se află pe locul patru în topul investiţiilorstrăine directe (după datele BNR, pe locul al treilea, potrivitfrancezilor). Acestea reprezintă 8,5% din totalul investiţiilorstrăine directe făcute în România.
Principalele 10 firme franceze care activează în România (fărăBRD SocGen, a doua bancă din sistem cu active totale de 11 mld.euro) au avut afaceri totale în 2010 de 6,5 mld. euro şi în jur de40.000 de angajaţi. Cu un PIB în 2010 de 1.974 mld. euro (locul 4în lume după nivelul Produsului Intern Brut), Franţa nu ignorătotuşi că România este a doua mare piaţă din Est după Polonia.Schimburile comerciale au crescut constant, de la 3,8 mld. euro în2005 la 5,9 mld. euro cinci ani mai târziu, o creştere de 55%,adică o medie de 10% pe an.
"Declicul" de la nivel politic
Doar că la nivel politic s-a produs undeva un "declic" şi nu arfi o noutate, astfel de episoade au mai fost în ultimii 20 deani.
"România a pierdut o bună oportunitate de a tăcea", tuna fostulpreşedinte francez Jacques Chirac în 2003, când România, în ciudaopoziţiei Franţei, şi-a declarat susţinerea faţă de intenţia SUA dea ataca Irakul. Poziţia proamericană a României, mai ales submandatul lui Traian Băsescu, a enervat în cel mai înalt grad laParis. În cercuri restrânse diplomaţii francezi îşi pun aceastăîntrebare: Bun! Mergeţi pe mâna Statelor Unite, fiecare este libersă-şi aleagă politica, dar ce aţi obţinut în schimb?
Aceeaşimirare se manifestă nu doar la nivelul diplomatic, ci şi la cel alpresei. Laurent Couderc de la Regard, revistă care se adreseazăvorbitorilor de limbă franceză de la Bucureşti, îl întreabă înultimul număr al revistei pe consilierul prezidenţial Iulian Fota:"Nu resimţiţi câteodată că anumite ţări din UE nu înţeleg destul(insistenţa pentru apropierea de SUA - n.n.)?". Răspunsurile nuconving de vreme ce întrebarea se tot repetă.
În vremea în care era doar ţară candidată la UE, România a avutîn sânul Uniunii un avocat puternic, iar acesta s-a numit Franţa.Ajunsă membru al Uniunii Europene, Bucureştiul ar fi urmat să sepună de acord cu Parisul asupra politicilor care urma să fieadoptate la nivelul Uniunii. În acest sens mergea şi parteneriatulstrategic semnat de cele două ţări în 2008. Ce aşteaptă parteafranceză acum? Reînnoirea "foii de drum".
În ultimul an, de la lipsa de determinare până la o confruntareabia disimulată între cei doi şefi de stat granţia nu a fost mailată de o palmă. A fost întâi problema romilor cu cetăţenie românădin Franţa, pentru care Parisul şi cu "uneltirea" Bucureştiului eraaproape să fie penalizat de Comisia Europeană. A urmat opoziţiaFranţei, justificată din punctul ei de vedere, faţă de aderereaRomâniei la spaţiul Schengen pe care preşedintele român a simţit-oca pe o lovitură personală şi apoi refuzul României de a acceptapunctul de vedere francez în momentul în care Franţa presa pentruatacarea Libiei.
"Intrarea noastră în Schengen a fost politizată şi nu doar dinpartea noastră în vreme ce aici este vorba mai degrabă de ochestiune tehnică", susţine Iulian Fota în "Regard".
Nu doar Franţa s-a opus aderării la Schengen, ci şi alte ţăridin Uniunea Europeană şi tot ce poate fi spus acum este că Româniaa nimerit vântul neprielnic care în loc să o aducă aproape de ţărmo împinge în larg.
De aici până la a pune unele dispute cu caracter economic peseama neînţelegerilor politice nu a fost un drum lung, speculaţia afost făcută şi de presa din România şi de cea din Hexagon.
Rezilierea de către Ministerul Transporturilor a contractului cugigantul francez Colas pentru tronsolul de autostradă Cernavodă -Medgidia a fost un gest pus sub aceeaşi zodie nefericită a relaţieicare lasă de dorit dintre preşedinţii Băsescu şi Sarkozy, în vremece ambasadorul francez Henri Paul spune chiar că companiei francezei s-a făcut o nedreptate. La nivel oficial nimic deranjant. Sau cumar spune preşedintele Băsescu, "amândoi (el şi Sarkozy - n.n.)suntem mai agitaţi, dăm mai mult din mâini". Nu ar fi o problemă cădau mult din mâini, dar...
Rămâne celebră acuzaţia din 2004 a lui Traian Băsescu la adresafostului premier francez Jean-Pierre Raffarin aflat în 2004 laBucureşti în fruntea unei puternice delegaţii de afaceri, vizită întimpul căreia a fost semnat contractul de privatizare a companieiDistrigaz Sud cu Gas de France (311 mil. euro) şi a unui altcontract de 480 mil. euro pentru construirea de către companiafranceză Vinci a unui tronson de autostradă între Comarnic şiBraşov: "A venit să-şi ia tainul".
Afacerile Vinci în România au eşuat lamentabil anul trecut cândconsorţiul Vinci-Akor a denunţat unilateral contractul (primulcontract major în parteneriat public-privat) pentru realizareaautostrăzii Comarnic - Braşov (55 km) cu o valoare de construire de1,9 miliarde de euro, şi asta după ce licitaţia se întinsese pe odurată de doi ani.
Câteva luni mai târziu, Gas de France se retrăgea din contractulde 4 mld. euro de construire a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă(deţinea 9% din Energonuclear, compania care urma să realizezeproiectul). Legat de reactoarele 3 şi 4 şi de cea de-a douacentrală nucleară pe care ar fi urmat să o construiască Româniaeste şi numele companiei franceze Areva (industrie nucleară), carespera să obţină contractul pentru construirea celei de-a douacentrale nucleare, pentru ca mai apoi să ţintească chiarconstruirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Mutarea sugeratăde Nicolas Sarkozy a fost dezminţită public de Traian Băsescu.
Dar ar fi prea facil să reduci relaţiile dintre România şiFranţa la aceste lucruri.
În fond, ce poate face factorul politic este să dea un imboldafacerilor. Dacă nu, companiile nu stau să întoarcă pe toate feţelece spune Băsescu ori Sarkozy, ci se uită la viitorul businessuluilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
