Din ce in ce mai multi oameni refuza sa mai plateasca pentru ziare, reviste si alte surse de informatii, relateaza The New York Times.
Unul dintre acesti oameni este o tanara de 17 ani din New Jersey, posesoarea unei intregi colectii de editii ale Entertainment Weekly; adolescenta agata copertele revistei pe peretii camerei si este o cititoare infocata a publicatiei.
Metoda ei de a face rost de revista: tatal ei are abonament la serviciu si ii aduce un numar. Nemultumita de faptul ca din cand in cand tatal sau a uitat sa aduca acasa publicatia, tanara s-a plans de "livrarea" tarzie.
Reactia tatalui a constat in sugestia achizitionarii revistei de la standurile de presa aflate pe strazi. Dar fata nu a fost deloc incantata de perspectiva achitarii pretului de 3,5 dolari (2,90 euro) pentru o singura editie din Entertainement Weekly.
Adolescenta are aceeasi atitudine ca multi tineri din generatia ei, care isi fac rost de aproape orice gratis, de la muzica si filme pana la reviste. Atat ea, cat si sora ei geamana folosesc timer-ul de la video pentru a-si inregistra programele preferate si a sari peste pauzele publicitare; sistemul pe care cele doua il folosesc este similar cu TiVo, numai ca acest serviciu este contra cost. La vestea ca tatal lor a platit pentru versiunea online a The U.S. News si World Report, cele doua tinere au reactionat de parca parintele lor ar fi cazut victima unor jocuri piramidale.
Gandul lor era cat se poate de clar: numai persoanele "fraiere" platesc pentru ceea ce le intereseaza.
Atitudinea lor ar putea fi considerata ca pura nepasare carateristica tinerilor, dar majoritatea companiilor media ale Americii, printre care si ziarele, impartasesc parerea celor doua adolescente: numai foarte putini oameni prefera sa plateasca pentru ceea ce ii intereseaza.
Luna aceasta, Clarity Media, sustinuta financiar de miliardarul Philip F. Anschutz, va introduce pe piata The Baltimore Examiner, cel de-al treilea cotidian pe care compania il publica, pe langa ziarele din San Francisco si Washington. Knight Ridder a achizitionat de curand un lant de opt reviste care se distribuie gratuit in Silicon Valley.
Peste jumatate de milion de ziare sunt distribuite gratuit navetistilor in New York in fiecare zi; printre aceste reviste se numara si amNew York si Metro. In Washington, The Washington Post trebuie sa faca fata concurentei a doua cotidiane printre care si unul aflat sub proprietatea... The Washington Post.
The New York Post lanseaza acum o noua revista despre filme, numita OnMovies si care va fi distribuita gratis in anumite cinematografe, iar Niche Media, un lant media care patroneaza reviste gratuite, printre care si Gotham si LA Confidential, a adaugat inca doua reviste luna trecuta, Boston Commons si Capitol File in Washington. Distribuirea gratuita a dat rezultate in trecut, iar televiziunile si radiourile detin miliarde de dolari ca dovada. Dar prin aceasta noua turnura a situatiei, companiile traditionale media cu publicatii scrise isi macina profiturile.
La un scenariu similar s-a asistat pe piata americana in 1999, cand toate firmele s-au grabit sa publice programe pentru toate tipurile de activitati, pentru ca mai tarziu sa se ingrijoreze de transformarea acestora in surse de venit. De data aceasta insa, cel putin pe Internet, exista un model de afaceri care implica publicitate tintita, cautare si o mai buna capacitate de adaptare.
Gratis pe Internet este un lucru (Flickr pentru fotografii, Slate pentru stiri, Craigslist pentru anunturi), in timp ce aplicarea principiului gratuitatii in presa publicata, care implica si distribuitori, si vanzatori, unde costurile sunt mult mai ridicate decat in cazul programelor din 1999, implica alt punct de vedere.
Daca un web site are o audienta mai ridicata, pur si simplu poate oferi mai multa publicitate. Daca o revista este distribuita gratis, compania care o publica trebuie sa faca fata tuturor nemultumirilor distribuitorilor.
Dar adevarata problema a acestor companii este valoarea pe care o atribuie consumatorii respectivei reviste, adica zero dolari, zero centi. In timpul nebuniei dot-com, multi l-au citat cu mandrie pe Stewart Brand, fondator al The Well si The Whole Earth Catalogue, care declara atunci ca "informatia isi doreste sa fie distribuita gratuit".
Chris Anderson, redactor-sef la Wired Magazine (pret la stand: 4,95 dolari / 4 euro), aminteste deseori ca oamenii prefera sa uite partea a doua a citatului: "Informatia isi doreste sa fie distribuita gratuit pentru ca distribuirea, copierea si preluarea ei este ieftina - prea ieftina pentru a fi exprimata in costuri. Isi doreste sa fie scumpa pentru a fi deosebit de valoroasa pentru cel care o primeste. Contradictia aceasta va fi una permanenta".
Iar contradictia nici nu a disparut. Multe publicatii, printre care The New Yorker, The Atlantic si The Economist, alaturi de The Wall Street Journal, impun plata unui pret destul de ridicat pentru accesul la continutul lor. Indiferent daca pretul lor acopera sau nu costurile de editare, veniturile conteaza.
O posibila explicatie pentru care companiile media tin la pret este faptul ca veniturile provenite de la cumparatori sunt mai degraba simbolice, ceea ce autorul cartii "Arta tarifarii", Rafi Mohammed, a numit "perceptia valorii".
Magazinele care se bazeaza pe abonamente si distribuirea prin intermediul chioscurilor de ziare ajung de cele mai multe ori sa plateasca mai mult pentru atragerea de cititori, decat castiga de la acestia, situatie fara sens din punct de vedere financiar. De cele mai multe ori rationamentul din spatele revistelor contra cost este ca daca se cumpara, se si citeste.
In prezent, consumatorii, in special cei tineri, isi imagineaza ca au platit deja pentru accesul la informatie. De exemplu, o familie care plateste in medie pe luna 4.000 de dolari (3.310 euro) pentru broadband, telefoane mobile si cablu si refuza sa plateasca mai mult de atat.
"Titlul de gratuit nu face altceva decat sa extinda pietele", a afirmat Michael Wolf, director la McKinsey & Company. "Consumatorii stiu diferenta dintre ce primesc gratis si ceea ce este contra cost. Gratuit poate coexista cu media contra cost si pot servi unor nevoi si piete diferite".
Totusi, un domeniu a reusit sa sparga intransigenta tinerilor, si inca ii mai face pe acestia sa plateasca: soneriile telefonice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
