Experienţa unui manager provenit din mediul privat care a încercat să aducă la Transelectrica o parte din lecţiile învăţate în multinaţionale precum Siemens sau OMV aduce în faţă câteva din cele mai mari probleme cu care s-ar putea confrunta executivii pe care Guvernul, Banca Mondială şi FMI vor să-i aducă la conducerea companiilor mari de stat.
"Să pui management privat peste un sistem rigid ar trebui ca acţionarii - în acest caz statul - să accepte măsuri dure de restructurare. Politicul este foarte implicat în companiile naţionale. Orice activitate pe care vrei să o derulezi şi care ar putea crea o imagine proastă în faţa sindicatelor va fi automat respinsă de politic. Pentru a se introduce management privat, vor trebui «decupate» aceste lucruri şi nu prea văd la ora actuală niciun guvern care să aibă capacitatea de a face asta", a spus Băicuşi.
Lipsa de motivare şi mentalitatea angajaţilor, imposibilitatea de a lua măsuri drastice de restructurare din cauza presiunii sindicatelor, influenţa politicului în toate deciziile luate, structurile rigide şi dificultatea de a convinge angajaţii să lucreze în echipe formează un "univers" al companiilor de stat diferit de cel din multinaţionale, iar lipsa unui guvern tehnocrat care să permită schimbări majore în structurile companiilor naţionale îl fac pe fostul şef al Transelectrica să creadă că nu se va putea introduce un sistem de management privat cu rezultate vizibile prea curând.
Adrian Băicuşi, actualul country manager al firmei de servicii de securitate şi pază G4S, spune că primul lucru pe care l-a făcut atunci când a ajuns la conducerea Transelectrica (la începutul lui 2009) a fost acela de a evalua competenţele angajaţilor, moment în care şi-a dat seama că o mare problemă a companiei era aceea de excedent de personal.
"Este o firmă de mentenanţă pe care am încercat să o restructurez, să o integrez, dar n-am reuşit. Dacă sistemul era reorganizat, pe partea de mentenanţă un număr de 300 de angajaţi - faţă de peste 1.000, câţi lucrau în firmă - era arhisuficient. Pe piaţa liberă această companie ar fi murit a doua zi, pentru că angajaţii nu erau în stare să aducă contracte, trăiau în proporţie de 99% pe spatele celorlalte structuri din Transelectrica, pe lângă faptul că sindicatele puneau presiune pe mărirea salariilor."
Tarom, singura companie la care ar putea funcţiona managementul privat
În opinia sa, introducerea unui management privat în companiile de stat care au pierderi mari nu va aduce o eficientizare atâta timp cât acei manageri nu vor putea implementa măsuri dure de restructurare, care presupun concedieri sau vânzări de active (idee care ar putea genera probleme din cauză că se consideră că se vrea o vânzare a patrimoniului de stat).
"Dacă aplicam toate măsurile de restructurare pe care le doream la Transelectrica, mi-aş fi pus tot sistemul energetic în cap, pentru că ar fi trebuit să încheiem colaborarea cu unii furnizori, să renunţăm la anumite contracte «tradiţionale» încheiate la suprapreţ şi să executăm câţiva clienţi din energie care nu-şi plăteau datoriile - nu cred că s-ar fi agreat să executăm Termoelectrica. Asta înseamnă management privat - să faci o companie să fie eficientă - iar eficienţa nu se poate face cu jumătăţi de măsură." Nuclearelectrica, Hidroelectrica, CFR Marfă, CFR Călători şi CFR Infrastructură sunt doar câteva dintre companiile propuse de reprezentanţii FMI la ultima vizită în România pentru introducerea unui management privat. Băicuşi spune însă că singura companie de stat la care ar putea funcţiona eficient un sistem de management privat este operatorul aerian Tarom, pentru că lucrează foarte mult cu reprezentanţi din străinătate.
"Mi se pare că la ora actuală cei care promovează conceptul de management privat - mă refer la clasa politică şi la stat - fie nu ştiu despre ce e vorba, fie ştiu despre ce e vorba şi au vocaţie de sinucigaş. Cred totuşi că acest concept nu a fost înţeles foarte bine. Cei de la Banca Mondială ştiu foarte bine, pentru că ei sunt profesionişti, dar încearcă să forţeze companiile mari de stat să se restructureze evitând povestea cu privatizarea, dar nu prea au şanse la acest moment, pentru că nu văd acel guvern tehnocrat care să înţeleagă şi să zică: «Am nevoie de specialişti care să restructureze compania X şi într-un an de zile să mi-o aducă pe plus»."
Angajaţi bine pregătiţi, dar care nu ştiu să lucreze împreună
Băicuşi admite că angajaţii din structurile Transelectrica erau foarte bine pregătiţi din punctul de vedere profesional, pentru că sunt oameni care s-au chinuit mult să prindă un job în această companie, convinşi că vor ieşi la pensie de acolo şi care au acumulat cunoştinţe solide în domeniul energetic pe parcursul carierei.
"Profesional, erau oameni foarte buni.Extraordinar de buni. Motivaţia şi modul de comportament erau oarecum diferite faţă de zona privată şi nu din cauza salariilor, ci din cauză că lupta pentru supravieţuire e mult mai dură. Şi la privat angajaţii ies la cafea şi schimbă opinii despre ce au de făcut, cum pot fi mai performanţi şi discută mai puţin bârfele. Ei bine, în companiile naţionale, cele mai multe discuţii sunt de tipul: "Am auzit că îl schimbă pe ăla mare, să vedem cine vine şi cum facem. E ca şi cum clasa politică se priveşte în oglindă în aceste companii naţionale".
Spre deosebire de angajaţii de la privat, angajaţii de la stat nu se gândesc la eficienţă, la performanţă, la un mod de lucru care să-i facă să aibă o satisfacţie la locul de muncă, ci merg la serviciu doar ca să aibă un venit necesar pentru supravieţuire.
La stat angajaţii nu vor să lucreze în echipe
În opinia lui Băicuşi, cea mai mare pedeapsă aplicată unui angajat care nu şi-a îndeplinit îndatoririle nu a fost concedierea, ci luarea poziţiei de management şi mutarea într-un alt departament, pe o poziţie mai joasă, unde ceilalţi colegi "îl aşteaptă" pentru a se răzbuna pentru ce a făcut cât era manager.
"Structura de personal în Transelectrica avea o ierarhie de tip «militar», unul din lucrurile pe care le-am schimbat. I-am ajutat pe câţiva tineri care aveau idei bune să sară câteva trepte în ierarhie, însă astfel de decizii au deranjat pe mulţi. Un alt lucru pe care l-am observat la stat este că angajaţii nu comunică, mi-a fost foarte greu să-i conving să lucreze împreună. Nu se ajutau unii pe alţii şi depuneau efort mai mult pentru a găsi greşelile celorlalţi colegi din echipă." Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă un manager, atât din zona privată, cât şi cea de stat, o reprezintă negocierile cu sindicatele.
Băicuşi spune însă că, dacă la privat liderii de sindicat înţeleg totuşi la finalul unei zile de negocieri că nu se pot lua anumite măsuri de majorări salariale sau că trebuie făcute restructurări pentru că altfel nu se vor putea achita salariile, la stat aceste aspecte nu sunt înţelese.
CEO la Transelectrica, mandatul de doi ani care i-a adus apogeul în carieră
Ce l-a determinat totuşi pe un executiv care a lucrat toată viaţa în mediul privat, unde salariul şi bonusul obţinut de la Siemens în 2009 a fost în valoare de 246.000 de euro să meargă la o companie de stat unde nu câştiga mai mult de 19.200 de euro brut pe an şi unde nivelurile 1, 2 şi 3 de management aveau salarii mai mari decât el? "Nu a fost vorba de bani. Să fii preşedinte al unei companii care se cheamă National Grid Operator înseamnă ceva din punct de vedere profesional. Este maximul pe care îl poţi atinge în carieră prin prisma responsabilităţii pe care o primeşti şi a modului în care eşti perceput. Dacă ai partea materială asigurată din trecut, puţin îţi pasă după aceea de salariu. A fost fascinant să conduc timp de aproape doi ani National Grid, a fost altceva, e o altă zonă a resorturilor interne." Când a preluat conducerea Transelectrica, Băicuşi spune că erau instalaţi 14 megawaţi de vânt în parcurile eoliene (care pot alimenta cu energie circa 15.000 de gospodării în decursul unui an) şi când a plecat erau instalaţi 500 de megawaţi de vânt (echivalentul cantităţii de energie necesare pentru alimentarea a aproape 550.000 de gospodării pentru un an). S-ar mai întoarce la conducerea Transelectrica? "Habar n-am. Poate într-un fel da, pentru că sunt multe lucruri pe care nu am reuşit să le termin, dar m-aş întoarce numai în condiţiile în care se asigură un management privat aşa cum trebuie, deşi influenţa politicului va exista întotedeauna."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
